Exista un cor de gravide. Nu stim daca dau reprezentatii in mod regulat sau au luat lectii de canto, cert este ca s-au organizat pentru Zilele Bucurestiului 2013.
Cand strada Lipscani fusese transformata in parc pentru doua zile (20 si 21 septembrie), in cadrul celei de-a patra editii Park(ing) Day(s), gravidele zambarete au luat cu asalt spatiul din spatele Bancii Nationale si s-au pus pe cantat. Totul la initiativa SAMAS - Sanatate pentru Mame si Sugari, program menit sa imbunatateasca starea de sanatate a mamelor si sugarilor din Romania, sustinut de Crucea Alba, Nutricia si Crucea Rosie Sector 6.
Varul mai mic al tokofobiei (frica de sarcina sau procesul nasterii) si-a insinuat gherutele in creierul meu zguduit de experienta tulburatoare: mi s-a facut frica de gravide. Nu viscerala, insa indeajuns de puternica incat sa vreau sa trec strada, daca voi mai vedea vreodata o gravida cantand.
Initiativa ladaubila, executie discutabila. Dintr-un moment care se voia a fi plin de cantec, voie buna si mult roz, totul s-a transformat, cat ai zice nou-nascut, intr-un pseudo-ritual echivoc.
Miscarile coregrafice ar trebui sa ne dea de inteles ca gravidele sunt unite si dedicate ingrijirii urmasilor lor. Insa, dublat de un cantec ininteligibil, care aminteste de Ameno al Era sau Vangelis (pe care l-am identificat insa a fi Adiemus - Kayama), momentul pare, in imaginatie, manifestarea unei secte pagane. Mai lipsesc doar niste glugi pufoase si un foc, poate un pic de fum, in penumbra:
