![[AdLife] Corina Manole (Godmother): In Japonia am inteles ce inseamna notiunea de “soc cultural”, ca balcanicii stiu sa se distreze cel mai bine si ca sunt mai patriota decat as fi crezut](https://media.iqads.ro/2013/05/photo-large-25801-cover-850.jpg)
Plecarea din Buzau putea sa insemne pentru Corina Manole ce inseamna si pentru alti Studenti din Provincie: pachet cu mancare trimis de mama cu trenul, negocieri cu colegii de apartament, nopti pierdute in cluburi si mers la xerox pentru copiat cursurile. Corina a ales insa o facultate internationala din Japonia, asa ca o intrebam cu ochii si mai mari ce isi aminteste din perioada aia. La intoarcerea in tara s-a angajat in publicitate, domeniul la care a visat inca de cand era goth princess in liceu. A adunat experienta la pastel si Momentum, iar acum e Creative Director la Godmother. Povestea ei, mai jos.
Primele semne ale talentului s-au vazut inca din gradinita cand insistam sa reorganizez rolurile colegilor din serbarile de sfarsit de an si s-au conturat cand educatoarea chiar m-a lasat sa schimb cateva replici ale unui personaj – o vulpe simpatica jucata de colega mea Irina.
Copilaria a fost impartita intre momentele petrecute la Buzau, in fata blocului, unde jucam zilnic “ratele si vanatorii” si vacantele traditionale de la tara, undeva langa Panciu, unde imi faceam papusi din stiuleti de porumb si visam sa devin hangita.
Adolescenta e perioada in care imi placea sa ma contrazic cu oricine, oricand, chiar daca nu avem dreptate. Asta ma facea sa ma simt speciala, desi eu incercam de fapt sa imi acopar timiditatea si faptul ca imi era destul de greu sa incep o conversatie din nimic.
In liceu eram tipa aia care se imbraca in negru, asculta rock gothic si mergea in rockoteca. Spre final m-am mai potolit si am descoperit si alte “discoteci”. Dar acolo mergeam doar dupa ce se goleau, asa ca stateam la o prietena care era singura acasa, puneam ceasul sa sune la 3 noaptea, ne aranjam cum stiam mai bine si plecam sa dansam pana dimineata.
Facultatea a fost perioada in care am ajuns sa ma cunosc cu adevarat. Imediat dupa liceu am plecat cu o bursa la o facultate internationala din Japonia, unde am stat 4 ani si am inteles ce inseamna notiunea de “soc cultural”, am aflat ca balcanicii stiu sa se distreze cel mai bine si ca sunt mai patriota decat as fi crezut. Am invatat japoneza, am scapat de timiditate si m-am intors om mare.
Ma simt tanara de fiecare data cand aflu de fosti colegi care au devenit parinti si ma simt batrana atunci cand ma enerveaza atat de tare muzica vecinilor incat incep sa le bat in teava sa o dea mai incet.
Imi amintesc si acum ziua in care am ajuns pentru prima data in Japonia si incercam sa aflu ce autobuz ar trebui sa iau pana la facultate. Nu intelegeam o boaba de japoneza si nu stiam sa citesc nimic de pe panourile care anuntau orele exacte si traseele fiecarui autobuz. Cu greu am gasit pe cineva care sa inteleaga engleza si care mi-a notat pe o foita doua randuri de semne abstracte si m-a indrumat sa o arat soferilor. Cu foita in mana am luat la rand toate autobuzele care opreau in statie, pana cand un sofer mi-a facut semn zambitor sa urc. Nu stiu ce scria pe foita respectiva (din pacate am aruncat-o pana sa ajung sa invat limba), dar partea buna este ca am ajuns cu bine la destinatie.
Aici e o poza cu mine in care fac pentru prima data parasailing desi am rau de inaltime. Am reusit sa stau toate cele 15 minute cu ochii deschisi si din cand in cand chiar m-am bucurat de senzatiile traite.
Am luat primul salariu de la o firma mica din Japonia care importa tot felul de panouri si decoratiuni pentru studiouri foto. Acolo am fost “Asistent Manager”, mai exact omul bun la toate, care tinea legatura cu furnizorii, facea traduceri si vindea obiectele importate prin telefon. Banii primiti i-am cheltuit destul de repede pe cercei pentru care am o pasiune obsesiva - pana acum cred ca am adunat peste 200 de perechi.
Am decis sa ma angajez in publicitate pentru ca este singurul domeniu la care am visat inca din liceu, de pe vremea cand cei din jur nu stiau exact ce face un copywriter, un domeniu care ma provoaca si nu ma lasa sa ma plictisesc.
Primul job in publicitate a fost la Pastel Age unde eram copywriter si acolo am invatat ce inseamna un brief, cum trebuie argumentat un concept creativ si cat de multa munca este in spatele organizarii unui eveniment.
Prima mea campanie a fost promovarea si organizarea Marsului Roz Avon si acum cred despre ea ca a fost o experienta din care am invatat sa fac cate putin din toate – de la comunicate de presa pana la amenajarea locului.
Pana acum, cele mai bune campanii la care am lucrat sunt: Heineken Dance the Music Tour, Lansarea YouTube Romania si Doodle 4 Google.
Am ramas in Romania pentru ca dupa mai multi ani petrecuti printre straini am ajuns sa apreciez placerea de a te simti acasa si calitatea oamenilor pe care i-am ales sa ma inconjoare.
Proiectul care nu mi-a iesit (desi tare mi-as fi dorit) este unul pentru un sirop de tuse pentru care am dezvoltat un concept creativ care din pacate nu a convins clientul ca este momentul sa iasa din cutie.
Ca sa inteleg mai bine ce am de facut pentru un client, am mers pana la a testa produsul respectiv pe toti prietenii si membrii familiei.
Apucaturile de publicitar se manifesta mai ales in noaptea dinaintea unui pitch, cand apar ajustari in ultimul moment.
Cel mai bun sfat pe care l-am primit de la un publicitar a fost “nu te atasa emotional de o idee decat dupa ce ai renuntat la alte 10 pana atunci”.
O lectie pe care am invatat-o pe calea cea grea a fost “clientul are intotdeauna dreptate”.
Uneori ma enerveaza publicitatea romaneasca pentru ca inca accepta sa joace in liga mica.
Cred ca ne-ar fi mai bine tuturor in domeniul asta daca ne-am stradui mai mult sa educam clientii, oricat de mici sau mari ar fi ei.
Ma uit la juniorii de acum si ma gandesc ca oamenii seriosi, muncitori si cu idei marete sunt pe cale de disparitie.
Sper sa lucrez cat mai des pentru clienti carora nu le este frica sa fie diferiti si cat mai rar pentru clienti care intervin in munca de creatie mai mult decat este cazul.
Este greu sa fac o selectie intre brand-urile straine care comunica cel mai bine pentru ca au fost multe campanii care mi-au atras atentia – cum ar fi Chipotle (Back To The Start) sau United Colors of Benetton (Unhate). In Romania, mi-au placut campaniile pentru ING.
O campanie buna e una care nu lasa loc de interpretari gresite si se bazeaza pe un adevar puternic regasit in viata consumatorilor.
Campaniile mele preferate sunt:
TV: Nu m-as plictisi niciodata sa vad reclamele din campania “You can’t say no to panda” pentru Panda Cheese. Cred ca ma atrage figura inocenta a ursuletului.
Print: 3M – Earplugs – concept simplu, executie ingenioasa.
Outdoor: Virgin Australia - AUS TO USA. Copywriting pur.
Digital: Intel – The Museum of me
Ambient: Heineken – Ignite.
Integrat: Nike & FuelBand
Weekend-ul e momentul in care pot sa dorm pana la 12:00. Sunt o persoana pentru care ziua perfecta incepe dupa pranz si continua cu plimbari lungi prin si pe langa Bucuresti.
Cartea pe care am recitit-o de 2 ori este Lupul de Stepa, de Hermann Hesse.
Dau mai tare cand aud melodiile de la The Doors.
As revedea oricand filmul The Hunt (Jagten).
Incerc sa nu ratez niciun episod din Boss, Game of Thrones sau Mad Men.
Comentarii