![[Festival local] Bogdan Kisescu (Men in black): Experienta ultimilor ani in materie de premii, cit si sindromul "capra vecinului" au dus festivalurile locale intr-o zona a vanatorii de vrajitoare](https://media.iqads.ro/2013/11/festival-16-cover-850.jpg)
Cum arata un festival local de publicitate respectat si inainte, si dupa gala de premiere? In ultima saptamana de inscrieri la a doua editie ADC*RO Awards, dezbatem problema cu membrii juriului. Vedeti parerealui Bogdan Kisescu, Fondator si Owner la Men in black, membru al juriului la categoria Direct Communication.
Cum arata un festival local respectat de oamenii din industrie
Ca un festival sa fie respectat, fie el local sau nu, trebuie in primul rand sa isi dovedeasca impartialitatea. Daca exista orice urma de indoiala in privinta obiectivitatii, dispare si credibilitatea. Un festival isi castiga respectul si credibilitatea in timp, prin efortul organizatorilor, prin calitatea lucrarilor inscrise, prin experienta juriului si prin prestanta evenimentului in sine. E nevoie de rabdare, implicare si coerenta. Si, nu in ultimul rand, mult suflet. Asta pe de o parte. Pe de cealalta parte, e vorba si de implicarea pietei. Un festival respectat are nevoie de material bun. Si autentic, asta ca sa ating din prima discutia despre ghost-uri, unde se ajunge inevitabil atunci cind e vorba de festival. Mi-as dori ca piata sa se regleze putin. In opinia mea, unul din multele motive pentru care se fac ghost-uri este pentru ca mediul de advertising, controlat si de client, nu lasa prea mult loc de miscare. Activam cumintei, ca e mai sigur si mai caldut. Iar atunci cind vrem un premiu, ne optintim din rasputeri sa inventam ceva ad-hoc. Piata ar trebui sa isi propuna sa se schimbe: sa respire mai liber si sa faca lucruri misto de dragul comunicarii in sine, nu avind in cap categorisirea "de-zi-cu-zi" versus "de-festival". Pentru ca, ghici ce, lucrurile misto functioneaza foarte bine si livreaza rezultate frumoase in relatia cu consumatorul. Ca de aia sunt misto.
Ce face, ce nu face
Un festival este un prilej de sarbatoare. Cred ca de la asta trebuie sa plece atat participantii. cat si organizatorii. Sarbatorim creativitatea, a noastra sau a competitorilor nostri, ne bucuram pentru realizarile noastre si ale celorlalti. Ne bucuram ca am avut ce inscrie si invatam de la ceilalti. Ne mandrim ca am ajuns acolo si ne traim emotiile concursului cu bucurie. Un festival nu e un motiv de a arunca cu noroi, de a cauta bube, mucegaiuri si noroi in capul competitiei. Nu este vorba despre ghost-uri si proiecte fortate. Nu despre invidie si despre cum trebuie sa moara capra vecinului de la prea multi struguri acri. Un festival recunoaste – in mod sarbatoresc si premiant – nivelul de creativitate din piata. De noi, toti cei din advertising, tine sa ridicam nivelul asta cit mai sus, ca sa avem de ce ne bucura pe bune.
Ce se intampla, ce nu se intampla
Cred ca, in general, exista prea multa incrancenare. Si asa este o piata in scadere, creativitatea a palit de mult in dauna unei asa-zise eficiente strict financiare. Daca in aceste conditii putem sa apreciem niste proiecte frumoase, indiferent de cine le-a facut, hai sa ducem demersul asta pina la capat. Fara sa fim sobri sau invidiosi. Ar fi bine sa se intample mai multa relaxare si bucurie, ca de aia e festival. In plus, experienta ultimilor ani in materie de premii, cit si sindromul "capra vecinului" – pe care il reamintesc aici, ca de el sufera orice roman, deci nici cei din advertising nu sunt scutiti – au dus festivalurile locale intr-o zona a vanatorii de vrajitoare: ala e ghost, aia s-a mai facut, asta n-avea ce sa caute acolo... Meciurile nu se joaca din tribune, ci din teren. Produceti, inscrieti, fiti premiati.
