A aparut primul roman al lui Bogdan Costin, Senior Copywriter la 23 Communication Ideas pe timp de zi si Writer pe timp de seara si de weekend, sau, daca vreti, cautator perseverent de insight-uri cu declinari diverse. Se numeste "Cum sa faci primul milion", dar daca il luati din ratiuni de parvenire o sa vedeti ca titlul este, ca sa pastram registrul publicitar romglezit, misleading. Personajul principal al cartii e suficient de generos sa le ofere o solutie celor care vor sa faca repede multi bani, dar stim ca orice solutie creativa nu merge excelent decat prima oara cand e folosita. Ramane ca restul platitorilor de rate sa regretam ca nu ne-au incoltit noua prima oara ideea si tupeul sa branduim moartea si sa gasim propriile metode neortodoxe de a sari etapele. Daca ati reusit sa uniti toate peticele din textul de mai sus o sa fie o placere sa parcurgeti cartea si raspunsurile user friendly date de Bogdan Costin despre debutul sau in proza.
IQads: Ce inseamna pentru tine textele pe care le scrii la job, textele din piesele de pana acum (Blocaj in trafic; De ce uram femeile) si textul din roman? Ce diferente faci intre ele?
Bogdan Costin: Nu fac atatea diferente cate asemanari. Scrisul e un mod de a-ti manifesta creativitatea, de a-ti provoca idei, de a starni emotii. Si asta e valabil si pentru reclame, si pentru literatura. Big idea, esenta, e aceeasi in ambele cazuri. Diferentele apar doar la nivel de executie. La job trebuie sa scrii ceva ce sa vanda niste produse, acasa nu. Textul de la job e rezultatul unei munci de echipa, cel de acasa e mult mai personal.
IQads: Povesteai pe Facebook ca ti-a luat 3 ani scrierea romanului. Cum s-a desfasurat procesul de scriere in perioada asta?
Bogdan Costin: Am scris foarte fragmentat, din cauza lipsei acute de timp. Asta-i motivul principal pentru care a durat atata. Da, am avut si rescrieri dupa cateva capitole cand mi-am dat seama ca alesesem tonul gresit sau trebuia sa revizuiesc actiunea si personajele in lumina noilor idei care-mi veneau pe parcurs, dar principalul motiv pentru care m-am lungit atata ramane lipsa de timp.
IQads: Multi scriitori spun ca au un ritual atunci cand scriu un roman. La tine cum a fost? Cand scriai pentru roman? Unde? La ce laptop? Ce obiecte mai aveai pe masa?
Bogdan Costin: Scriam cand aveam timp. In general, in vacantele de iarna, in weekend cand sotia mea iesea cu fetele in parc sau seara tarziu. Am scris la masuta din sufragerie, pe un netbook pe care mi l-am cumparat si-l tin exclusiv pentru scris. Un viitor obiect de licitatie care va valora probabil mii si mii de dolari peste ani si ani.
IQads: Caror autori le-ai citit (sau le-ai citi) opera integral? (un alt fel de "ce scriitori admiri")
Bogdan Costin: Pe doi din ei i-am pomenit si in roman, ca un omagiu: Michel Houellebecq si Chuck Palahniuk. In rest, ar mai fi Jose Saramago, Salinger, Kundera, Cormac McCarthy, Quentin Tarantino, Woody Allen, Larry David, Ricky Gervais, Louis CK si multi alti oameni care scriu intr-un fel sau altul si pe care-i admir.
IQads: Carui prieten din industrie i-ai dat sa-ti citeasca manuscrisul?
Bogdan Costin: In primul rand am dat un draft intermediar prietenilor mei din liceu cu care impartaseam pasiunea pentru citit. Dupa acelasi principiu, l-am dat si catorva prieteni din publicitate. In general, parerile au fost pozitive si m-au ajutat mult, dar am tinut cont si de feedbackurile lor negative.
IQads: Parerile despre creativitatea folosita si in afara job-ului din departamentul de creatie sunt impartite. Sunt sustinatori ai proiectelor afterhours, dar si publicitari care spun ca toata creativitatea trebuie investita in campanii. Tu cum vezi diferentele astea?
Bogdan Costin: Cat timp esti la job, toata creativitatea ta trebuie sa se indrepte catre proiectele de acolo. In rest, faci ce vrei in timpul liber si chiar cred ca e recomandat sa te rupi un pic de gandurile de la serviciu si sa iti hranesti creativitatea din alte surse, filme, carti, expozitii, concerte, orice.
IQads: Cum a influentat experienta de copywriter procesul de scriere? Au fost lucruri care te-au ajutat? A trebuit sa te debarasezi de niste obiceiuri?
Bogdan Costin: M-a influentat foarte mult. In primul rand, ca stil. In publicitate inveti sa scrii direct, accesibil si actual. Apoi, inveti sa scrii cu gandul ca vor exista niste oameni care vor citi ce ai scris tu, lucru la care multi dintre scriitorii romani de azi nu par sa se prea gandeasca. De multe ori am impresia ca ei scriu doar pentru cei cativa critici literari. In al treilea rand, si in literatura, ca si in advertising, trebuie sa scrii cu insight. Altfel nu ai nici o sansa sa te conectezi cu cititorii. Stiu ca poate suna aiurea, dar insightul e o caracteristica si a celor mai tari povesti care s-au scris vreodata, nu doar a celor mai tari reclame.
IQads: Apar mai multe mentiuni in carte despre munca in advertising (ex: “sunt superficial, ca orice publicitar normal la cap”, “asculta muzica de publicitar, din snobism”, “pentru un advertiser de azi e esential sa fie prezent in mediul online”, vorbesti despre publicitari dezamagiti de industrie care isi pastreaza job-urile pentru ca au rate la banca, sunt mentionati Stefan Iordache, Bogdan Enoiu, Radu Muntean, Radu Jude, festivalul de la Portoroz). Ce imagine vrei sa construiesti despre industrie? Ai scris si cu gandul la publicitarii care se vor identifica cu lucrurile povestite de tine?
Bogdan Costin: Nu am scris o carte despre industria publicitatii, ci despre Romania de azi. Lumea publicitatii de la noi e doar contextul in care mi-am plasat fictiunea si, ca sa ii dau realism, am folosit nume de persoane si agentii care chiar exista. Celelalte franturi de text la care te referi sunt doar mici descrieri de diverse tipologii de oameni pe care-i poti intalni in advertising, descrise din punctul de vedere cinic al naratorului.
IQads: Cat de mult se identifica autorul cu naratorul in cazul cartii?
Bogdan Costin: 45%. Multi dintre cei care ma cunosc si l-au citit mi-au zis aha, acum stim mai multe despre tine. Trebuie sa duc munca de lamurire cu ei ca nu trebuie facuta aceasta identificare. Daca as scrie o poveste cu un criminal in serie, nu inseamna ca vreau sau as putea sa devin unul. Eu am creat un personaj care duce la extrem unele ganduri si sentimente pe care le am si eu, evident. Eu nu sunt nici atat de cinic, nici de misogin ca el, nu sunt un om de actiune asa cum e el si nu m-as urca niciodata pe un motor, de exemplu.
IQads: Sunt mentiuni despre Coltul Verde, Caru’ cu Bere, IKEA, ACER, Tuborg, Sanador, Unirea, Ciuc (“cea mai premium bere disponibila in Club 2000”), Chardonnay de la Domeniile Coroanei, Nutline si despre site-ul lui Bradut Florescu, cel care a oferit si imaginea de pe coperta. In acelasi timp, nu sunt mentionate direct, dar se sugereza aparitia unor branduri ca Bergenbier. In functie de ce ai facut diferentierea asta?
Bogdan Costin: Nu am facut nici o diferentiere in mod constient. La fel ca la intrebarea de mai sus, toate acestea sunt elemente de realism, branduri existente sau locuri din Bucuresti in care mi-am plasat actiunea. Cu Bradut, povestea simpatica e asa: i-am cerut voie sa folosesc o fotografie de-ale lui pentru coperta, iar ca plata pentru drepturile de autor a acceptat un mic product placement in primul capitol.
IQads: Au fost lucruri pe care le-ai spus initial despre advertising si pe care apoi le-ai cenzurat?
Bogdan Costin: Nu.
IQads: Cum te ajuta experienta de publicitar in promovarea romanului?
Bogdan Costin: Acum sunt in faza in care astept receptarea fireasca a lui. Nu vreau sa fortez artificial ceva, cel putin nu inca. Cred ca un roman bun “se vinde” prin word-of-mouth, un om il citeste, ii place si-l recomanda altuia. Daca o sa vad ca nu decoleaza, atunci poate o sa-mi folosesc experienta de publicitar in acest sens. M-am gandit sa fac un stunt, sa-mi inscenez moartea ca sa atrag atentia asupra lui, dar cred ca s-a mai facut.
IQads: Ce asteptari ai dupa publicare?
Bogdan Costin: Sa fie un bestseller. Nu glumesc, un bestseller in Romania de azi inseamna un tiraj de peste 5000 de exemplare, la o populatie de 20 de milioane. E ridicol, trebuie sa se poata. Mai ales ca am scris un roman usor de citit, amuzant pe alocuri, fara pretentii artistice si elitiste. Nu e despre comunism, nu e despre stari si sentimente vagi, e o poveste clara si actuala.
