[AdLife] Vasile Alboiu (SENIORHYPER): Prima data cand am intrat pe net mi s-a parut ca traiesc intr-un film SF

Pentru multi dintre noi, graficul unei functii matematice nu inseamna mare lucru, insa pentru Vasile Alboiu (Creative Director, SENIORHYPER) e o oportunitate de exprimare artistica. In facultate, confruntat pe foaia de calcul cu o astfel de schema, a considerat ca e mai important sa o infrumuseteze decat sa o rezolve. Inca mai face asta in filmuletele de animatie pe care le produce sau in videoclipurile pe care le regizeaza. Nu poate uita ziua cand a aparut in LEVEL o recenzie pozitiva la un joc pe care l-a creat sau momentul cand a intrat pentru prima oara intr-un film SF, adica pe internet. Din 2011 coordoneaza ideile creative de la SENIORHYPER, insa primul lui job a fost in invatamant, la Institutul de Cercetari in Informatica. Despre publicitatea din Romania, despre anii de liceu si primul calculator al lui Vasile Alboiu, puteti citi in continuare:

Primele semne de creativitate s-au vazut cand tata m-a invatat pe la 3-4 ani sa desenez o cutie 3D in perspectiva. Cred ca totusi lui i-a placut mai mult.

Copilaria mi-am petrecut-o la bunici langa Targu-Jiu si Targu-Mures mergand la pescuit pe lac, prin paduri dupa alune, tragand cu prastia, furand mere din copacii vecinilor si visand ca intr-o zi sa fac in continuare tot asta.

Adolescenta e perioada in care incerci sa faci mai mult decat poti cu adevarat. Si asta e bine.

In liceu eram tipul ala care rezolva problemele de matematica, fizica si informatica, care desena in fiecare pauza si care visa sa faca roboti. Cel mai nebunesc lucru pe care l-am facut atunci a fost sa nu rad la o gluma a profesoarei de istorie. Toata clasa a ras – eu nu – asa ca un an intreg am fost "proscris" la ora de istorie. Totul s-a rezolvat anul urmator – cand am fost la faza nationala a olimpiadei de istorie si profesoara a "uitat" intreaga intamplare.

Cand eram in facultate obisnuiam sa fac din functiile matematice si din grafice tot felul de desene. Stiu ca o data graficul unei functii semana cu o omleta, asa ca am facut si farfuria, tacamurile, masa si doua maini care "lucrau" de zor la taiatul functiei / omletei.

Ma simt tanar de fiecare data cand joc Halo sau Gears of War pe Xbox, ma joc cu copiii mei, desenez, citesc, regizez, animez sau ascult muzica si ma simt batran atunci cand dorm prea mult.

Imi amintesc si acum ziua in care a aparut in LEVEL, prin ‘99 cred, o recenzie destul de ok, pe jumatate de pagina, despre jocul pe care-l facusem impreuna cu 5 prieteni. Era primul joc romanesc facut din bani romanesti pentru piata romaneasca. Eram in tren si imediat am inceput sa dau telefoane (aveam un Alcatel albastru).

Aici e o poza cu unul din personajele dintr-un film de animatie facut acum 4 ani. E un mic ingeras industrial sau industrializat, poate asta e si motivul pentru care nu mai e ingeras ci muncitor chiar daca a ramas mic sau… cine stie?

Am luat primul salariu de la ICI / CPI  (Institutul de Cercetari in Informatica – Centrul de Pregatire in Informatica) unde am predat cursuri de C++ si Visual C++. Pe atunci eram in anul 2 la Facultatea de Matematica – Informatica  la Universitatea din Bucuresti. Cu banii primiti am platit prima rata la un 486.

Am decis sa ma angajez in publicitate pentru ca asa s-a nimerit. Era prin 2000 cred, cand am lucrat impreuna cu cativa prieteni la una din primele expozitii SCOP @ WORK. A trebuit sa construim intreaga expozitie – de la brosuri pana la standuri si printuri.

Primul job in publicitate a fost la BOZO SP FX unde eram art director si putin producator si acolo am invatat ce inseamna sa muncesti non stop aproape 60 de ore fara sa te deranjeze. Poate pentru ca eram impreuna cu prieteni foarte buni.

Prima mea campanie a fost la deschiderea unui mall in sudul Bucurestiului. Si acum cred despre ea ca se putea face mai bine insa, cu toate astea, a fost foarte fun sa lucrez la ea.

Pana acum, cele mai bune campanii la care am lucrat sunt AXE – Pimp my bedroom, ANIMEST – nu stiu sa zic exact care, MILKA – Animatorii de vacute, NAPOLACT – O casa in deal, 5 – Aaron.

Proiectul care nu mi-a iesit (desi tare mi-as fi dorit) este un film de animatie stop-motion – trebuia sa fie un videoclip pentru piesa unui prieten. Eu cred totusi ca o sa iasa pana la urma.

Ca sa inteleg mai bine ce am de facut pentru un client, am mers pana la a manca mai multe batoane dintr-un produs care nu-mi placea pana mi s-a facut rau.

Apucaturile de publicitar se manifesta cand sunt intr-un supermarket si fac cumparaturile pentru familie. In rest, incerc sa las deoparte apucaturile cu pricina.

Cel mai bun sfat pe care l-am primit de la un publicitar a fost: "Fii dinamic!" – uneori imi iese.

O lectie pe care am invatat-o pe calea cea grea a fost ca oamenii sunt diferiti. Au nevoi diferite si reactioneaza diferit. Asa ca trebuie sa inveti sa le vorbesti pe limba lor.

Am ramas in Romania pentru ca am crezut si inca mai cred ca se pot face lucruri bune si aici.

Primul meu calculator a fost un Commodore Amiga 600 primit cadou de la fratele meu mai mare prin ’94. Cred si acum ca e cel mai bun calculator construit vreodata.

Prima oara cand am intrat pe net aveam 18 ani si eram in primul an la facultate. Mi s-a parut ca traiesc intr-un film SF. A mai durat vreun an sau doi cred pana mi-am luat modem.

Am ales online-ul pentru ca aduce impreuna advertising-ul clasic si tehnologia. In plus – online-ul e intr-o continua transformare – apar noi si noi modalitati de comunicare.

Cea mai mare satisfactie a unui om de online e atunci cand se blocheaza site-ul pentru ca s-a depasit banda alocata.

Explicatia pe care o dau mamei despre ce inseamna sa lucrezi in online este ca e ceva ce are legatura cu calculatoarele.

Schimbarea de la Facebook care mi-a dat complet ziua peste cap a fost nu a venit inca. N-as putea zice ca a fost o schimbare care sa ma ia pe nepregatite – asa ca le multumesc colegilor din programare ca ne anunta cu ceva timp inainte sa se intample orice ciudatenie.

Clientii romani inca nu inteleg ca online-ul e uneori la fel de scump ca si offline-ul. Sunt multi care cred ca daca facem o campanie online trebuie sa fie obligatoriu ieftina. Nu e deloc asa – online-ul necesita cel putin la fel de multa munca ca ATL-ul sau BTL-ul.

Uneori ma enerveaza publicitatea romaneasca pentru ca pare facuta pe genunchi. Campaniile de acum 5 ani sunt mai bune ca cele de acum 3 ani si cu mult mai bune fata de cele de azi.

Cred ca ne-ar fi mai bine tuturor in domeniul asta daca nu am mai face atatea compromisuri si daca am tine mai mult la munca noastra.

Ma uit la juniorii de acum si ma gandesc ca sunt lipsiti de simtul realitati si incearca sa munceasca cat mai putin pentru cat mai multi bani. Pretentiile lor sunt invers proportionale cu varsta si experienta.

Sper sa lucrez cat mai des pentru clienti care au incredere in agentie si cat mai rar pentru clienti care cred ca le stiu ei pe toate.

Brand-urile straine care comunica cel mai bine sunt Diesel, Guinness, XBox, Dove, Volkswagen. Iar cele romanesti sunt ROM, Napolact,  Boromir, Timisoreana.

O campanie buna e una care ajunge in mintea oamenilor, sta acolo o vreme, dupa care se transforma intr-un motiv suficient de tare sa cumpere produsul.

Campaniile mele preferate sunt: 

TV: Volkswagen – The Force. E atat de umana pentru ca noi toti am vrut ca macar o data sa credem in viata care bate filmul.

Print: Lego – Imagine. Pentru ca uneori povestile cele mai frumoase sunt spuse in putine cuvinte.

Lego - The Simpsons

Outdoor: IBM  - Smart Ideas for Smarter Cities. Pentru ca nu doar spune, ci e cu adevarat "smart", si, mai mult, se foloseste de mediul outdoor.

IBM - Smarter City - Bench

Digital: Clouds over Cuba."Cum ar fi fost daca?" s-a transformat intr-o poveste istorica interactiva spusa extrem de frumos.

 Ambient: Coca-Cola – The Happy Flag. Pentru ca au fost acolo niste baieti din Danemarca, bine echipati cu o lupa imensa si determinati sa gaseasca "steagul" in carul cu Coca-Cola.

Integrat: Dove – Real beauty sketches. Pentru ca fiecare milisecunda din ce au facut contine cel putin o tona de emotie.

Pe langa job, mai fac si animatii stop-motion, regizez videoclipuri, ilustratii, fotografie, workshop-uri de animatie, construiesc instalatii si imi cresc copiii.

Weekend-ul e momentul in care pot sa stau cu familia mai mult timp, citesc, merg in parc cu cateii si vad cat mai multe filme.

Cartea pe care am recitit-o de multe, multe ori este o colectie de nuvele ale lui E.A.Poe.

Dau mai tare cand aud melodiile de la Tiger Lillies, Depeche Mode, Recoil, Die Antwoord, Gogol Bordello.

As revedea oricand filmul Apocalypse Now – varianta Redux.

Incerc sa nu ratez nici un episod din Game of Thrones.