An de an sunt surprinsa sa trec prin ritualul despachetarii si al asteptarii incordate ca sa descopar, ca de fiecare data, inca o pereche de pijamale de la ai mei. Lipsa constanta, perseverenta, a noutatii e o surpriza in sine. E, intr-adevar, uimitor cum din zecile de pijamale primite sarbatori la randul nici una nu e cum as fi luat-o eu. Surpriza se lasa asteptata si cand cadoul vine de la prietenul meu, desi aici e cu intentie – mereu am grija ca el sa afle exact ce imi doresc, ca nu cumva sa riste sa aleaga el cine stie ce. Apoi sunt toate cadourile de la prieteni, pentru care depun eforturi considerabile sa ma prind ce sunt inainte sa le primesc. Odata cu varsta remarc tot mai des dorinta de a ma simti desteapta deconspirand surprizele.
Asa ca, pentru ca in lumea mea ideea de surpriza e viciata, am apelat la cei care cred cu toata puterea in spectaculos si in neasteptat: copiii. Aflati, deci, ce inseamna o surpriza:
Matei aka Mimi pentru prieteni (4 ani si 3 luni): Supriza? Orice cu mine! – Pe el as putea sa-l inteleg. EU sunt centrul Universului.
Maria (6 ani) rade ca o strengarita, bate din palme si spune: Ce ai pentru mine? O inghetata? Un cadou? – Si asa am bagat cadoul in casa.
Ilinca (3 ani si jumatate, ferm convinsa ca da singurul raspuns corect): Ou Kinder si biscuiti!
Si Ancuta (6 ani si 12 zile la momentul respectiv): Pai cea mai tare surpriza ar fi ceva delicios. Cum ar fi o inghetata. Sau nu, mai bine budinca. Cu si mai multa budinca! Si atat. – Asa eram si eu si uite cum am ajuns – cu “abonamente” la dieta Montignac sau Dukan.
Sonia (6 ani in august): Surpriza e atunci cand merg neanuntata la bunici si strig “SURPRIZA!”. – Numai eu mergeam la bunici cu gandul ca primesc bani?
Andrei (aproape 6 ani): Hm, surpriza… Ce e, mami, o surpriza? Pijamale? – Puteti sa va inchipuiti cat de bine m-am simtit. Eu macar la varsta lui inca mai primeam jucarii sau haine “de mers la balci”.
Luca (6 ani, dolofan, cu ochi mari, bulbucati, de hobbit): Of, ce intrebare… ce e aia o surpriza? Adica ce e o surpriza? Ce sa fie o surpriza? Un cadou. Tu nu ai primit niciodata un cadou? De ce ma intrebi? – L-am prins cu buni in fata Muzeului Antipa. L-am plictisit. E atat de inteligent incat daca il intrebam ce spune teoria relativitatii ar fi fost mult mai entuziasmat sa-mi raspunda.
Ilinca (4 ani): Surpriza e un cadou care nu trebuie spus si e mai ales pentru cine a fost cuminte. – Nu asa erati mintiti si voi?
Timeea (4 ani): O surpriza e atunci cand ma trezesc si am o surpriza. Adica o jucarie. – Imi amintesc vag senzatia asta. Eu am o surpriza daca ma trezesc dupa primele 2-3 snooze-uri.
Sau Daria (3 ani, filmata cu smartphone-ul, intai cuminte, apoi rostogolindu-se cu fundul in sus in pat): Habar n-am. Habar n-am. Nu stiu ce. Ceva jucarie? Nu stiu. Habar n-am. Habar n-am. Habaaaaaar N-AM!
Dupa minidialoguri cu minioameni am ajuns la o prima concluzie cum ca surpriza e acel ceva neasteptat, de obicei o jucarie sau ceva dulce, primit doar cand esti copil cuminte, si la o a doua concluzie, cum ca eu nu am fost cuminte si de-aia.
Articolul a fost publicat in suplimentul ADfel 2013, distribuit in Bucuresti impreuna cu 24FUN.
ADfel este un eveniment IQads, care are loc intre 12 si 18 august, pe terasa Fabrica (Str. 11 Iunie, nr. 50, Bucuresti). Programul incepe in fiecare seara la ora 18.00, iar intrarea este libera. Pe Facebook.com/IQads si pe IQads.ro vor fi prezentate detalii despre programul fiecarei seri din cadrul evenimentului.
Partenerii media ai evenimentului sunt 24-FUN, Metropotam, Orasul Meu, 220.ro,Tataia, All Hollow, VICE, HipMag.ro, Times New Roman, Revista de Povestiri, Mixtopia, Realitatea.net, The Institute, SUB25, Money.ro, BestJobs, The Chronicle, Catavencii si Radio Guerrilla. ADfel este organizat cu sprijinul Euromedia, Trade Media, 360Revolution, Carturesti, Elevate, AdProduction si MVcom.
