"Don’t grow up! It’s a trap!" e, din punctul meu de vedere, cel mai tare citat care circula pe net. Face referire, bineinteles, la dorinta aia pe care o avem cand suntem mici, sa ne facem cat mai repede oameni mari si independenti, astronauti sau piloti de Formula 1, medici, profesori, botanisti sau actori celebri. Desigur, lucrurile astea se pierd undeva pe parcurs si putini sunt cei norocosi care chiar ajung sa faca ce visau cand erau copii. Dar lucrurile incep sa se schimbe.
O actiune in directia asta a luat forma unui proiect de educatie alternativa, al carui nume inseamna "hipopotam" in Swahili: Kiboko. Oamenii de la Kiboko nu isi propun sa educe copii, ci sa ii indrume spre o cale cat mai apropiata de abilitatile lor, "oferindu-le idei si oportunitati de a-si explora si depasi limitele". Fac asta prin workshop-uri, dar si prin Provocarea celor 2013 povesti, care, asa cum ii spune si numele, isi propune sa stranga 2013 povesti despre "ce voiai sa te faci cand vei fi mare si ce faci acum", sa le lege intr-o carte si sa le dea drept exemplu lumii. Toate pentru a demonstra ca undeva se produce ruptura aia intre visurile din copilarie si viata de adult, dar ca poate fi reparata. Cum le-a venit ideea, cum vor sa se lupte cu sistemul si pana unde vor sa ajunga, ne-a spus Claudiu Jojatu (Co-founder si Sef de Trib, Kiboko).
Claudiu Jojatu
Ce voia Claudiu sa se faca atunci cand era mic
Prima oara Claudiu voia sa fie inginer constructor de cotete de caini. Asta se intampla pe la vreo 5 ani. Apoi au urmat perioade in care visam sa ajung rock star, scriitor, pilot de Formula 1 sau viking. Insa, cum niciodata nu uiti prima iubire, preferatul meu va ramane mereu "inginerul constructor de cotete de caini".
In momentul de fata ma impart intre "Frumoasa" si "Bestie". Sunt Co-founder si Sef de Trib la Kiboko - provider de idei si oportunitati pentru copii de a-si explora si depasi limitele impuse de societate si Managing Partner & Co-founder la The Beards Creative – agentie de creatie ce ofera solutii de comunicare in digital (web, mobile si social media).
Inspiratia
Poate suna a laitmotiv insa inspiratia mi-o gasesc in tot ce ma inconjoara. In oamenii cu care ma intalnesc, discutiile pe care accidental le aud la metrou, in peisajele urbane, in natura, online, pe retelele de socializare. Daca tii ochii si urechile larg deschise, inspiratia te va lovi la fiecare pas. Fiecare om are o poveste in spate din care poti sa inveti, sa te inspiri, sa gasesti un insight sau macar sa te amuzi. Ma atrag oamenii in general. Imi place faptul ca toti suntem unici insa impartasim aceleasi nevoi si, cu mici exceptii, reactionam cam la aceiasi stimuli.
Ideea
Totul a plecat de la o poza care mi-a aparut acum ceva timp in feed-ul de Facebook. Un profesor statea la catedra si in fata lui era o pasare, o maimuta, un elefant, un peste, un pinguin, o foca. Task-ul lor era sa se catere intr-un copac: "For a fair selection everybody has to take the same exam: please climb the tree".
Cam asta face sistemul de invatamant. Nu face diferentieri si nu intelege unicitatea fiecaruia in parte. Asa ca foarte multi ne pierdem in ce ne spune scoala ca este bine sa facem: sa invatam, sa dam niste examene standard, sa luam note, sa facem o facultate, sa ne angajam, sa nu punem prea multe intrebari. Ne spune ce si cum sa gandim. Ori, intr-o Romanie a anului 2013 in care criza creativitatii incepe sa se simta din ce in ce mai puternic (vezi publicitatea, vezi inovatia, vezi aproape orice domeniu), nu se simtea nevoia inca unui start-up care sa invete copii. Nu de asta au nevoie juniorii. Asta e domeniul scolii. Copiii au nevoie sa fie indrumati astfel incat sa isi gaseasca singuri calea. Si noi exact asta incercam sa facem: sa ajutam copiii sa se regaseasca si sa isi descopere abilitati ascunse. In fiecare din noi poate sa stea ascuns un mic Rembrandt, un mic Mozart, un mic Schumacher sau un mic Armstrong. Copiii trebuie doar lasati sa viseze si ajutati sa isi urmeze visul.
O problema de educatie?
Cu siguranta asta este si o problema de educatie insa mai mult de atat este o problema sociala. Suntem foarte obisnuiti sa judecam si sa nu acceptam lucrurile care sunt in afara zonei noastre de confort si asa ca e mai usor sa ii tragem inapoi pe cei care vor sa iasa din zona confortabila. Cartea "Tu ce voiai sa devii cand erai mic" nu vine ca un semnal de alarma. Provocarea vine ca un tool de motivare. Daca multi romani ar citi cartea si macar 1% ar intelege mesajul - ca e greu sa iesi din zona de confort, insa odata ce o faci, rasplata e pe masura - lucrurile ar sta putin altfel. Ar fi efectul de bulgare de zapada. Incepem cu 1%, care vor da mai departe, care vor da mai departe, care vor da la randul lor si mai departe si poate in cativa ani "zona de confort" va fi doar un basm pe care bunicii sa il spuna nepotilor. Poate visez prea mult si mi-am pus obiective prea mari, insa chiar cred ca mentalitatile sunt facute ca sa fie schimbate. Mai ales cele care ingradesc. Asa ca daca Provocarea celor 2013 povesti va avea un impact asupra unui grup de oameni care la randul lor vor incerca sa schimbe mentalitatile, voi considera ca mi-am atins obectivul.
Echipa
Alaturi de mine mai este Monica Munteanu, Co-founder Kiboko. Ne-am cunoscut la inceputul anului si dupa 2 ore de discutat si povestit ne-am dat seama ca avem foarte multe in comun: amandoi credem in educatia alternativa, amandoi speram sa schimbam lumea, amandoi credem in puterea copiilor si exemplele pot continua. La a doua intalnire aveam deja business planul conturat si apoi lucrurile au inceput pur si simplu sa se intample. Ea se ocupa de conceptele de cursuri, de traineri, de comunicarea cu comunitatea Kiboko, in timp ce eu ma ocup de managementul proiectului si de administrare.
In echipa noastra mai este si Catalina Turlan. Este la inceput de drum insa am vazut in ea un potential enorm. Momentan se ocupa de blog si de social media.
Obiective
Cu Provocarea este destul de simplu. Vreau sa strangem cele 2013 povesti pana la sfarsitul lui 2013, vrem sa distribuim cartea (in prima etapa in format digital si apoi poate in format fizic) catre cat mai multi oameni. Vreau sa fie un tool de motivare pentru cat mai multi oameni. Un tool care sa faca oamenii sa isi urmeze visul si sa fie fericiti. Cu Kiboko vrem sa ajutam copiii sa devina adulti mai buni, mai siguri pe ei si mai fericiti.
Forta povestilor
Pana acum nu am facut nimic care sa nu imi placa si in care sa nu cred. Iar in Provocare cred foarte mult. De cand am inceput sa viralizam acest proiect din ce in ce mai multi oameni ma abordeaza pe Facebook sa imi ceara detalii, sa imi dea feedback sau pur si simplu sa imi spuna ca este un proiect foarte fain si ca au citit o poveste foarte draguta care le-a facut ziua mai buna. Asa ca raspunsul este simplu. Da, cred in forta povestilor si cred ca si altii cred in Provocare.
Povesti de pe kiboko.ro
Etapele Provocarii
Prin martie, cred, m-am cunoscut cu Monica, am vazut ca avem lucruri in comun si ca putem sa dezvoltam Kiboko, am inceput sa facem business plan-ul sa stabilim directia, obiectivele si ce vrem sa transmitem. Usor-usor am inceput sa vedem care sunt punctele slabe si care sunt punctele forte ale proiectului si am inceput sa il imbunatatim. Urmatorul pas a fost sa gasim un loc de unde sa ne desfasuram, am cooptat-o in echipa si pe Catalina si de acolo deja incepe povestea.
Promovare
Social Media este un canal de comunicare foarte bun care ne ofera feedback important. Pentru ca lumea apreciaza ce incercam sa construim am avut si foarte multe parteneriate media si oameni care au vrut sa scrie despre Kiboko si despre Provocare.
Momente grele
Unul din cele mai grele momente a fost sa gasim numele potrivit. Am avut un shortlist de peste 50 de nume. Pur si simplu nu putea sa ne hotaram si ideile tot veneau. Asa ca intr-o zi am pus piciorul in prag si am hotarat ca nimeni nu pleaca acasa pana nu hotaram numele. Castigatorul a fost Kiboko (care inseamna hipopotam in Swahili). De atunci am inceput sa construim imaginea, identitatea de brand si strategia de comunicare.
Acum o luna ne-a venit ideea de a face "Provocarea celor 2013 povesti: Despre ce voiam sa fiu cand o sa fiu mare si ce sunt acum". Foarte multi oameni faini ne-au scris, ne-au share-uit pe retelele de socializare si au fost alaturi de noi. Practic acesta a fost momentul in care lucrurile au inceput sa o ia razna (in cel mai bun mod cu putinta). De aici incolo exista doar o directie si asta e "inainte".
Motivare
Exact feedback-ul de la oameni ma ajuta sa merg inainte. Feedback-ul pozitiv pe care il primesc de la cei care vor sa scrie, de la cei care vor sa se alature echipei noastre de traineri, de la oameni care pur si simplu vor sa ne spuna ca este foarte dragut ce facem noi cu Kiboko. Fara asta probabil ca as merge mai departe, dar sigur nu cu atat de mult entuziasm.
Ies bani?
Momentan Kiboko este pe investitie. O parte din profitul obtinut din The Beards Creative trece in dezvoltarea Kiboko. In viitor sper sa se poata auto-sustine din fee-urile de participare la workshop-uri. Unul din obiectivele pe care ni le-am propus este sa organizam o parte din cursuri gratuit (sustinute de workshop-urile platite) pentru copiii defavorizati care au potential si nu isi permit sa il valorifice.
E greu sa scoti bani?
Foarte. Din pacate parintii inca nu s-au obisnuit cu ideea de invatamant alternativ. Foarte multi cred in continuare ca daca al lor copil se duce la scoala, termina o facultate si se angajeaza, preferabil intr-o multinationala, va fi fericit. Asta e marea provocare: sa le explicam ca nu in asta consta fericirea si ca trebuie sa faca ceva pentru copiii lor inca de mici.
Alte proiecte
Pe langa rolul meu din Kiboko sunt si Managing Partner @The Beards Creative. Este o agentie de creatie care ofera solutii de comunicare in mediul digital. Nu facem doar dezvoltare web si de aplicatii de mobile ci oferim solutii integrate cross-platform pentru clientii nostri. Momentan ne-am axat foarte mult pe mobile, o piata in crestere unde se pot face un milion de lucruri dragute.
