Fie ca e vorba de ore de munca de research sau de un scurt dar puternic moment de "aha!", strategii cauta intotdeauna modalitatea cea mai buna de a repera insight-ul. Dar ramane de discutat daca descoperirea facuta e intr-adevar un insight sau doar un adevar despre consumator. Uneori nu te asteapta nimic la sfarsitul brainstorming-ului, alteori nici macar un insight exceptional nu garanteaza o campanie de Cannes. Mai multe pe acest subiect spune Dana Pascu (Strategic Planner, G2 Romania).
Definitia insight-ului. Granita dintre insight si adevar despre consumator
Pentru o notiune atat de complicata si de abstracta cred ca se preteaza o definitie prin negare.
E mai usor sa spui ce nu este un insight, deci pregatiti-va pentru o enumerare lunga: insight-ul nu e un adevar (cu toate ca trebuie sa fie adevarat), nu e un citat (desi e bine sa il semneze cineva), nu e o intrebare (chiar daca o sa ridice cateva), nu e o observatie (cu toate ca e observabil), nu e o cifra (desi poate porni de la una), nu e un premiu (chiar daca o sa fie), nu e un slogan (desi poate sa ajunga), nu e nici macar o jena sau o scanteie (desi iti afecteaza toate simturile posibile).
Pana la urma, nu poti fi niciodata sigur de un insight. Dar sansele cresc daca reusesti sa corelezi cel putin 2 din 3 elemente esentiale despre consumator: ce e in mintea lui, ce face, contextul in care o face.
Ritual pre insight?
Am o faza de acumulare (in care examinez tot ce apuc, de la datele de la client pana la filme pe tema respectiva sau ce vorbesc oamenii la coada la supermarket), faza in care recunosc ca ma aflu de fapt tot timpul. Plannerii ar trebui sa sape dupa insighturi non-stop, sa se hraneasca cu informatii interesante fara intrerupere.
A doua faza prin care trec e cea de contragere, cand incep sa filtrez evidentele, sa schimb radical unghiul din care privesc, sa fac shortlist-uri. Atunci cand mi se pare ca am gasit “un gand”, verific daca are tensiune, daca e unic, daca e clar si daca e adresabil de catre brand.
Rolurile pe care si le asuma strategul in cautarea insight-ului
Ceva care conteaza mai mult decat numarul sau natura rolurilor (previzibile de altfel) cred ca e ponderea lor. Prima data am citit asta la Jon Steel, care spunea ca plannerul trebuie sa fie ca un compas. Cu ajutorul coordonatelor (client, consumator, agentie) indica pozitia in care ne aflam sau in care vrem sa fim. Daca interesele unei coordonate sunt favorizate, poti sa stii deja ca nu va iesi cel mai bun work posibil. Tot asa, daca lucrezi la un brief si iti asumi un rol mai mult decat pe celelalte, nu e bine J
Revelatie sau munca grea de research?
Cred ca e nevoie de amandoua. Daca se intampla sa aiba o super-revelatie, un planner ar trebui sa o si verifice printr-o forma de research.
Cel mai ciudat lucru care a condus la insight
Un cos de gunoi.
Insight-ul care te-a facut sa dormi cel mai putin
Unul despre rusi si rusoaice. :)
Insight-ul cel putin ciudat este...
Daca-l consideri ciudat inseamna ca NU intelegi prea bine oamenii.
Clasificarea proprie a insight-urilor
Clasificarea mea tine de momentul in care se pot folosi. Sunt unele care ne sunt utile aici si acum, altele care mai stau o vreme la sertar pana cand va fi cineva pregatit sa le adreseze.
Concluzia dupa mult timp de cautat insight-uri
Ca singurul lucru care conteaza e ce faci cu ele.
Exista campanii bune care n-au la baza un insight?
Da, sigur. Se spune ca doar atunci cand n-avem bani e nevoie sa gandim. J
True or false: Un insight corect garanteaza succesul unei campanii
Fals. Nimic nu garanteaza succesul unei campanii.
True or false: Insight-urile nu vin decat dupa ore de research
Fals. Vin dupa research inteligent.
True or false: Insight-ul se poate confunda cu conceptul
Adevarat. Cand se intampla asta, cineva nu si-a facut bine treaba.
True or false: Uneori nu exista un insight
Fals. Insight-ul e ca perechea de ochelari de pe nas pe care nu-i gasesti. Sunt acolo, doar ca tu alegi sa te uiti ca fraierul in alta parte.