La finalul Napastei lui Caragiale, puse in scena de Radu Afrim la TNB undeva la inceputul anului, nebunul Ion, personaj interpretat de Marius Manole, se tavaleste pe jos, zbiara si se ingroapa in pamant, incepand de la picioare si pana isi acopera parul, ochii si gura. Odata cu el, sub pamantul proaspat care murdareste tot decorul alb al piesei, se ingroapa speranta tuturor celorlalte personaje si parca un pic si din speranta ta, cel care il priveste. Pumnii mari de pamant pe care Manole ii inghite sunt foarte grei si cumva toata sala le simte gustul. "Pe mine ma cheama Ion", ultimele cuvinte ale nebunului sunt rostite cu atata convingere de actor, de atat de multe ori, incat e imposibil sa nu iti ramana si tie, spectatorului, intiparite in minte mult timp dupa terminarea spectacolului. In Napasta lui Afrim, Manole face o parada a talentului si a daruirii pe care o are pentru teatru. Si nu e un caz singular. Forta lui Manole e aceeasi in toate spectacolele pe care le joaca, chit ca sunt pe scenele de la TNB si Bulandra sau in vreo cafenea din Centrul Vechi. Peste tot Marius e la fel: pe scena, pe strada, pe blog sau pe pagina lui de Facebook unde raspunde mesajelor trimise de cei peste 17.000 de fani. Nu se ascunde si nu se cenzureaza, nu ar putea trai asa, dupa cum mi-a spus chiar el. Am stat de vorba despre roluri, inspiratie, publicitate si branduri cu Marius Manole, actorul caruia ii place sa se uite la reclame.
Marius Manole: Daca nu as fi actor, m-as face PR
Aboneaza-te pentru a avea acces la acest articol
Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
