Se intampla de obicei in diminetile aglomerate. Incepe in momentul in care taximetristul, exasperat ca ignori orice tentativa de conversatie, trece de la o frecventa de radio la alta ca sa gaseasca o emisiune, o melodie, ceva care sa umple tacerea. Intra in scena unul dintre hit-urile J. Yolo: "Gargarita-rita, te rog fa-mi pe plac/ Vreau in poienita, lasa-ma s-o fac". Chiar si dupa ce melodia se termina, versurile persista. Pana la finalul zile. Chit ca ai trecut printr-o sesiune intensa de gospel alternata cu thrash metal, "Te pup, pa, pa" persista. Poate pe asta mizeaza publicitarii care concep, de la zero, linia melodica si versurile care insotesc o reclama. Si de multe ori fenomenul asta poate sa ne aduca la capatul rabdarii. Dar sa incepem cu cateva cazuri fericite, in care melodiile care ne bantuie ne si plac.
Ne place, place, place
Poate pentru ca vorbeste despre ura, pe care toti o simtim cel putin o data pe zi, dar pe care e sanatos sa o inabusim. Poate pentru ca scenariul reclamei arata animale dragalase facand rautati. Sau poate pentru ca spune un adevar atat de profund: "Daca urasti ceva, fa o schimbare". Oricare ar fi raspunsul, reclama Honda "Grrr" a avut un succes fantastic.
La fel ca cea pentru Metro Trains – "Dumb ways to die", care arata diferite personaje murind in circumstante stupide. Si toate astea se intampla pe ritmurile unei melodii calde, relaxante. Care poate foarte bine sa fie soundtrack-ul pentru venirea primaverii, atat timp cat facem abstractie de versuri.
"Aquafresh in trei culori" aduce un fel de ingenuitate calda, care aminteste de diminetile perfecte ale unei familii idilice din anii '60 – '70. Ne face sa credem ca inceputurile de zi erau mai frumoase acum patruzeci - cincizeci de ani si ca rimele naive nu sunt lucruri caraghioase.
Trebuie sa ai o inima de piatra ca sa nu-ti placa reclama pentru Dalin - "cel mai bun si cel mai fin". Si ce altceva se potriveste mai bine cu o fetita blonda care se joaca in jurul cazii cu o mana de puisori rotofei decat un cantecel de copii, glasuit chiar de ea?
Nu ne place, place, place
Reclama Nissan "Poneis malditos" isi face bine treaba daca reuseste sa te urmareasca pana la finalul zilei. Pentru ca asta isi propune: sa fie antipatica, sa fie sacaitoare si sa se asigure ca oriunde mergi si orice ai face n-ai sa uiti caruselul de caluti roz care-ti canta intruna "Poneis malditos, poneis malditos/ Lala lala lalala".
Pe de alta parte, Parasinus nu cred ca si-a propus sa lanseze pe piata o reclama neplacuta si exagerata. Totusi asta reuseste sa fie spotul, in care un solist canta cu vocea unui Stefan Banica Junior afon niste versuri cu rime cam fortate. De exemplu: "De te simti ciudat/ Ca lovit in cap/ Parasinus iti aduce/ Vanatorii de raceala".
Placute sau nu, melodiile care te-au urmarit pe tot parcursul zilei au o trasatura extraordinara. Reusesc, fara ajutor exterior, sa-ti detecteze si delimiteze capatul rabdarii. Si singurul remediu cunoscut e somnul, in cantitati mari, administrat frecvent.
