Fac parte dintr-un grup de oameni care sunt uniti de mancare. O data pe luna cel putin, ne strangem la cate unul acasa, fiecare vine cu o oala cu ceva bun, le insiram pe toate pe mese si mancam pana nu mai simtim dureri sau intristari. Garnisim totul si cu ceva vin, de la tara, ca sa fie fericirea deplina. Grupul asta e divers. Din el fac parte oameni cu statut social inalt, dentisti, jurnalisti sau profesori, care, fata in fata cu niste grasime ramasa pe fundul vreunui blid, rup o coaja de paine si intind acolo pana cand nu mai ramane nimic de intins. In dragoste si in bucatarie nu exista reguli, ranguri sau rusini. Asta este adevarul. "Mancarea e iubire", cum a spus candva o fata pe care o cunosc, dupa ce a gustat dintr-un unt de casa, frecat cu marar si usturoi.
Iminenta apropiere a Cupei Agentiilor la Gatit FLORIOL, la care va mai puteti inscrie pana pe 10 octombrie, ma bucura, in cazul acesta, nespus. Nici nu vreau sa ma gandesc cat de bine o sa fie. Cate arome, cate gusturi, cate maini de publicitari care o sa framante aluaturi dolofane. Si pentru ca pana pe 17 octombrie mai e cale lunga si eu sunt un om fara prea multa rabdare, am inceput sa vorbesc despre mancare si despre competitia asta grozava inca de pe acum. Am mestecat totusi usor, cu paine, ca sa nu mi se aplece si am luat la intrebare niste publicitari pe care ii stiu pasionati de gatit. O parte o sa participe si la Cupa. Mi-au raspuns, in ordine aleatorie, urmatorii: Corina Bacanu (Experienced Creative, THE SECRET SERVICE), Laura Nedelschi (Creative Director, TBWA), Adrian Alexandrescu (Managing Director, Interactions), Georgiana Gheorghe (Managing Partner, Presage si Managing Partner, Creperie d’Amour), Marian Petcu (Group Communication Director, Starcom MediaVest Group) si Sorin Deleanu (Producator, Leo Burnett). Din raspunsurile lor, am extras cateva concluzii.
1. Gatim de foame, dar daca tot trebuie sa o facem, sa facem sa fie bine pentru toata lumea. (Esti un bucatar de ocazie sau gatesti ca sa supravietuiesti?)
Corina Bacanu: Sunt un bucatar care se ocupa mai mult cu admiratul celuilalt bucatar care gateste. Dar, daca imi suflec eu personal manecile, gatesc ca sa impresionez.
Laura Nedelschi: Supravietuirea e mai frumoasa cand mananci ceva bun. Nu ca neg supravietuirea (departe de mine gandul asta, supravietuirea rules!), dar dimensiunea gustului in viata e fix chestia aia care face ca zilele sa fie mai pline. Cu putin noroc, chiar memorabile.
Georgiana Gheorghe: Sunt bucatar sef acasa si gatesc in special pentru fetita mea care are nevoie de mancaruri proaspete, gustoase si echilibrate nutritional pentru a creste cat mai frumos si sanatos. Altfel spus, mai mult de nevoie, insa cu un scop nobil.
Adrian Alexandrescu: M-am apucat de gatit oarecum de nevoie si a devenit o pasiune. Dar totusi, in mare parte reusesc sa mananc in 5 din 7 zile "mancare de acasa".
Marian Petcu: Gatesc ca sa mananc, uneori de foame, deseori de pofta, arareori ca sa epatez (desi de fiecare data mi-a iesit foarte bine).
Sorin Deleanu: Gatesc o data sau de doua ori pe saptamana.
2. Caietul bunicii bate creativitatea. (Cand esti in bucatarie te bazezi pe creativitate, incerci sa inovezi gatitul sau prietenul tau cel mai bun e caietul cu retete al bunicii?)
Corina Bacanu: Pentru ca nu ma ridic la nivelul unui Chef, imi recunosc limitele si admit ca am nevoie de o baza, asa ca pornesc de la caietul bunicii. Apoi, pe masura ce reteta e "on going", adaug elemente sau procedez altfel cand vine vorba de prepararea termica.
Laura Nedelschi: Nu ma consider o super experta si nu ma dau in vant dupa comparatii si competitii la capitolul asta. Si nu cred nici in creativitatea extrema, nici in respectarea cu strictete matematica a procedurilor de la bunica. Gatesc de placere si cred ca daca stii sa citesti, stii sa gatesti. Si nu mi-e rusine sau frica sa fac din ce am chef cate putin. Asa ca, daca stau sa impart, zic ca am vreo trei tipuri de gateala:
Am retete de pe la bunica, cum ar fi pilaful cu prune afumate.
Fac si lucruri de care am chef - si combin cate ceva de care mi-e pofta atunci, pe loc. Aici e insa de notat un detaliu esential, ala in care inveti sa te stapanesti si, in numele simplitatii, te abtii sa arunci de toate in oala.
Nu in ultimul rand, sunt mancarurile penibile, guilty pleasures, gen 'papica sparta' sau gris cu lapte.
Georgiana Gheorghe: Acasa, prefer sa gatesc retetele invatate in copilarie, de la mama. Le fac fac doar un upgrade cu noi ingrediente sau condimente. Nu am din pacate prea mult timp la dispozitie, iar cel putin pe care il am, il petrec pragmatic in bucatarie, astfel incat sa obtin ceea ce trebuie cu minim de resurse.
Adrian Alexandrescu: Nu sunt chiar atat de maestru incat sa inovez in adevaratul sens al cuvantului (nu consider ca inovarea inseamna ca facem placinta de pere pentru ca n-avem mere in casa). Nici dupa caietul bunicii nu gatesc. Am in schimb abonamente la reviste din afara si urmaresc emisiunile de tip how-to ale bucatarilor straini.
Marian Petcu: Sunt aproape incapabil sa gatesc dupa retete. Le folosesc din cand in cand ca inspiratie ce-i drept, dar nu pot respecta nimic cap coada. In primul rand ca sunt dezorganizat si zapacit, in al doilea rand ca mi se pare plicitisitor sa faci totul conform "legilor". Ma inspir si din retelele vazute pe viu sau povestite, dar la fel, ca un ghidaj. Nu pot retine mai mult de 3 lucruri consecutive si de aceea trebuie sa ma bazez pe inovatie, inventivitate, inspiratie sau pur si simplu ajung sa simplific retele prin omitere si sa ajung la cu totul alt preparat (de obicei mai putin bun dar nici de aruncat).
Sorin Deleanu: Reteta e doar pentru cantitati, de obicei mai adaug ingrediente.
3. Parca e mai simplu in bucatarie decat in agentie. (E mai greu in agentie sau in bucatarie?)
Corina Bacanu: Fiindca gatitul ramane activitatea aceea din viata mea pe care o practic in timpul liber, nu pot spune ca mi-e greu. Pe de alta parte, nu e greu nici in agentie. In bucatarie, la fel ca in agentie, daca ai inspiratie, suflet si muncesti "sa iasa", iese.
Laura Nedelschi: Nu prea gasesc comparatie - in afara de aia poetica. Nu e greu nicaieri daca stii cum sa obtii ce-i mai bun din flacara si cutit. Si sa tii lucrurile cat mai simple.
Georgiana Gheorghe: Sunt colega cu Adela Bulic si in agentie si in creperie. Eu ma ocup ca si in agentie, tot de partea prozaica: alegerea ingredientelor, a furnizorilor, chestiuni financiare si administrative, strategie, iar Adela este motorul creativ care da viata produselor. Munca se face si in agentie si in bucatarie, asa cum e firesc, in echipa: una mica, dar voinica!
Adrian Alexandrescu: Bucataria ma relaxeaza de fiecare data. Agentia are si momente foarte frumoase si momente mai grele. Deci, matematic vorbind, bucataria e mai placuta.
Marian Petcu: Agentie. Nu detaliez. Sa nu citeasca sefii. Nu zic ca e usor in bucatarie dar e mai incitant. Si nu dureaza de la 9 la 6. Si, spre deosebire de agentie, la sfarsit consumi tot ce ai lucrat nu trimiti pe mail.
Sorin Deleanu: In agentie.
4. Sarea transforma orice preparat in delicatesa. (Ce ingredient nu trebuie sa lipseasca din nicio mancare?)
Corina Bacanu: Untul.
Laura Nedelschi: Sarea.
Georgiana Gheorghe: Scortisoara. Desi nu e chiar asa de plauzibil.
Adrian Alexandrescu: Un pic de sare nu strica nici in prajituri chiar.
Marian Petcu: Bucuria de a gati acea mancare. Daca nu o faci cu drag, cu placere, cu interes (toate la un loc sau macar una) mai bine nu mai faci. Gatitul "ca trebuie" nu e gatit, e "cantinareala" trista.
Sorin Deleanu: Sarea.
5. Gatitul e o activitate de echipa. (In bucatarie munca se face in echipa sau fiecare om pentru el?)
Corina Bacanu: In bucatarie se face cea mai echipa. Fie ca gatim impreuna, fie ca eu ma ocup doar cu privitul si bautul vinului, mancarea iese mai buna impreuna, la fel ca mancatul. Si, am citit ca, pentru prima data, cercetatorii japonezi, britanici, italieni si romani au descoperit toti, in acelasi timp, urmatoarea minune stiintifica: cine mananca impreuna ramane impreuna.
Laura Nedelschi: Cum ai chef, cum vrea si lumea de pe langa tine. Nu cred in "trebuie" in bucatarie. Am fost crescuta la "munca de jos" in bucataria de acasa, dar asta doar pentru ca mama si frate-meu erau expertii culinari, eu eram ca ala mic din Ratatouille, doar ca fara sobolan pe cap. Acasa la mine, am gatit singura de cele mai multe ori, iar de cativa ani fiica-mea participa din ce in ce mai mult la diverse operatiuni. Asa ca imi place si-asa, si-asa.
Georgiana Gheorghe: Ma sfatuiesc intotdeauna cu fetita mea ce isi doreste si ma supun aproape neconditionat. Am un mare noroc ca nu e o impatimita a deserturilor, desi este aproape dependenta de specialitatea casei: budinca de macaroane cu branza si stafide inmuiate in rom. Pentru asta lucram in echipa si compozitia o facem impreuna; ea pune stafidele si apoi “mesteca singura”. Tot in topul preferintelor sunt si clatitele, dar pentru asta iesim mereu “in oras” la mami “la serviciu” unde se poate si juca cu colegii mei.
Adrian Alexandrescu: Intr-o bucatarie oarecare sau in bucataria mea? Vorbind la modul general, bucataria este inca unul dintre domeniile unde se aplica principiul "unde-s multi puterea creste".
Marian Petcu: Nu prea am gatit in echipa. Maxim in 2. Si atunci exista un lider (cel care a a avut initiativa si stie ce face) iar celalalt este suport. De obicei liderul facea aproape tot in timp ce suportul dupa ce facea putin munca de jos (curatat chestii, taiat, fugit la magazin sa mai cumpere ceva, etc), se apuca de baut vin si facut observatii nesarate. Rezultatele au fost mereu un succes. Chiar daca suportul si-a mai luat cate un polonic dupa ceafa.
Sorin Deleanu: In echipa. Ma bazez in special pe membrii echipei de spalat vase.
6. Eu, Ionut Maxim, nu stiu exact definitia cuvantului "tacam". Pentru mine, un tacam e o lingurita sau o furculita sau un cutit. Conform DEX, e totalitatea obiectelor de metal de care se serveste o persoana cand mananca. Dupa explicatii suplimentare am aflat "Care e tacamul tau preferat?" (unii au trimis si poze).
Corina Bacanu: Nu am un tacam preferat, imi plac lingurile de lemn si tuciurile.
Laura Nedelschi: Cutitul. Clar. Si cand mananc, si cand gatesc. Lucrez la knife skills de cate ori gatesc, e una din partile la care ma concentrez super tare si ma relaxeaza, plus ca ma bucura cand vad ca am facut un progres clar. Am regretat enorm ca anul trecut, cand am facut un curs la ICE (Institute of Culinary Education din New York), nu am reusit sa gasesc un loc la clasa de Knife Skills. Dar exersez singura intre timp si cand o fi sa fie, ii dau gata cu my super-uber knife skills.
Georgiana Gheorghe: Unealta mea preferata: spatula de clatite, cu care intorci problema pe toate partile pentru a obtine rezultatul final bine rumenit, apetisant si maxim de gustos.
Adrian Alexandrescu: Cutitul mare de bucatarie.
Sorin Deleanu: Cutitul ceramic.
Marian Petcu: Nu inteleg intrebarea.
