![[AdLife] Adela Dan (McCann Erickson): Primele semne ale creativitatii mi-au adus numai belele si urecheli pe cinste](https://media.iqads.ro/2013/06/photo-large-26296-cover-850.jpg)
Inca din copilarie Adela Dan (Senior Copywriter, McCann Erickson) avea simptome de publicitar, care asteptau sa iasa la suprafata mai ales cand ai ei plecau de-acasa. De asta a devenit odata reproducator amator al scenelor de intrare prin efractie. Alta data farseur semiimplinit care avea in repertoriu elastice aproape invizibile si vecine nebanuitoare. Prin liceu a inceput sa-si manifeste altfel apucaturile de creativ: picand la matematica si exceland la romana. Iar in facultate potentialul de publicitar se vedea cel mai bine cand aplica teorema chiulului pe un curs de la Poli si-i dadea o concluzie despre o iesire cu prietenii de la Filosofie. Gasiti mai jos povestea unei femei strasnice, care si-a facut loc in publicitatea romaneasca dominata de barbati. Iar pe 4 si 5 iulie o gasiti in persoana la Marketing for Women, unde o sa vorbeasca despre cum le redam femeilor increderea in ele insele.
Primele semne ale creativitatii mi-au adus numai belele si urecheli pe cinste. Inca de cand eram copil eram atat de creativa incat blocam aleea din fata blocului cu un elastic intins doar ca sa ma distrez copios cand se impiedicau de el si se lateau pe asfalt vecinele. Maximum de creativitate, neatins pana acum, a fost cand am ascuns banii si bijuteriile si am ravasit casa, simuland un jaf. Apoi m-am ascuns cu fratele meu dupa televizor, asteptand “distractia”. Valeu! Ce mi-a iesit pe nas creativitatea!
Copilaria mi-am petrecut-o jumatate la bunici, langa Targoviste, si jumatate intr-o casa veche de langa Cismigiu, la nasa mea. Am crescut jumatate cocotata in copaci si tolanita pe pietre fierbinti la garla si jumatate proband palariile nasei mele si cotrobaind dupa bomboane intr-o casa plina de amintiri si de vechituri. De cate ori ajung in Cismigiu caut fara sa gasesc acea casa si cel mai mare vis al meu a fost sa rascumpar casa bunicilor vanduta cand eu aveam doar 12 ani.
Adolescenta e perioada de care-mi amintesc cel mai putin si nici nu sunt sigura ca am trait-o pentru ca nu sunt sigura ca am depasit inca perioada copilariei. Imi amintesc doar ca invatam intruna, dadeam examene din doi in doi ani. Si imi mai amintesc taberele literare cu Lucian Avramescu si duminicile cu poezie la liceul Lazar, cu Tudor Opris. Si multi prieteni imi amintesc de atunci.
In liceu eram tipa aia care ramanea corijenta la matematica, dar era olimpica la romana. Liceul tot a fost cel mai nebunesc lucru pe care l-am facut, am facut “Tudor Vianu”, atunci MF1, si nu aveam nimic in comun cu matematica si cu stiintele exacte, in general. Patru ani am fost ca pastravul sarind contra curentului pana sus, in gura ursului.
Cand eram in facultate obisnuiam sa chiulesc, sa chiulesc, sa chiulesc. Ajungeam in ziua examenului si nu stiam nici macar cum arata profesorul. Petreceam mai mult timp in Filologie cu prietenii decat in Politehnica.
Ma simt tanara de fiecare data cand rad cu pofta si ma simt batrana atunci cand nu inteleg o aplicatie digitala.
Imi amintesc si acum ziua in care am intrat prima data in McCann, concediata de jumatate de ora din BBDO. Cum fusesem data afara fara motiv si fara preaviz, nu apucasem sa-mi pregatesc portofoliul, asa ca indesasem intr-o punga de plastic toate lucrarile mele. La interviu, am varsat toata punga cu scenarii pe masa, in fata lui Botzi si a lui Tzugu (Alexandru Dumitrescu). Ce-or fi gandit oamenii aia… Oricum, atat motivul pentru care am fost concediata din BBDO, cat si cel pentru care am fost angajata in McCann raman un mister pentru mine.
Am luat primul salariu la Banca Nationala unde lucram la Centrul de Calcul. Ce am facut cu el, naiba mai stie.
Am decis sa ma angajez in publicitate pentru ca eram nefericita facand ce faceam atunci. Eram sales-nu-stiu-ce in magazinul Dialog, Orange de acum, si asa nefericita fiind, m-am gandit ca doar scrisul m-ar putea face fericita. Cum Tempo era atunci pe val, am inceput sa-i scriu mailuri indecente directorului de creatie de atunci.
Am ajuns, in final, la BBDO ca junior copy si de acolo am plecat cu cea mai buna lectie pe care o poate invata cineva bagata direct in venele si in ADN-ul meu: aceea ca un sut in fund e un pas inainte.
Prima mea campanie a fost pentru o asociatie a persoanelor cu handicap. Ce cred despre ea? Ca era prima mea campanie.
Pana acum, cele mai bune campanii la care am lucrat sunt cele prin care am conturat brandurile ROM, Dedeman si Nutline. Sunt fan branduri romanesti, intotdeauna aleg produse romanesti cand merg la cumparaturi asa ca implicarea mea in aceste campanii ramane lucrul cu care ma mandresc cel mai mult.
Proiectul care nu mi-a iesit (desi tare mi-as fi dorit) este o carte de poezii la care tot scriu fara s-o termin.
Apucaturile de publicitar se manifesta cand la jumatate de ora de la inceperea filmului iti vine sa intrebi oamenii din sala daca au retinut brandul din reclama abia vazuta pe ecran.
Cel mai bun sfat pe care l-am primit de la un publicitar a fost sa ma las de publicitate.
O lectie pe care am invatat-o pe calea cea grea a fost aceea mentionata mai sus: un sut in fund e un pas inainte.
Am ramas in Romania pentru ca doar in Romania autobuzul opreste in mijlocul intersectiei ca sa ia o fata frumoasa. Si, asa cum ziceam, imi plac brandurile romanesti.
Uneori ma enerveaza publicitatea romaneasca pentru ca nu mai e romaneasca deloc.
Cred ca ne-ar fi mai bine tuturor in domeniul asta daca am testa mai putin si am crede mai mult in inteligenta consumatorului.
Ma uit la juniorii de acum si ma intreb cati vor trece de primul an cu acelasi entuziasm.
Sper sa lucrez cat mai des pentru clienti locali.
Brand-urile straine care comunica cel mai bine sunt multe, foarte multe. Asa, la prima strigare - Dove, Ikea. Iar cele romanesti sunt ROM si ROM.
O campanie buna e una care mi se adreseaza personal, cu care rezonez si care ramane in mintea oamenilor si in cultura unui popor.
Campaniile mele preferate sunt:
TV: Coca Cola – Funeral. Pentru ca un brand care vorbeste despre bucurie a avut curajul sa faca un spot cu o inmormantare.
Print: Campania facuta acum cativa ani de McCann Romania pentru Maggi si care spunea ca daca femeile ar avea mai mult timp liber, ar putea cuceri lumea. Si-mi place pentru ca sunt femeie.
Outdoor: Kit Kat- Free NO Wi-Fi zone. Ca ma loveste in inima insight-ul :).
Digital: Nike Fuel Band. Pentru ca inventeaza o intreaga categorie de produse.
Ambient: Ambalajul gol de Mini aruncat la gunoi, dupa sarbatori. Daca as fi vazut-o pe strada, cu siguranta mi-ar fi atras atentia mai mult decat orice alt ad clasic la masini, cu masini.
Integrat: Earth Hour- pentru ca a facut o schimbare in constiinta oamenilor si scrie istorie in fiecare an.
Pe langa job, mai fac si personal branding si PR pentru un artist, Andrei Leonte, am un blog in care incerc sa scriu macar o data la doua zile dar nu-mi prea iese - Adelaspune.ro - si incerc sa scriu un episod pilot pentru un serial de televiziune.
Weekend-ul e momentul in care pot sa gatesc de placere.
Ma plictiseste sa recitesc o carte, dar citesc aproape tot ce-mi pica in mana scris de domnul Djuvara.
Dau mai tare cand aud melodiile de la Fun si Imagine Dragons.
As revedea oricand filmul “Pe aripile vantului”.
Incerc sa nu ratez nici un episod din Mad Men.
