De la idee la produsul final e cale lunga. Procesul creativ prin care trec artistii e unul complicat si de cele mai multe ori dureros, fie ca vorbim de pictori, scriitori sau muzicieni. Pe Kafka scrisul il epuiza psihic si fizic, dar nu putea renunta la el, iar Beethoven umplea zeci de foi inainte sa dea o forma finala unei lucrari. Sunt etape pe care noi, publicul, nu le prea vedem pentru ca artistii nu ne dau acces la ele. La noi ajunge doar forma finala, fara sa stim cate nopti pierdute, pensule rupte sau dezamagiri stau in spatele ei.
Paul Hitter, un pictor roman care locuieste in Germania, a ales sa arate intregii lumi ce inseamna pentru el acest proces, de la idee la opera finala: a tinut un jurnal online, sub forma unui eveniment pe Facebook, in care a postat imagini si detalii din timpul crearii celui mai recent tablou al sau. 181 de oameni au dat attend si a durat 18 zile pana cand “The light bearer” a vazut lumina Facebook-ului.
Am fost curiosi sa aflam de la Paul de ce a facut asta si cum se pozitioneaza artistii contemporani fata de retelele sociale si promovarea online. Iata ce ne-a raspuns:
IQads: Cum s-ar prezenta Paul Hitter si cum si-ar prezenta arta in fata unor oameni care il vad pentru prima data?
Paul Hitter: Paul Hitter ar spune “buna ziua” in primul rand si s-ar prezenta. Observ tot mai mult ca oamenii au uitat sa dea si “buna ziua”. Banuiesc ca apoi as spune ca sunt pictor. Pictor si barman. Si om. Sunt om si ma mandresc cu asta. In epoca tehnologiei si a iPhone-ului eu sunt om. As spune ca arta mea este foarte colorata, plina de contraste, se ocupa cu teme nu foarte convenabile in aceasta epoca a fericirii eterne si a consumului etern, este revolutionara si as mai spune ca sub toata aura balcanica a artei mele se ascund probleme universal valabile, probleme care ne preocupa pe toti.
IQads: Care sunt pasii pe care ii urmezi atunci cand pictezi un tablou? Exista momente in care nu te mai regasesti in lucrare si vrei sa renunti? Treci prin blocaje? Cum le depasesti?
Paul Hitter: Primul pas in momentul in care pictez un tablou se intampla intotdeauna in capul meu. De acolo vine prima idee, de acolo porneste totul. De la idee porneste documentarea. De multe ori insa, primesc ideea in timp ce ma documentez. Cercetez subiectul, cum s-a intamplat, de ce, cum as putea sa pictez ideea respectiva, de ce intr-un fel si nu in altul, ce elemente se potrivesc cu ideea respectiva. Este o munca de criminalist. Apoi ma gandesc cum imi pot introduce ideile mele in ideea generala a tabloului. Multe lucruri nu sunt ceea ce par a fi, cum spunea cineva intr-un film. Exista desigur momente in care nu ma mai recunosc in lucrare si pot sa spun ca odata cu inaintarea in varsta, aceste momente au devenit mai dese. De renuntat nu pot renunta insa, incerc mereu sa imi duc la capat ideea. Desigur de multe ori ideile se mai modifica si pe parcurs, dar incerc sa gasesc intotdeauna legatura cu matricea primara, cu ideea primara. Blocajele apar inevitabil, iar de cele mai multe ori cand apar, le miros de la distanta. Atunci ma gandesc: Ah! Tabloul acesta s-ar putea sa nu ajunga finalizat. Fiind o lupta, exista cateva tablouri pe an pe care le distrug in procesul creatiei. Efectiv sunt asa de nemultumit incat le mazgalesc, mai incerc inca o data si inca o data si ajung pana la urma asa de nervos si agresiv incat distrug panza. Blocajele le tratez cu o semi indiferenta deja. Este un proces natural, este efectiv normal sa ai si blocaje. Am pictat deja peste 300 de tablouri, deci blocajele apar. Exista tot felul de metode de improspatare, de la o partida de sex pe acoperisul blocului, pana la o bere bauta cu un complete stranger. Efectiv uneori trebuie sa lasi viata sa continue in locul tau.
IQads: Cum ti-a venit ideea unui jurnal online pentru noul tau tablou?
Paul Hitter: Ideea mi-a venit instantaneu. Nici eu nu stiu cum, dar banuiesc ca mi-a venit vazand avalansa de postari imbecile de la pisicute pana la copilasi si bomboane si poze cu Manhattan-ul. M-am enervat si m-am gandit sa ma folosesc din plin de aceasta minunata posibilitate de a impartasi oamenilor lucruri pe care eu le consider interesante si de a arata ca procesul pictarii unui tablou nu este neaparat magic, ci este o munca destul de murdara si dificila, dar care totusi imi face placere.
IQads: De ce crezi ca este interesant pentru publicul de pe Facebook sa ia parte la crearea unei lucrari?
Paul Hitter: Am crezut ca este interesant pentru ca am oferit acces in bucataria mea unor oameni care pareau interesati de ceea ce fac. Si dupa cum spuneam mai sus, este altceva decat pisicute, copilasi, peisaje si alte chestii din astea dulci pe care cei mai multi le posteaza zi de zi. Traind in epoca tehnologiei, m-am gandit sa o folosesc intr-un mod uman. Eu nu trimit pe WhatsApp mesaje de genul “Sunt pe wc, tu ce faci?”. Ar trebui sa fie interesant pentru ca ceea ce postam eu se intampla in mod real sau cu o intarziere de cateva minute, iar prin intermediul imaginilor si al textelor, oamenii puteau sa fie mai aproape de mine decat daca ar fi citit toate astea intr-o carte sau intr-un ziar.
IQads: Cat de important a fost feedback-ul primit pe Facebook pentru crearea tabloului?
Paul Hitter: Din pacate feedback-ul a fost aproape inexistent. Eu incercam sa provoc si la discutii privitorii, dar cei mai multi au dat attend si au privit in tacere. Probabil ca nu sunt obisnuiti cu asa ceva si cred ca foarte multi dintre privitori au inca in mintea lor acel sistem automat in care artistul este artist si ei sunt ei. Eu sunt un artist atipic, de fapt nici nu imi place sa ma numesc artist. Sunt un critic, un initiator de idei, un meserias, deoarece lucrez cu mainile, un ganditor. Mi-as fi dorit mai multa implicare din partea privitorilor, dar inteleg neimplicarea lor. Oamenii au probleme, multe probleme pe cap, mai multe decat Paul Hitter si pictura sa. Si totusi, cred ca daca existau mai multe discutii sincere si comentarii sincere, ar fi fost o baza pentru toti, o baza de a discuta despre orice, despre orice probleme, in fond arta ar trebui sa apropie oamenii, cred eu. Este totusi trist cand vad ca la orice poza amarata si la orice status de genul “Ma duc sa imi cumpar inghetata”, oamenii comenteaza in draci, deci sunt atenti, iar cand vine vorba de ceva elevator pentru spirit, ei se retrag. Dar repet, cred ca asta are de-a face si cu faptul ca multi dintre artisti s-au plasat pe un piedestal: SUNT ARTIST! Iar omul de rand priveste mai mult sau mai putin siderat, nestiind ce si cum sa inceapa cu o anumita pictura. Multi dintre artisti refuza sa explice ceea ce fac si daca o fac, o fac atat de alambicat incat ramai cu pantalonii in vine, nestiind ce si cu cine sa incepi.
IQads: Au devenit retelele sociale un mediu vital pentru promovarea artistilor contemporani? Vin oamenii care intra in dialog cu tine pe Facebook si la vernisajele offline?
Paul Hitter: Cred ca retelele sociale au devenit un mediu vital intr-adevar, si ma bucura asta, mai ales pentru ca eu nu sunt in Romania, iar cei de acasa pot vedea totusi ce lucrez aici. Si da, am fost placut surprins sa vad ca oameni care ma cunosteau doar de pe Facebook au venit la expozitiile mele, si in Romania si in alte tari. Este totusi o dovada ca oamenii sunt liberi, iar mediul virtual de cele mai multe ori ofera aceasta posibilitate privitorului, sa aleaga ceea ce ii place si ceea ce nu si sa ofere interes lucrurilor care ii plac. La vernisajele offline vin de obicei chiar mai multi oameni decat la cele online, iar ceea ce ma bucura este ca vin mai multi oameni decat vin la vernisajele obosite ale galeriilor normale. Eu tin in mana pulsul oamenilor normali, se pare ca galeriile established tin in mana pulsul snobilor din Romania si nu numai … si al … cum le zice … hipsterilor. Nici pana azi nu am aflat exact ce inseamna “hipster”, dar parca nu imi suna a bine. Oricum, ma bucur ca exist, privindu-ma din afara, sunt o contrabalanta la multe lucruri care se intampla in lumea artei. Si, dupa cum multi dintre voi stiu, sunt the one and only Paul Hitter. Singur si unic. Ha ha!
IQads: Mai ai in plan si alte proiecte pe net?
Paul Hitter: Am sa incerc sa repet acest proiect, si cine stie, poate voi descoperi si altele! Ma bucur ca am o minte creativa si ca descopar mereu lucruri noi. Fara relatii, fara strans din fund, fara pupat de funduri, fara sclipici, fara tertipuri, din suflet, asa, din cartier!
