Exista o scena in "Dupa dealuri", filmul regizat de Cristian Mungiu in 2012, in care cateva maicute transporta prin curtea unei manastiri o cruce mare, de lemn, de care e legata Alina, victima povestii, banuita ca fiind posedata de diavol. Momentul se petrece pe un viscol puternic, care acopera totul de alb, mai putin grupul de femei imbracate in negru, care ramane pentru cateva secunde centrul universului de acolo, si poate si al celor care le privesc. Cred cumva ca asta e o caracteristica care uneste multe dintre filmele romanesti din noul val, o simplitate socanta, care pare foarte apropiata de noi, dar pe care trebuie sa ne-o arate altii ca sa o intelegem. Mihai Chirilov, din pozitia sa de director artistic, a ales sa inchida editia din 2012 a Festivalului de Film Romanesc de la New York, Making Waves, cu productia lui Mungiu.
Mihai Chirilov: Inca mai e loc de filme romanesti despre comunism
Fotografie: Nicu Cherciu
Aboneaza-te pentru a avea acces la acest articol
Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
