Nu m-au interesat niciodata vietile personale ale autorilor mei preferati pentru ca niciodata n-am putut intelege notiunea de groupie. De ce as cauta ore in sir cum isi mananca ouale Palahniuk sau ce accesoriu preferat are Vonnegut? As zice ca sufar de un soi de infidelitate literara. Cu toate astea, m-as lepada de raceala asta intransigenta si as intra cu ochii inchisi intr-o relatie poligama cu Bulgakov, Marquez, Murakami si Bradbury. Le-as netezi toate cutele tuturor camasilor botite de nalucile lumilor pe care le-au descris, le-as afla preferintele culinare si mi-as intredeschide ochii la viciile lor.
Nu stiu daca cei de la Hyperliteratura au fantezii cu scriitorii preferati, insa ei abordeaza scriitura din perspectiva oamenilor care o fac, aruncand autorii departe de turnul de fildes in care ii lasa inchisi alti editori.
Am stat de vorba cu Andrei Ruse despre platforma care isi propune sa traga cu ochiul la vietile scriitorilor, dezamagirile, secretele si cuvintele lor de despartire, despre echipa Hyperliteratura si planurile ei de viitor:
The Big Idea
Hyperliteratura a avut de la bun inceput aceeasi idee pe care o urmam, cu sfintenie as zice, si astazi. Aceea de a apropia cartea de cititor, de publicul larg. Cred - si credem cu tarie, intreaga echipa - ca mergand in spatele titlurilor, in spatele povestilor, a autorilor mai ales, sapand in vietile lor si scotand la iveala problemele lor, de la adictii la rafuieli sau tot felul de aventuri si fobii, placerile lor simple, cocktailurile sau mancarurile preferate, can-can-urile daca vreti, “literare”, adica, mai pe scurt, lasand orice atitudine elitista si critica deoparte si incercand o abordare cat se poate de umana si de calda vizavi de scriitori, care sunt vedetele noastre, reusim sa apropiem cartea de public.
Daca ar fi sa iau un model, ca exemplu, pe care am incercat din prima zi sa-l imprim si sa il explic oricarui membru sau colaborator al nostru, acela n-are nicio legatura cu vreo publicatie, ci mai mult cu pasiunea pentru un anumit domeniu. Ma gandesc mereu la speech-ul minunat al lui Steve Irwin, marele vanator de crocodili de pe Animal Planet, inregistrat cu cativa ani inainte sa piara in propria sa aventura de a arata tuturor magnifica lume a animalelor. El spunea ca tot ce si-a propus in viata lui este sa aduca mai aproape animalele de oameni, iar ca asta nu se poate face stand la distanta de ele, ci intrand in lumea lor. Abia cand oamenii se apropie cu adevarat de lucruri le pot intelege, le pot iubi si le pot salva. Exagerand poate putin, este cam acelasi model pe care cred ca Hyperliteratura il ofera, prin felul in care ne tratam subiectele, iar astfel site-ul nostru nu se separa doar de publicatiile autohtone, unde sincer, daca trasez niste linii coerente, nu gasesc niciun competitor serios, dar si fata de foarte multe din strainatate.
S-au dus deci zilele in care lucrurile erau departe, in biblioteca in cazul nostru, explicate pompos pentru “initiati”, fara pic de culoare si umor. Scoatem cartile din rafturi, scoatem autorii de pe Wikipedia la o bere in centru, si-i redefinim prin vietile lor nebune, prin greselile sau faptele lor chiar de curaj in fata unor conjucturi sociale sau politice, ii acceptam si cu bune si cu rele, si, foarte important, lasam ipocrizia deoparte.
Algoritmul necomplicat al succesului
Ne-am dat seama inca de cand am lansat site-ul (in februarie 2012 varianta completa, pana atunci mai cochetasem jumatate de an intr-o varianta beta, ce avea si o comunitate literara), ca un astfel de proiect este unul de drum lung spre foarte lung. Am vazut de-a lungul timpului zeci, poate nu exagerez daca spun si sute de proiecte foarte interesante care au murit inca din fasa sau pur si simplu s-au pierdut in cateva luni / cativa ani, pentru ca nu au stiut sa impuna o strategie pe termen lung. Numaram pe degetele de la o mana cele cateva proiecte care au mai mult de cinci - sase ani.
Ne-am inarmat cu rabdare si ne-am propus in primul rand perseverenta, nu ne intereseaza niste rezultate clare nici in urmatorul an, ci doar sa crestem si sa invatam sa ne facem treaba si mai bine.
Ne-am concentrat pe ceea ce cred ca este esential in succesul pe care il are si-l va avea Hyperliteratura, anume formarea si crearea unei echipe. Unei echipe adevarate, unei echipe de prieteni, de oameni “zdruncinati” si pasionati la fel ca noi de lectura, de carte si cu aceeasi viziune de a prezenta lucrurile altfel. Iar tinand cont ca nu am beneficiat de niciun suport financiar de la inceput si pana astazi, a fost cu adevarat o provocare sa integram un sistem pe baza de voluntariat, unde cel mare castig sa fie, dincolo de carti (pentru ca platim fiecare articol in titluri), cresterea site-ului odata cu cresterea maturizarii lor editoriale.
Usor usor, oamenii tineri pe care i-am gasit (si care ne-au gasit pe noi), fara o mare experienta in a redacta articole, nici macar in blogging, au ajuns sa formeze astazi un mecasnim foarte complex, care merge de la sine. Aceasta a fost munca cea mai grea si totodata cea mai rodnica, s-a intors inzecit in favoarea proiectului. Hyperliteratura are avantajul de a-si fi format propria echipa, si continua sa o faca, aducand “amatori”, care invata odata cu noi si se bucura odata cu noi, crescand impreuna.
Este poate cel mai puternic atu al nostru, prin care am depasit site-uri mult mai vechi si mai puternice ca noi, care pareau de neclintit. Dupa aproape doi ani de Hyperliteratura.ro, cred cu tarie ca nebunia si energia echipei noastre este responsabila de tot ce ni se intampla pozitiv. De cresterea noastra continua pe toate planurile (pentru ca niciodata n-am stagnat sau n-am dat inapoi), de constientizarea brandului si imaginii noastre, de materialele din ce in ce mai bune (de materiale oferite in special in exclusivitate pe Hyperliteratura) samd.
Multa lume ne intreaba: “Dar cum l-ati convins pe X sau Y sa scrie pentru voi?” Nu exista noi sau ei. Exista o singura echipa, unde toti muncim la fel de tare si pentru fiecare dintre noi Hyperliteratura reprezinta un punct foarte important din vietile noastre. Oamenii care scriu nu pentru noi, ci alaturi de noi, si noi alaturi de ei, sunt de fapt Hyperliteratura. Exista functii intr-adevar in echipa noastra, dar nimeni nu este superior si nimeni inferior, fie ca vorbim de un membru care este pe site de la inceputul incepurilor, fie ca vorbim de cineva care abia a venit de o saptamana.
Ca sa punctez si mai tare acest aspect, iti voi povesti pe scurt ce s-a intamplat cand, in urma cu cateva luni, am pus un anunt pe site in care spuneam ca suntem in cautare de colaboratori. Am primit peste doua sute de e-mailuri, CV-uri si propuneri de rubrici / articole, oamenii stiind de la bun inceput ca totul este pe baza de voluntariat. Iata ca n-a contat asta. Ci proiectul nostru in sine, care este indragit de un public foarte larg, faptul ca Hyperliteratura este un loc de unde poti invata enorm de multe si mai ales, unde pot gasi niste oameni minunati. Am ales foarte greu doar doi oameni din calupul de mailuri, si cand am vazut bucuria lor ca au intrat in echipa (si determinarea lor in continuare), efectiv parca li se indeplinise un vis, am ramas uluiti. Inseamna ca ne-a iesit si abia de aici inainte putem vorbi de obiective, rezultate samd.
Echipa
In acest moment, echipa de baza (adica exceptand colaboratorii) aduna sase persoane acum.
Eu, Andrei Ruse, scriitor, initiatorul proiectului si pompos auto-numit directorul Hyperliteratura, ma ocup in permanenta sa trasez obiective lunare si pe termen lung, conform politicii site-ului nostru, ma ocup de partea tehnica (care e mai mereu in schimbare), de tot ceea ce inseamna grafica si dezvoltare online, mai ales prin Social Media (unde acolo am stabilit, de exemplu, un program editorial sanatos, care ne aduce cel mai mare trafic si cea mai mare crestere). Sunt omul care scrie cel mai putin, doar editoriale, dar care poate sta cel mai mult online pentru site, si pana la 24 din 24, testand facilitati noi, pluginuri, cautand mereu solutii de imbunatire a vitezei si cresterii noastre. Cumva, pe la mine trec toate inainte, dar de ceva timp nu eu sunt cel care mai ia decizii in multe privinte: mai ales legat de content sau de promovare.
Ioana Vighi, 29 de ani, absolventa a Facultatii de Litere (Universitatea de Vest, Timisoara), specializata in traductologie, este Project si Content Manager-ul nostru, ea gestioneaza efectiv fiecare material care apare pe site. De la corectura, la imaginile folosite si editarea lor, la paginatie, la momentul in care ele trebuie sa apara (si unde pe site) si cand se duc apoi pe retelele de socializare. Ea discuta cu toata echipa temele / subiectele, ea gestioneaza interviurile, recenziile, propune articole sau le respinge, le adapteaza, le retrimite la refacut (mai sunt cazuri cand se poate mult mai bine), ea stie ce i se potriveste unui membru sau nu, sta de vorba si cu orele pe o stire, ca sa iasa asa cum ne dorim si tot ea ia deciziile privind echipa editoriala: cine intra, cine iese, daca e cazul, cine ar mai trebui sa vina samd. Tot Ioana este in fiecare saptamana la posta, trimitand colete cu carti echipei sau castigatorilor diferitelor concursuri pe care le organizam. Daca eu sunt considerat tatal site-ului, atunci Ioana cu siguranta ar fi mama lui. Iar dincolo de coordonarea proiectului, a adunat aproape 250 de articole, fiind cea mai activa persoana din intreaga echipa.
Alexandra-Georgiana Andrei, 23 de ani, absolventa a Facultatii de Comunicare si Relatii Publice (Universitatea Bucuresti) este PR-ul Hyperliteratura. Odata ce site-ul s-a dezvoltat si am inceput sa avem nenumarate parteneriate, am considerat ca cineva trebuie sa le gestioneze si sa caute in acelasi timp altele, iar Alexandra, dedicata trup si suflet proiectului nostru, s-a potrivit de minune acestor cerinte. Ea discuta cu absolut toate editurile, se ocupa de evenimentele unde suntem parteneri media, cauta mereu colaborari noi si bartere, se intalneste fie cu Pr-ii editurilor, fie cu directorii lor sau direct cu autorii pentru promovare, interviuri samd. Dincolo de acestea, publica constant pe site editoriale exceptionale, interviuri si vine cu idei proaspete prin care ne putem dezvolta. Unul dintre cele mai importante lucruri va fi ca de la anul sa incercam impreuna sa gasim fonduri pentru sponsorizarea proiectului nostru, dar si a unor evenimente pe care dorim sa le organizam.
Tibi Oprea, “junele” nostru, 20 de ani, din Craiova, cu peste 50 de articole semnate, omul anchetelor si totodata editor, ajutand si la corectura sau dezvoltarea articolelor celorlalti colegi.
Patricia Lidia, absolventa a Politehnicii din Timisoara, 26 de ani, cu ochii pe tot ce se intampla in capitala Banatului si cu materiale si interviuri inedite, pasionata in special de literatura pentru copii, chiar publicand cateva carti de acest gen, pe langa volumele ei de poezie.
Cristina Stan, absolventa a Facultatii de Litere (Universitatea din Galati), 24 de ani, scrie recenzii, dar mai ales se ocupa de stiri, preluand inaintea tuturor ultimele noutati atat din tara, cat si din afara, legate de scriitori, edituri etc.
In afara de noi, mai sunt patru proaspat nou-veniti, care sper sa adune si ei cel putin un an vechime pe site si multe materiale bune, unii dintre ei deja incepand sa publice pe site: Ilinca Damian, Cristina Francu, Stefania Oprina si Andrei Simionescu.
Colaboratori
Avem multi colaboratori sau oameni dornici sa colaboreze cu noi, dar neavand timp sa scrie constant materiale, ni le trimit ocazional. In afara de ei, mai este si grupul oamenilor care au colaborat cu noi la un moment dat, care au fost parte din echipa, dar tot datorita timpului au ales sa fie alaturi mai rar.
Denis Grigorescu, de exemplu, un apropiat al proiectului nostru, ne-a trimis in exclusivitate doua interviuri, cu binecunoscutul scriitor francez Marc Levy si cu teatrologul George Banu. George Chiriac, directorul proiectului Anticariatul de noapte, a scris de-a lungul timpului pentru noi articole, editoriale si interviuri si, daca un eveniment de marca ar avea loc in Cluj, ar fi printre primii oameni carora le-am cere suportul. Bloggerul Dragos C. Butuzea ne-a ajutat si el cu diverse materiale, mai ales cu video-recenzii, un capitol destul de nou pentru online-ul nostru. Criticul Daniel Cristea-Enache stiu ca este alaturi de noi, chiar daca nu are timp sa scrie constant si, mai nou, si-a deschis propriul site, Literatura de azi. Bogdan Munteanu de la Timisoara, chiar daca nu este membru “oficial”, ne trimite opinii la cald despre evenimente si proiecte din Banat. Dorin Muresan sau Laura Bucur din Cluj, alti prieteni dragi care ne trimit destul de des materiale si tin aproape.
Iar lista poate continua, avem oameni din multe orase, oameni care ne sustin fara a fi parte din echipa propriu zis. Nu exista reguli sau conditii in colaborarile noastre, exceptand faptul ca ne dorim intotdeauna exclusivitate pe materiale si ii preferam, este normal, pe cei care isi doresc sa scrie, fie si ocazional, doar pentru noi, nu si pentru alte proiecte online asemanatoare.
De asemenea, exista si posibilitatea pentru oricine sa ne trimita articole pe e-mail, iar daca noi consideram ca sunt interesante si potrivite pentru site-ul nostru, le publicam. Am lansat de curand aceasta portita pentru cititori care poate nu au de gand sa scrie vreodata pentru reviste, dar au un articol despre o carte preferata sau un autor anume si ar vrea sa-si impartaseasca opiniile public; pentru studenti si, evident, este si calea cea mai usoara de a gasi oameni noi pentru echipa, in cazul in care unii vor trimite materiale de calitate mai des.
Evolutie
De impotmolit nu ne-am impotmolit niciodata, de cand ne-am lansat suntem intr-o crestere continua, dar, evident, aceasta a fost mai inceata sau mai rapida in unele momente. Primul an a fost infernal de greu, am schimbat multi oameni in echipa, am schimbat interfata grafica de nenumarate ori pana ne-am decis pe un stil anume, am tot experimentat, in special pe retelele de socializare, sa ne cunoastem publicul, iar cresterea, desi constanta, era mica.
Adevarata noastra ascensiune a fost la inceputul acestui an, cand am depasit pragul de 10.000 de cititori pe Facebook si o medie de 20.000 de vizitatori unici pe luna, pe site. Apoi, in doar jumatate de an am dublat cifrele, iar incepand cu aceasta toamna ne batem recordurile zilnic. In septembrie am crescut cu 5.000 de fani pe Facebook, in octombrie cu 7.000, iar in noiembrie ne pregatim de o crestere de peste 10.000, traficul pe site, marindu-se si el considerabil.
Suntem chiar in acest moment in care discutam, in cea mai fructuoasa perioada a noastra. Sunt zile cand crestem si cu peste 500 - 600 de fani pe Facebook si atingem un trafic de 5 - 6 mii de unici, suntem chiar pe val, ne distantam bine fata de restul competitorilor si cam nimic nu pare sa se incetineasca, ba din contra. Ca sa nu mai zic ca ne-am depasit asteptarile, noi la inceputul anului ne propusesem sa atingem pe Facebook o cifra de aproximativ 25 – 30 de mii de fani si se pare ca ne apropiem considerabil de 50.000, daca lucrurile merg la fel pana la sfarsitul anului.
Nu stiu daca valul acesta se va sparge foarte curand, suntem ca niste surferi care au asteptat mult acest moment, ne bucuram de el si incercam sa profitam la maximum. Suntem pregatiti psihic si pentru o eventuala stagnare, dar credem totusi ca am dat drumul la un bulgare sanatos, la care am muncit aproape doi ani, si iata, acum creste pe zice trece si cu greu mai poate fi oprit. Important este ca noi sa nu stagnam si sa nu ne culcam pe-o ureche, ci sa ne incarcam pozitiv cu aceste cresteri, pentru a munci si mai mult si mai bine. Sa venim mereu cu idei si materiale noi.
Subiecte
Ne intereseaza orice subiect legat de literatura, atata timp cat este tratat la cald, deschis si mai ales prezentat pentru publicul larg, trebuie sa tinem in permanenta cont de asta. Pornim de la premisa ca o mare parte din public nu este informat – nici nu are de unde. Indiferent cat de cunoscut este pentru noi un autor sau o carte, continuam in orice material, fie articol, recenzie sau interviu, sa prezentam totul de la zero.
Cred, de altfel, ca aici si gresesc majoritatea revistelor literare, adresandu-se unui cerc restrans, de cunoscatori. Noi nu ne adresam doar cunoscatorilor, ci din contra. Vrem, prin abordarea diferita a subiectelor, sa venim cu ceva interesant si pentru cei care nu deschid in general cate o carte, si sa-i convingem sa o faca sau cel putin sa acorde mai mult interes unui anumit subiect sau autor.
Si literatura naste controverse
Cel mai citit articol alltime si cel mai controversat totodata, se numeste 10 poezii porno de Mihai Eminescu si nu cred ca mai are nevoie de nicio explicatie. Este de un an de zile cel mai citit articol in fiecare luna, atingand aproape de nici mai mult, nici mai putin de 100.000 de vizualizari unice. Zeci de mii share-uri, like-uri, comentarii, injurii, evident, pentru ca nu te poti lega de poetul national decat vorbind din epitet in epitet, si pare-se ca nu va fi detronat prea curand. L-am si gandit sa fie de impact, ce-i drept, dar nu ne asteptam ca dupa un an inca sa asigure o bucatica importanta din traficul nostru. Daca vei cauta pe Google poezii porno de Eminescu, noi aparem primii, daca nu printre primii, si culmea, daca si acum l-am da pe Facebook, ar avea acelasi impact ca in prima zi, ar genera din nou un trafic enorm si nenumarate discutii. Il pastram totusi pentru zilele negre, l-am dat destul.
Poeziile pornografice ale lui Eminescu sunt totodata si un simbol al revistei noastre si a tot ceea ce am spus mai sus, anume ca scuturam de praf steoreotipurile, provocam, lasam ipocrizia deoparte si ii dam cititorului o altfel de abordare. Sigur ca ne luam kilograme de injurii de multe ori, dar cum traim in Romania, stim ca atunci cand suntem injurati din toate partile, inseamna de fapt ca suntem pe drumul cel bun.
Un alt articol care a generat un trafic foarte bun, aduna cateva scrisori de dragoste intre cativa autori celebri (cum ar fi Joyce, Kafka, Hemingway s.a.); multi s-au mai socat la parturile Norei Barnacle pe care Joyce le adora.
Ar mai fi, desigur, minunata scrisoare a lui John Steinbeck catre fiul sau, in care ii sfatuieste cum sa se comporte in dragoste, sa nu-i fie frica de suferinta. Sau povestea de dragoste dintre Sartre si Simone de Beauvoir, care iese din tiparele obisnuite ale conceptului de relatie.
Iar printre ultimele publicate si cu mare succes la public a fost ancheta cu peste 20 de scriitori romani privind protestele legate de Rosia Montana.
Cititorii lor
Exista o diversitate enorma in randul cititorilor nostri. Ne bucuram cu ei, cand vedem oameni inteligenti, deschisi, si ne enervam impreuna cand gasim oameni care trateaza scriitorii ca pe niste sfinti carora nu ai voie sa le judeci nimic. Clasicul exemplu: “Nu va atingeti de Nichita!” Ba sa vezi ca o sa ne atingem! Si daca recunoastem c-a fost comunist, asta nu il face mai putin poet, iar daca vorbim si despre faptul ca au existat in acelasi timp cu el si alti poeti la fel de mari, dar nu la fel de recunoscuti, precum Mazilescu, idem. Exista si un public sictirit. Exista si un public pasional. Exista hateri, care ne scot ochii pentru o virgula nepusa la locul ei si exista oameni care ne dau mesaje ca ne iubesc pentru ca existam. Publicul nostru si relatia cu el este si va fi o continua aventura.
Sunt oameni de toate varstele si de toate categoriile. Sunt profesori, scriitori, dar si coafeze care citesc Bravo si CanCan (ne mai uitam si noi pe profilele lor) si iti spun ce e literatura si unde gresesti. Daca mai amesteci putin lucrurile si scrii un editorial cu tenta politica, anume ca Marga a distrus tot la ICR, suntem peste noapte basisti nenorociti. Sau daca il laudam pe Patapievici sau pe Cartarescu. Alteori suntem USListi jegosi, dar, cred ca cei mai multi s-au prins ca nu avem nicio treaba cu politicienii, ci cu literatura.
Nu stiu daca am invatat multe de la ei, dar cu siguranta dincolo de toate statisticile si problemele pe care le mai intampinam cu ei, entuziasmul lor afisat in atatea mesaje, comentarii si mai ales trafic, ne tine pe linia de plutire si ne face sa credem ca putem mult mai mult. Daca n-ar fi ei, am lasa-o balta de revista si ne-am vedea de treburi mai importante, cum ar fi platitul facturilor.
Tot timpul le multumim ca ne citesc si sper sa inteleaga ca nu sunt doar politeturi ieftine, ci sa isi asume faptul ca ei sunt responsabili direct de succesul nostru.
Feedback
Orice critica constructiva e binevenita. Din pacate sunt foarte putine astfel de comentarii. Ascultam publicul, respectam toate opiniile, incercam sa il implicam cat mai mult in activitatea noastra, dar nu ne luam intotdeauna dupa el. De exemplu, pe paginile noastre exista o lista de articole cu cele mai citite intr-o luna sau in ziua respectiva, dar si una cu recomandarile noastre, care de multe ori nu coincide cu ce vrea cititorul. Pastram un echilibru si le imbinam elegant, nici doar ca noi, nici doar ca ei.
Pe viitor vom cauta metode prin care fiecare utilizator sa isi personalizeze continutul revistei asa cum doreste, cred ca ar fi cel mai fairplay. Dar si asta nu inseamna ca le vom da oamenilor 100% mana libera, sunt lucruri pe care le consideram importante si tinem sa le promovam, chiar daca nu aduc o audienta foarte mare.
Promovare
De cand am deschis site-ul, am acordat aceeasi importanta content-ului cat am dat dezvoltarii Social Media. Nu credem ca se poate fara Social Media in acest secol si consideram paginele noastre din retelele de socializare ca niste radacini solide ale site-ului.
Pe Facebook, de care ne ocupam cel mai mult, avem stabilit un program editorial care merge de minune, un mix de articole noi si vechi, alaturi de foto originale, video-uri s.a. Pe Twitter si Google+, desi avem conturi, nu prea ne-am dat interesul, dar exista niste pluginuri care ne preiau feed-ul, astfel ca daca cineva ne urmareste pe aceste canale, poate afla noutatile.
Pe Youtube inca nu avem cont, pregatim ceva special la anul, avem in plan o emisiune video saptamanala sau bilunara cu ultimele noutati si aparitii editoriale si atunci vom cauta sa ne dezvoltam si pe acest domeniu, aducand trafic si de aici.
Statisticile din aceasta toamna arata cam asa: 78% trafic din Social Media, 15% trafic direct, 4% din cautari, 1% reffereri, 1% e-mail (abonatii nostri), 1% alte surse. Iar din traficul de Social, lucrurile sunt cat se poate de clare: 95% Facebook. In top 3 mai sunt Reddit si Twitter, ambele atingand aproximativ 1%.
Pe Facebook la ora actuala avem 36.000 de fani, cu o crestere medie de 350 de cititori pe zi de la inceputul lunii noiembrie si estimam sa ajungem la 50.000 pana anul viitor, ceea ce ar insemna, evident, si mai mult trafic, si mai multi “people talking about this”, unde pastram un raport de aproximativ 35-40% fata de numarul total de like-uri si aici incercam in permanenta sa ne imbunatatim. Tot ca medie, reach-ul saptamanal a ajuns undeva la 200.000 – 250.000 de oameni.
Parteneriate
Nu suntem parteneri media pentru lansari de carte sau lecturi, chiar daca le sustinem uneori (daca sunt de la edituri cu care avem parteneriate, dar nu tinem la sigle pe afise samd.), ci doar pentru evenimente mai importante, cum ar fi targurile de carte sau festivalurile. In 2012 am fost parteneri la Bookfest, Festivalul International de Jazz Green Hours (ed. V), Festivalul International de Literatura de la Timisoara (ed. II), si ne pregatim sa sustinem, nu ca parteneri media, ci ca parteneri directi, Festivalul International de Literatura de la Bucuresti (ed. VI).
Incepand de anul urmator, am luat decizia clara de a nu ne mai implica ca parteneri media daca exista parteneri concurenti directi, va fi un criteriu dificil si stiu ca vom pierde cateva contacte, dar am demonstrat de-a lungul timpului cat conteaza implicarea noastra si mai ales profesionalismul cu care tratam fiecare eveniment in parte.
Trafic
45.000 de unici in ultima luna, 75.000 de vizite, 110.000 de afisari, 3 minute media de stat pe site. Ca medie, crestem de la luna la luna cu 10-20%.
In viitor
Cele mai multe proiecte ale noastre stau la coada pentru anul urmator, le avem trecute pe hartie, urmeaza sa vedem care din ele sunt si realizabile. Printre ele se numara niste evenimente interesante, precum dezbateri privind promovarea de carte alaturi de PR-i din domeniu si oameni de publicitate, lecturi – maraton, imbinate cu muzica; o emisiune video, am pomenit-o mai sus; o tabara de creatie; o campanie de promovat carti in licee s.a. Le-am mentionat pe cele prioritare pentru noi, sper sa avem timpul si rabdarea sa le realizam pe toate asa cum dorim, adica sa le facem de neuitat.