Niste baieti au ocupat o casa veche din centrul Bucurestiului si s-au pus pe scris. Si bine au facut. Cam asta e, pe scurt, povestea care sta in spatele Casei Jurnalistului. De doi ani, oamenii care s-au adunat acolo relateaza "ca-n carti" subiecte de care putine alte institutii media se apropie. Nu le e frica de proteste, de corporatii americane sau de politicieni si isi fac meseria asa cum se preda la scoala: obiectiv si independent de orice. Mai mult, isi propun sa fie prima redactie finantata direct de cititori. Care e varianta lunga a povestii lor, ne-a spus Vlad Ursulean, unul dintre locuitorii Casei Jurnalistului.
Jurnalismul independent
Suntem o comunitate de reporteri tineri care si-au luat inima-n dinti si au pornit pe cont propriu sa faca jurnalism asa cum au visat. Ne trezim dimineata, ne intrebam "care-i cel mai interesant lucru pe care as vrea sa-l stiu?", mergem sa-l aflam, apoi scriem. Facem asta de doi ani si in curand vom fi prima redactie finantata direct de cititori.
Jurnalismul ar trebui sa fie prin definitie independent (altfel ar fi PR), dar cuvantul a fost asa de terfelit incat am fost nevoiti sa adaugam adjectivul asta ca sa fie clar ca nu suntem santajisti sau obsedati de senzational.
Oamenii au nevoie de jurnalism pentru ca vor sa stie ce se intampla in jurul lor. Noi abordam subiectele in profunzime, le documentam pe-ndelete si le prezentam cat putem de sincer. Cand ne iese bine, publicul citeste si intelege mai mult.
Jurnalistii din Casa Jurnalistului
Casa Jurnalistului e in lumea materiala o cladire veche din centrul Bucurestiului. Asta-i si redactie, si loc de distractie, si dormitor. In ea locuiesc permanent Vlad Ursulean si Stefan Mako, dar avem canapele libere, unde mai dorm jurnalisti straini sau colegi obositi.
Publicam articolele pe CasaJurnalistului.ro si avem comunitatea pe Facebook. Suntem cinci oameni implicati serios si inca vreo 15 cu care colaboram.
Am lucrat cu totii prin redactii de ziare, radio-uri si televiziuni, dar am fost dezamagiti sa vedem ca scopul lor tine mai degraba de politica decat de jurnalism. Unii inca lucreaza acolo (e nevoie de bani), dar stau cu un picior in barca viitorului.
De ce?
Vrem sa intelegem lumea, sa o desfacem bucata cu bucata si sa-i vedem maruntaiele, apoi sa le aratam si altora. Daca putem sa si traim din asta e minunat.
Momente importante si momente grele
Protestele au fost momente importante, pentru ca oamenii au avut ocazia sa vada cu ochii lor diferenta intre realitate si ce apare la televizor. Au cautat apoi alte surse de informare si multi ne-au gasit pe noi.
Am avut proiecte de succes despre gazele de sist, despre diversitatea religioasa sau despre baronii locali.
Problemele vin din faptul ca majoritatea romanilor nu prea stiu care-i rolul unui jurnalist, au invatat de la televizor ca ori esti superman, ori nenorocit. Asa ca am facut si un fel de educatie media pe Facebook, veneam cu exemple bune si exemple rele si le discutam.
De la idee la infiintare
A pornit ca un proiect individual, o casa deschisa a unui singur jurnalist, dar a prins rapid o viata proprie si s-a transformat in comunitate.
Practic, am gasit locul, l-am botezat Casa Jurnalistului, am facut o petrecere si ne-am apucat de scris.
Promovare
Un material jurnalistic e propria sa reclama. Daca e bun, gaseste intotdeauna o cale sa circule. In cazul nostru, Facebook a simplificat mult lucrurile. 10.000 de distribuiri iti aduc o audienta cu care nu s-ar rusina nici presa mainstream.
Cum creste Casa Jurnalistului
Publicul creste singur daca scriem. Intrebarea e cum strangem bani de mancare. Am testat mai multe variante, de la colaborari cu alte publicatii pana la parteneriate cu branduri, care ne plateau chiria, dar veneau cu diverse constrangeri.
Acum vrem sa scriem doar la noi pe site, singurul loc in care avem control editorial complet. Ca sa reusim asta am pornit o campanie de crowdfunding care ne-a acoperit deja chiria si cheltuielile de baza. Daca merge in continuare, o sa ne finanteze si deplasarile.
Cum fac bani
Ne-am hotarat sa nu facem compromisuri si am refuzat atat publicitatea, cat si paywall-ul. Asa ca nu ne-au ramas decat burse/premii jurnalistice si finantarea voluntara din partea publicului. Primele rezultate ne-au surprins placut: s-au adunat deja 189 de sustinatori si campania noastra continua.
Planuri de viitor
Simpla noastra existenta demonstreaza ca se poate. Sper sa inspiram si pe altii sa porneasca mici centre specializate de jurnalism si sa formam impreuna o alternativa curata la presa de acum. Intre timp, crestem incet, dar sigur. Invatam in fiecare zi.
