![[AdLife] Daniel Gontz (Colorbitor): In copilarie exploram peisajul industrial urban si visam sa devin artist](https://media.iqads.ro/2013/11/source41-cover-850.jpg)
Incerc sa mi-l imaginez pe Daniel Gontz mergand in Bucuresti prin multimea de oameni cu castile-n urechi si cafeaua-n mana, intrand teleghidati la metrou si coborand din inertie la statia potrivita. Ma intreb daca face nota discordanta, daca intr-o linie cu oameni care privesc drept in fata el priveste in sus sau spre ceilalti. Eu il vad ridicandu-se de pe scaun si mergand la ei, dand tare din maini si strigand, scuturandu-i de haine si intrebandu-i daca mai sunt acolo. Cand vede ca nu raspunde nimeni, se uita in jur si incepe sa schimbe peisajul, sa lucreze de la exterior pentru interior. Imi place sa cred ca asa s-au nascut proiecte ca cel in care a colorat apa din fantanile de pe Bulevardul Unirii sau cel in care a aplicat cate o bulina albastra cladirilor care ne fac sa mergem cu ochii in pamant. Si de curand a intervenit creativ in viata bucurestenilor cu proiectul Cronovizor, o aplicatie AR care afiseaza imagini de arhiva ale locurilor pe care le vedem azi in Bucuresti. A fost un proiect de autopromo al mai noii sale agentii, numite Colorbitor, un laborator de medii noi considerat Best Newcomer la Internetics 2013. L-am invitat sa vorbeasca azi in numele lui la AdLife, iar joi, la conferinta Brand Activation Strategy, sa povesteasca in numele echipei despre folosirea mediilor creative in realizarea activarilor de brand.
Primele semne ale talentului s-au vazut la 7 ani si s-au conturat cand faceam poze fetelor ce dansau pe raul inghetat din satul bunicilor.
Copilaria mi-am petrecut-o la bloc facand pozne, sarind gardul fabricilor, explorand peisajul industrial urban si visand ca intr-o zi o sa ma fac artist.
Adolescenta e perioada in care eram in razboi cu mine si cu totul. Nimic nu era cum voiam sau speram si eram rebel fara cauza.
In liceu eram tipul ala care chiulea de la ore sa mearga in laboratorul de informatica unde existau calculatoare x286 si cel mai nebunesc lucru pe care l-am facut atunci a fost sa castig proba de dans la balul bobocilor.
Cand eram in facultate obisnuiam sa lucrez cu saptamanile la cate un proiect, timp in care nu facem absolut nimic altceva. Rar mancam.
Ma simt tanar de fiecare data cand vad pe cineva in costum si ma simt batran atunci cand trebuie sa imi pun eu cravata.
Imi amintesc si acum ziua in care am inceput naveta Bucuresti-Viena. Aici e o poza cu mine in trenul de naveta.
Nu am avut niciodata un salariu. Nici acum nu am. Si nici nu am fost vreodata angajat. Si nici carte de munca nu am.
Primul proiect in publicitate a fost la sarbatoarea TVR 50 de ani, unde eram responsabil de tot ce era imagine video in eveniment (de la proiectii pe turn pana la tunelul de la intrare sau instalatiile artistice din curte) si acolo am invatat ca totul trebuie testat si verificat. Acum cred despre el ca a fost cel mai reusit eveniment al acelui an si o colaborare excelenta cu oamenii implicati.
Am decis sa nu ma angajez in publicitate pentru ca trebuia sa ma scol devreme si sa merg in fiecare zi la birou. Nu, nu am fost niciodata intrebat daca vreau sa ma angajez si nici nu am intrebat daca au vreun job.
Pana acum, cele mai bune campanii la care am lucrat sunt cele pentru BAT, dar majoritatea erau pentru intern.
Proiectul care nu mi-a iesit (desi tare mi-as fi dorit) este lansarea MediaLab din MNAC.
Ca sa inteleg mai bine ce am de facut pentru un client, am mers pana la a sta in spital de bolnavi mintal pentru a imi filma cadrele necesare.
Apucaturile de publicitar se manifesta cand te iei in serios.
O lectie pe care am invatat-o pe calea cea grea a fost cum sa calculez timpul necesar pentru un proiect. Daca tu crezi ca va dura 4 zile, transmite la client ca va dura 8 zile. Si tot timpul a durat dublu decat ma asteptam.
Am ramas in Romania pentru ca m-am indragostit de o fata.
Uneori ma enerveaza publicitatea romaneasca pentru ca nu mai are curaj.
Cred ca ne-ar fi mai bine tuturor in domeniul asta daca logo-ul ar fi mai mic cateodata.
Ma uit la juniorii de acum si ma gandesc ca era sa fiu si eu asa daca ma angajam.
Sper sa lucrez cat mai des pentru clienti care stiu ca au nevoie de un ajutor profesional si cat mai rar pentru clienti care stiu totul.
Pe langa job, mai fac si poze, filmez, programez.
Weekend-ul e momentul in care pot sa fac magie pentru familia mea.
Cartea pe care am recitit-o de multe ori este manualul de programare java/android.
Dau mai tare cand aud melodiile de la itsy bitsy by night.
As revedea oricand filmele Monty Python.
Incerc sa nu ratez nici un episod din Californication.
Daniel Gontz va sustine o prezentare cu numele "Si magia cere un prototip" in cadrul conferintei Brand Activation Strategy, evenimentul SMARK KnowHow cu care incheiem anul. Detalii despre inscriere gasiti pe site.
