Sa facem o lista cu lucrurile care au ajutat poezia sa fie de succes: inimile frante in cele mai brutale moduri posibile, frustrarile si dramele personale, substantele interzise, natura, creativitatea, revolta impotriva a ceea ce exista deja. Nu am de gand sa fac o lista exhaustiva, asa ca o s-o inchei cu un lucru care pana acum cateva zile nu prea s-a dovedit a fi de ajutor poeziei: tehnologia. Un indiciu: o sa va vorbim despre masina care a desenat cu versuri peretii Casei Poeziei.
Despre ce s-a intamplat vineri la Casa Poeziei s-a scris deja aici. Acum reflectoarele se indreapta spre masinaria care a facut totul posibil si spre modul ei de viata, despre care am stat de vorba cu creatoriiei: Robofun. Ca sa stiti exact despre ce este vorba, masinaria arata asa:
Din afara, mecanismul pare foarte complex. Dar eu nu ma pricep la mecanica si mecatronica, asa ca i-am intrebat pe baieti cat de complex este. “Este pe departe cel mai complex proiect al nostru”, mi-au raspuns. In cateva cuvinte: mecanismul este un cadru metalic, in mijlocul caruia se afla un marker care se poate misca stanga-dreapta si sus-jos. Cadrul este conectat la un circuit electric, care se conecteaza, la randul lui, la un laptop. Versurile scrise pe laptop sunt transmise catre componenta de mecanica, ce comanda apoi miscarile markerului.
Cea mai mare provocare in realizarea mecanismului tine de faptul ca nu este un mecanism static, ci trebuie sa se miste pe o suprafata destul de mare. O a doua provocare vine si din partea de electronica, cei de la Robofun realizand nenumarate prototipuri de circuit. Cea de-a treia provocare: mecanismul nu poate fi testat decat in locul unde va functiona. Daca pianul Staropramen sau orga din instrumente de bucatarie de la Cupa Agentiilor la Gatit au putut fi testate la sediul Robofun, pentru aparatul care scrie poezii modul in care functioneaza tine mult de denivelarea peretilor. Asa am aflat si ca nu exista pereti la fel, si nici pereti perfecti.
Si uite-asa, ca prin minune, peretii se umplu de poezie:
