![[AdLife] Vlad Lazar (Graffiti BBDO): Am luat primul meu salariu de la restaurantul Stortorgskällaren din Stockholm](https://media.iqads.ro/2013/09/photo-large-27070-cover-850.jpg)
Nici nu si-a epuizat bine cupoanele de tren, ca Vlad Lazar a trecut de la viata agitata de student la viata si mai agitata de copywriter. A venit la Headvertising la 22 de ani, cu gandul sa fure ce era de furat de la Serban Alexandrescu si sa stea putin, cat sa castige niste bani de chirie. Zece ani mai tarziu il gasim tot in publicitate, oferindu-le acum el altora ce e de oferit, din postura de Director de Creatie la Graffiti BBDO. Ne-am jucat si noi rolul si l-am intrebat ce e de intrebat la AdLife:
Copilaria mi-am petrecut-o in Baia Mare facand lumea din jurul meu mai frumoasa cu zambetul meu de copil.
In liceu eram tipul ala care mergea la orele de pictura cu tuburile de culori si pensulele intr-un toc de vioara (gangster style) si cel mai nebunesc lucru pe care l-am facut atunci a fost greu de remarcat printre toate lucrurile nebunesti pe care le faceau ceilalti colegi de la Liceul de Arta din Baia Mare.
Cand eram in facultate obisnuiam sa scriu scenarii si sa studiez scenarii scrise de altii.
Ma simt tanar de fiecare data cand ma uit in buletin si ma simt batran atunci cand ma uit in oglinda.
Imi amintesc si acum ziua in care mi-am dat seama pentru prima data ca incep sa uit zile intregi din viata mea.
Aici e o poza cu mine prin 2007, la birou, in care saream peste un buchet de trandafiri uscati cu un mountainboard...
Am luat primul meu salariu de la restaurantul Stortorgskallaren din Stockholm. Daca e sa fiu corect, inainte de asta am mai sapat la o fundatie intr-o vacanta de vara din timpul liceului, dar parca Stortorgskallaren suna mai bine. Mai ales ca are si un umlaut in nume. Parca "fundatie" nu suna la fel de bine.
Cu banii primiti am calatorit. La casutele din Saturn (statiunea, nu planeta) cu banii de la fundatie, respectiv prin Suedia si Norvegia cu banii de la restaurantul din Stockholm.
Am decis sa ma angajez in publicitate pentru ca parea o slujba stabila si serioasa in care faci bani din scris si pentru ca mi-a placut foarte mult locul in care am avut ocazia sa ma angajez.
Primul job in publicitate a fost la Headvertising, unde eram copywriter, si acolo am invatat tot ce stiu, sau tot ce stiam inainte sa invat cateva lucruri in plus pe care nu le stiam atunci.
Prima mea campanie a fost la electrocasnicele Amica si acum cred despre ea ca este amuzant de misogina, ceea ce a fost o alegere curajoasa, dar extrem de ciudata pentru un brand de electrocasnice.
Apucaturile de publicitar se manifesta cand ma uit la calupul publicitar si observ mici greseli de edit sau de sunet pe care stiu sigur ca oamenii din agentie (orice agentie, nu doar colegii mei) le-ar fi modificat daca mai aveau putin timp la dispozitie.
Cel mai bun sfat pe care l-am primit de la un publicitar a fost sa nu iau personal un feedback nasol. De multe ori un feedback spune mai multe despre persoana care il da decat despre persoana care il primeste.
O lectie pe care am invatat-o pe calea cea grea a fost sa nu ma atasez prea tare de propunerile creative prezentate clientului si sa fiu pregatit sa le vand schimbandu-se.
Am ramas in Romania pentru ca … Aici nu am un raspuns. Am cateva scuze, dar niciun raspuns bun.
Uneori ma enerveaza publicitatea romaneasca pentru ca pare improvizata, facuta in graba si pe baza unor decizii pripite urmate de scuze de genul "la bugetul asta si in timpul pe care l-am avut nu e rau".
Cred ca ne-ar fi mai bine tuturor in domeniul asta daca ne-am respecta mai mult.
Ma uit la juniorii de acum si ma gandesc ca nu stiu "ce-i aia Lambada". Poate ca nu-i foarte important sa stie, dar am avut o senzatie ciudata cand am auzit intrebarea asta in agentie din partea unui om nascut mult dupa Revolutie.
Sper sa lucrez cat mai des pentru clienti care sunt suficient de priceputi la munca lor incat sa nu incerce sa o faca pe a noastra (am avut parte si de asa ceva, nu ma plang) si cat mai rar pentru clienti care nu sunt.
O campanie buna e una care raspunde perfect unui brief bine gandit si bine scris. Indiferent de pareri si preferinte personale. Indiferent unde e inscrisa si unde castiga sau nu castiga. Daca o campanie raspunde brief-ului e un "job well done". Iar daca cineva de la client sau din agentie nu e destul de multumit de rezultat inseamna ca era ceva in neregula cu brief-ul de la care s-a pornit.
Astea sunt campaniile mele preferate:
TV: O sa merg pe o alegere extrem de safe, atat de safe incat nici nu mai are rost sa spun de ce am facut-o: Old Spice.
Si pentru ca seria e minunat de diversa si mi-era greu sa aleg un singur spot, l-am ales pe primul de dupa "reboot".
Spoturile de acum sunt mult mai spectaculoase, dar asta a dat tonul.
Dupa care tot ce a facut Old Spice merge excelent ca un exemplu pentru campanii integrate si pentru campanii de social media.
E intotdeauna o placere sa vezi ce mai pun la cale.
Print: Cand m-am angajat eu in publicitate inca era OK sa trimiti clientului o propunere de print cu long copy.
Nu se aproba aproape niciodata, dar macar era OK sa o trimiti.
Pe site-ul lui Neil French sunt o gramada de exemple de print-uri care ne inspirau sa incercam si noi.
Am ales aproape la intamplare un exemplu, dar va invit sa le vedeti (sau sa le revedeti) pe toate.
Digital: Am ales-o pe asta pentru ca e o campanie simpla care vorbeste despre "produs" si prin ideea de la care a pornit, si prin continutul pe care l-a generat, si prin felul in care a raspuns la problemele aparute pe parcurs.
Dar s-ar putea sa fie mai mult o campanie de PR decat de digital, asa ca mai dau un exemplu, tot din Suedia:
In trecut, inainte sa isi schimbe agentia, IKEA facea genul asta de site-uri: Come Into The Closet sau Dream Kitchen.
Weekend-ul e momentul in care pot sa rezolv brief-urile pentru care nu am avut timp toata saptamana si care au deadline luni dimineata. Iar cand nu e cazul sunt surprins de faptul ca nu e cazul si nu imi revin tot weekend-ul.
Cartea pe care am recitit-o de cele mai multe ori si, in plus, am ascultat-o de vreo doua-trei ori in format audio in masina este "Good Omens: The Nice and Accurate Prophecies of Agnes Nutter, Witch" de Neil Gaiman & Terry Pratchett.
Dau mai tare cand aud melodiile de la Beastie Boys si Beck. E muzica pe care o ascultam pe walkman pe vremea cand walkman-ul era un fel de iPhone 5.
As revedea oricand filmele fratilor Coen, filmele lui Jarmusch, Wes Anderson si alte clisee din astea de om care lucreaza in publicitate. Doar ca mie mi-au placut inainte sa fie cool (si asta chiar nu zice nimeni niciodata).
Incerc sa nu ratez nici un episod din The Daily Show si Colbert Report + multe alte seriale americane mai mult sau mai putin bune. Cand te prind te prind, chiar daca sunt proaste.
