Daca ne ghidam dupa sintagma conform careia omul cat traieste invata, doamna Corina Suteu tocmai s-a intors in Romania dupa ce a studiat si a profestat optsprezece ani in strainatate. O perioada in care s-a impartit intre Europa si America, intre management cultural si film, intre a preda politici culturale si a initia proiecte de cooperare internationala, intre a acumula cunostinte, a le pune in practica si a le transmite mai departe. Dupa ce a condus si initiat un program de masterat in Franta, a coordonat si a participat la numeroase programe internationale, a predat la Universitati din Europa, intre 2006 si 2012 Corina Suteu a fost Directorul ICR New York (da, a fost acolo cand a fost si poneiului roz acolo). Odata cu schimbarile de la conducerea ICR si-a inaintat demisia si, la inceputul lui 2013, s-a intors in tara unde a infiintat Film ETC, o asociatie prin care coordoneaza Festivalul Filmului Romanesc de la New York, Making Waves. De doi ani, de cand s-a rupt de orice finantare de la stat, festivalul face valuri in online, strange cu succes fonduri pe Kickstarter si duce regizorii romani in fata publicului american. Doamna Suteu aplica in Romania tot ce a invatat in ultimii ani in lume, ca sa ajute la producerea schimbarii aceleia despre care tot auzim si de care avem nevoie. Am avut ocazia sa stam de vorba intr-o dupa-masa, intr-una dintre librariile de la Piata Romana, despre felul in care se vede sistemul cultural romanesc pentru un om care nu s-a mai ciocnit de el in ultimii douazeci de ani, despre schimbarile pe care le aduce online-ul in arta si despre ce e de facut, pana la urma.
Doamna Suteu mi-a mai povestit despre Making Waves (care incepe pe 29 noiembrie, urmariti aici programul), despre crowdfunding, despre publicitate si activitatile ei din Romania, discutie pe care puteti sa o cititi aici.
IQads: Cum ati gasit Romania cand v-ati intors?
Corina Suteu: Cred ca sunt foarte multe lucruri de facut in materie de coagulare a unor energii care exista intr-un mod destructurat in Romania, in toate ariile artistice si culturale. Asta nu e o surpriza pentru mine, deoarece am pastrat constant relatiile cu tara, insa m-am intors "sa stau" anul acesta, dupa optsprezece ani, timp in care am dezvoltat diverse proiecte internationale si niciodata nu am reusit, pana acum, sa fac o constatare atat de precisa a ceea ce inseamna sistemul cultural romanesc in momentul actual, care-i sunt jucatorii, care-i sunt handicapurile, ce ar putea ajuta lucrurile sa functioneze mai bine. Cred ca in Romania exista o masa creativa extraordinar de bogata, un soi de pulsatie de potential fantastic, doar ca acest potential se coaguleaza intr-un mod sistematic foarte rar. Din cauza asta exista o expunere exterioara mult mai mare decat cea interioara. Desi talentele sunt in interior, e multa creativitate, multa inventivitate si o capacitate de a produce arta, continut foarte mult, pana la urma toate astea isi gasesc canalizarea mai bine in exteriorul tarii decat in interiorul ei. E un lucru pe care eu il vad mai bine fiindca am predat si construit in sisteme care din punctul acesta de vedere sunt mai bine organizate, unde creativitatea e mai bine calibrat de structurile care o sustin si se da spatiu, ea exista la adevaratul ei potential.
IQads: Ati spus ca in Romania exista o expunere a culturii mult mai mare in exterior decat in interior. De ce se intampla asta?
Corina Suteu: Cred ca in Romania, ca in orice tara cu complexe culturale, cultura noastra e intotdeauna legitimata din afara, printr-o lunga traditie. Dincolo de aspectul asta, noi nu avem o piata culturala in interior, insa avem un potential enorm. Acest potential nu si-a gasit structurile de existenta sistemica. Structurile din interior nu reusesc sa produca legitimitate. Nu stim cine legitimeaza pe cine sau, in momentul in care se produce o anumita legitimare, ea tinde sa capete valente de natura ideological sau una de grup in loc sa existe in sine ca o validare a sistemului artistic prin raportare la valori universale. Trebuie sa avem valori incontestabile, artistice si intelectuale, la care chiar daca nu aderam, trebuie sa le recunoastem.
De pilda, avem o valoarea precum Andrei Serban, incontestabila, dar el locuieste in strainatate. Il avem pe Mircea Cartarescu, o alta valoare culturala incontestabila, dar iata, ni s-a dovedit anul trecut ca el poate sa fie contestat cu brutalitate si incompetenta, tocmai fiindca este doar "al nostru". Intr-o tara care are un sistem de valori intern si integru nu se poate intampla asa ceva. Sunt exemple care vorbesc de la sine despre sistemul de legitimare in care noi nu suntem in stare sa ne angajam din interior.
Ne intalnim astfel cu o incoerenta totala a propriilor noastre valori. Care sunt adevaratele noastre valori? Daca punem intrebarea asta la nivelul categoriilor informate, vom descoperi ca avem o problema de inconsecventa. Iar daca punem intrebarea asta la nivelul categoriilor slab informate, vom descoperi ca valorile acestor clase sunt cele ale televiziunii, ale cantaretilor de o calitate mai mult sau mai putin buna, ale show-urilor de talente. Calitatea culturala a televiziunilor noastre face ca la ora aceasta sa nu mai avem niciun fel de criteriu. Suntem un grup cultural ale carui criterii interne sunt disfunctionale. Nu mai avem formatori de opinie si nu mai avem formatori de grupuri de opinie. Si asta e necesar, dincolo de convingerile ideologice, dincolo de simpatiile si antipatiile de clan. Toate culturile solide isi construiesc un plan intangibil al valorilor indiscutabile dupa care se ghideaza. La noi nu mai exista asa ceva.
IQads: De ce nu mai exista?
Corina Suteu: In primul rand, cred ca e o problema a modului in care s-a petrecut tranzitia post-comunista, care a fost extrem de turbulenta si de lipsita de acompaniere in materie spirituala. A fost o tranzitie acompaniata doar din punct de vedere tehnic si materialist. Am vorbit foarte mult despre bani, despre piata libera, dar am vorbit foarte putin despre ce inseamna aceasta transformare reala, interioara, a mentalitatilor si ce necesita ea.
In al doilea rand este vorba de o degradare completa a sistemului social si a celui educativ. Si o discutare mult prea tardiva a trecutului recent, fara a duce lucrurile pana la ultimele lor consecinte. In continuare, nu am reusit sa avem o dinamica de inchidere a trecutului, care sa se petreaca cu o asumare a lui la nivelul tuturor generatiilor.
Toate lucrurile acestea sunt legate intre ele. Sentimentul asta de ruptura produce un sentiment de atomizare completa in societate si de lipsa de repere si de standarde.
IQads: Care e calea de iesire din perioada asta "neagra"?
Corina Suteu: Nu as prezenta asta ca pe o "perioada neagra". In masura in care global ne aflam la ora actuala intr-o turbulenta iesita din comun, noi traim intr-o bucatica a Europei unde e liniste. Sa ne gandim ce se intampla in Tarile Arabe sau in Africa, sa ne uitam la dezechilibrele pe care le provoaca modul de functionare al Chinei. Poate nu as avea viziunea asta daca nu as fi trait unsprezece ani in Europa Occidentala si sapte ani in New York. Traind in America, mi-am dat seama ca modul in care noi tratam echilibrele geo-politice nu are nicio legatura cu felul in care o tara ca America vede aceste echilibre.
Cred ca noi, ca tara, nu facem altceva decat sa incercam sa navigam, cu dinamicile noastre specifice, intr-o lume care s-a angajat intr-un tumult dezintegrator. Pana la urma, poate ca lucrul cel mai pozitiv care iese din asta e faptul ca noi doi putem sa purtam aceasta discutie acum, aici. Asta imi spune ca la ora actuala exista o perceptie mult mai asumata a unor probleme. Protestele de la Rosia Montana, dincolo de aspectele lor problematice, sunt expresia unei responsabilizari generationale, intelectuale si culturale, care este cu totul diferita de ceea ce s-ar fi intamplat acum zece ani. Si asta dovedeste ca nu e nevoie de altceva decat de timp si de o asumare a faptului ca fiecare sistem social o ia pe drumul pe care indivizii din interior considera ca e necesar sa o ia. Asta nu inseamna ca va fi simplu si ca schimbarile se vor produce rapid.
IQads: Cum vedeti forta online-ului in contextul in care oricine poate sa creeze ceva si sa posteze pe Internet? Cum se face selectia in cazul asta? Cum ies la suprafata valorile?
Corina Suteu: In anii ’80 a existat un important teoretician al conceptului de "retea", Manuel Castells, a scris despre soarta retelelor virtuale. El pronostica faptul ca retelele virtuale vor construi comunitati virtuale imense, care nu vor mai avea caracteristicile comunitatilor umane traditionale si care vor avea avantajul de a se agrega si dezagrega in mod flexibil. Pe de o parte, asta va crea o uriasa potenta a fluiditatii, a transversalitatii, a comunicarii, dar, pe de alta parte, va goli intr-un anumit fel de continut identitar, va cere o forma de identitate standard, va privilegia construirea unor aliasuri identitare in asa fel incat pana la urma nu va mai conta cultura comuna, ci cultura conectiva. Nu va mai conta ceea ce suntem, ci apartenenta virtuala la care ajungem sa raspundem, apartenenta la o comunitate mobila in continua reasezare.
Din punctul acesta de vedere suntem intr-o enorma schimbare de paradigma, pe care eu o vad existand si incerc sa o inteleg, dar eu sunt formata de vechea cultura, in plus in comunism, intr-o cultura traditionala, sunt cineva care isi cauta identitatea pe vertebrele unei culturi de tip consolidat prin lectura, prin aprofundare, prin invatare, prin integrarea unor principii valorice. Aceasta lumea a online-ului, cu toate avantajele ei, prin modul in care eu o folosesc, este automat echilibrata de propriile mele valori, de propriile mele criterii care sunt foarte solid construite deja. Eu am dat peste lumea virtuala cand eram deja un individ construit. Nu stiu care este consecinta acestui mod de a exista in comunitatile virtuale, de a comunica, de a fi foarte mult in transmisie fara a mai fi in localitatea ta interioara. Stim ca asta are niste consecinte asupra identitatii, a vietii personale, intimitatii, dar realitatea este ca e o paradigma total diferita, pe care eu pot doar sa o constat.
Ce pot sa spun insa, lucrand foarte mult cu tinerii creativi si cu tineri intelectuali, este ca acest mod existential are unele avantaje strict legate de comunicare, de transmisie a mesajului foarte rapida, de a exista in retea tot timpul, si unele consecinte care mi se par extrem de destructurante la nivelul individului. In momentul in care nu mai esti in aceasta existenta virtuala, nu mai stii cine esti. Exista o incapacitate de a exista autonom in momentul in care te deconectezi. Sau momentul in care te deconectezi devine el insusi un fel de experienta existentiala care pentru generatia mea este naturala. Noi asa am trait, deconectati, si am integrat doar cat ne-a trebuit din acest instrument care este lumea virtuala. Generatia tanara a facut din asta un sistem existential. […] Denis de Rougemont a spus ca odata cu noile tehnologii ne vom trezi intr-o maree de comunicare in care cunoasterea in sine isi va pierde in realitatea valoarea si va deveni o standardizare absoluta a tuturor notiunilor. De aceea raman deschisa fata de toate noile forme, insa cred in continuare ca o structurare culturala solida se face in mod traditional, prin lectura, reflectie si integrare in timp. Am incredere ca artele moderne isi vor gasi undeva echilibrul intre a folosi cit mai eficient instrumentul virtual, dar a privilegia in acelasi timp notiunea de continut in sensul sau cel mai traditional.
