Povestea unor Almanahe mici si ironice

Povestea unor Almanahe mici si ironice

Cine ar fi crezut ca almanahele lui Marian Vanghelie, primarul din sectorul 5 al Bucurestiului, vor servi ca punct de plecare pentru un bogat proiect de ilustratie, venit ca o completare vizuala la dulcele grai romanesc? Initial doar Iulian Barbulescu (Copywriter, Kaleidoscope Proximity) si Cosmin Nitu (Founder, Quickdata.ro), dar in sase luni au reusit sa stranga aproape 15.000 de adepti pe Facebook. Fara promovare, spun ei, doar cu marinimia lui Mark Zuckerberg care, pare-se, a prins si el drag de interpretarea mot-a-mot a expresiilor si zicalelor de pe plaiuri mioritice. Almanahe.mic nu e primul proiect care exploateaza vizualurile simple, de tip icon, cu puternica incarcatura simbolica. Totusi, in timp ce Cutarica l-a avut drept model pe proprietarul echipei de fotbal Steaua, actual razboinic al luminii de dupa gratii, si Dungi a creat si ea vizualuri de inspiratie locala (de exemplu, injuraturile romanesti ilustrate cu fructe), proiectul Almanahe.mic e singurul cu o abordare asa de fun legata de sensurile, nuantele si simbolurile cuprinse de limba romana.

In viata de zi cu zi 

In viata de zi cu zi suntem actuali sau fosti publicitari. Iulian Barbulescu, adica eu, sunt copywriter, iar Cosmin Nitu, adica el, are propria sa afacere producatoare de infografice: quickdata.ro. Acestea fiind activitatile care ne platesc chiria. In rest, crestem bebelusi, plimbam caini, ne jucam FIFA, citim, desenam mutzunache si stalk-uim oameni pe Facebook. Fiecare dupa preferinte.

Cand nu lucrati

Cand nu lucram ne odihnim. Dar chiar si cand ne odihnim, gandim. Ne uitam pe TED, citim site-uri conspirationiste, urmarim video-urile de la DARPA, cu robotei atomici, citim CanCan, ne pierdem pe Marele Zid al Facebook-ului sau radem la poze ciudate cu oameni ciudati care ne inspira. Mai intram pe stiri, sa aflam si noi cine s-a casatorit cu gazele de sist sau ce mare actor ne-a mai parasit pentru o lume mai buna.

The Big Idea

Ideea proiectului a aparut dintr-o discutie pe chat, avuta in ianuarie, in care Cosmin m-a interpelat sa facem un proiect. El a facut primul almanah, iar eu m-am indragostit si asa am zis „hai sa vedem daca suntem in stare sa facem unul zilnic”. Si, practic, proiectul a devenit pauza noastra de relaxare din fiecare zi.

Stilul

Cosmin face infografice si lui ii place tot ce inseamna pixelart. Practic, cred ca are CPO - compulsory pixelart obsession - desi nu a fost inca diagnosticat, dar asta nu are nici o legatura cu stilul almanahe.mic. Ne-am inspirat din tot valul asta de vizualuri simple, stil icon, care a invadat net-ul in ultimii ani. Conceptul sau, mai bine zis, provocarea, este sa vedem cum putem aduce la viata vizual expresii din limba romana. Care este superba. Cateodata ne ies mai seci, cateodata mai juicy. Dupa facultati.

Primul vizual

Primul ne-a facut sa radem foarte tare si sa vedem un viitor de posibilitati interminabile. In prima luna am vrut sa vedem daca suntem in stare sa ne tinem, apoi am inceput sa avem multi fani si asta e combustibilul. Cand petreci 10 minute sa gandesti si sa faci o tampenie care isi ia 3000 de like-uri si 2000 de share-uri iti dai seama ca posibilitatile sunt infinite.

Echipa

"Vinovatii" de serviciu sunt Iulian Barbulescu, fost jurnalist, olimpic la istorie si actual fauritor de reclame, si Cosmin Nitu, fost director de creatie, olimpic la informatica, programator emerit, ilustrator de duminica si actual tatic al unui copil de toata isprava, minunatul Tudor. Cosmin e responsabil si de plimbarea lui Marcu, pitbull-ul familiei sale. Eu culeg expresii, vin cu idei si "bag niste PR", iar Cosmin deseneaza, vine si el cu idei si ne completam. Jucam un 4-4-2 fara mijlocasi defensivi.

Ce va propuneti?

Sa ne distram, sa ne relaxam, sa radem, sa facem „si altceva”.

Etapele

Pai, am vorbit cu Cosmin 10 minute pe chat, eu i-am propus un shortlist cu naming-uri, am ales unul impreuna, el a facut avatarul si cover photo-ul paginii de Facebook, iar eu am lansat pagina in larg. Deci intr-o jumatate de ora proiectul era „on-air”.

Partea grea?

E lansat din ianuarie, deci de vreo 7 luni. Cea mai grea etapa in orice proiect este prima. Sa incepi. Sa ai ceva in cap pe care apoi sa il faci. Asta e cel mai greu. Ideal e sa fii cu cineva, cu un partener. Pentru ca asa va motivati sa faceti lucruri. Succesul de unul singur este o iluzie dureroasa. Pana acum, nu prea ne-am impotmolit. A cam crescut continuu. Are momente de apatie si de crestere destul de random, cand o postare are succes mai mare sau e seaca si nu are succes deloc. In functie de asta, creste si scade. Ca orice proiect de publishing. Nu intra Becali in puscarie in fiecare zi, nu?

Promo

Sincer, nu prea l-am promovat mai deloc. Artizanul incontestabil al succesului nostru fulminant este nimeni altul decat Mark Zuckerberg. Noi, pur si simplu, facem ce ne place cu almanahele si oamenii vin la noi sa ne propuna lucruri, sa ne ajute, sa ne ceara dedicatii. Evident ca background-ul in publicitate ne-a ajutat sa avem mai multa vizibilitate. Insa cred ca cel mai tare lucru la proiectul asta e ca si noi, cat si fanii nostri, simtim ca e un proiect comun. Al oamenilor. Un fel de culegere de expresii vizuale romanesti care ne priveste pe toti. Noi simtim ca nu mai e doar al nostru.

Ce ajuta la crestere

Constanta. Faptul ca faci ceva in fiecare zi. Ca esti acolo pentru oameni cu acelasi produs, cat de cat de calitate. Asta in primul rand. In al doilea rand, am inceput sa mai mergem si noi pe la unul-doua evenimente, sa preluam expresii de la fani si sa le dedicam lor. Trebuie sa vorbesti, sa interactionezi cu oamenii. Toata lumea vrea atentie in lumea asta. Daca tu nu le oferi lor, ei cum sa iti ofere tie? Cum sa te sustina fanii tai daca tu nu vorbesti personal cu ei, nu le scrii personal?

Proiecte

Pana acum am lucrat cu mai multi oameni si vom lucra cu si mai multi pentru ca noi suntem foarte deschisi la nou. Vlad Ermurache de la Tattooit ne-a ajutat foarte mult cu niste lucruri, sa producem niste skin-uri si carcase de mobil si niste tablouri pe care sa le vindem. Mai nou, incercam sa facem ceva si pentru proiectul „Lumina pentru Ursici”, sa vedem ce iese.

Monetizarea proiectului

Legat de monetizare, uite o intrebare: de ce trebuie totul monetizat? Noi nu avem o presiune in sensul asta asa ca preferam sa ne alegem proiectele, nu sa ne bagam la orice. Dar speram ca treptat sa facem si niste banuti din asta. Insa nu sa ne imbogatim. Pana la urma, noi ne distram cu proiectul asta.

Il monetizam deja cu „o ora de fericire” pe zi. Oare cat costa asa ceva? Insa daca vorbim despre bani, probabil ca nu e foarte greu. Daca te misti repede si exploatezi valurile, daca iti tragi un project manager brici care sa te ajute cu comenzile online, cu productia, cu livrarea. Practic, modelul teoretic - pe care noi nu il avem inca - asta ar fi. Produci content, apoi faci produse cu acel content - tricouri, skin-uri de telefon, veioze - pe care incerci sa le vinzi acelorasi oameni care iti apreciaza content-ul. Nu cred ca trebuie sa investesti enorm la inceput. Ideea e sa fii prezent, sa cresti, sa devii un „brand”. Cred ca sunt multe directii in care poti duce lucrurile. Pentru noi e o experienta cu totul noua pentru ca pana acum am fost cei care spuneau povesti despre produsele altora. Acum suntem in postura de a avea noi produsele.

Almanahe.mic in viitor

Ne-ar placea sa se mentina constant in primul rand. Sa avem continut de calitate, sa crestem fanii. Probabil vom incepe sa facem merchandise pentru ca foarte multi oameni ne cer asta aproape zilnic. Deci nevoia deja e acolo. Probabil intotdeauna o parte din bani se va duce in scopuri sociale pentru ca noi credem foarte mult in asta. Credem intr-un alt fel de capitalism decat cel pe care il practica omenirea acum. Iar Romania trebuie sa intre si ea pe alt film, ca nu mai tine asa treaba. Oamenii trebuie sa inceapa sa inteleaga ca banii nu sunt chiar totul si ca mai conteaza si cum te simti in oglinda.

Alte proiecte

Momentan, suntem in curs de strangere de fonduri pentru proiectul lui Iulian Angheluta de la freemiorita.ro, „Lumina pentru Ursici”. Ursici este un sat minunat din judetul Hunedoara cu 50 de locuitori simpatici care nu au lumina curenta. Iar proiectul incearca sa finanteze panouri solare pentru fiecare gospodarie de acolo. Insa abia ne-am apucat de treaba asa ca avem nevoie de orice ajutor. Noi incercam sa il obtinem prin vanzarea unor tablouri cu almanahe, pe care o sa le anuntam in curand pe pagina de Facebook.   

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Subiecte

Sectiune



Branded


Related