[Digital AdLife] Cristian Pantazi: Am intrat pe net tarziu, I was too busy living

Nu, nu l-am prins chiar pe Darth Vader la Digital AdLife-ul de azi, doar ca asa a ales sa se prezinte Cristian Pantazi (Managing Director, Kaleidoscope Proximity). Asta probabil pentru ca folosit The Force ca sa-si gaseasca motive de chiul inca din gradinita si ca sa reziste presiunii familiei care-l voia fotbalist. Cu toate astea, dribleaza cu placere printre timpii petrecuti online de utilizatorii ce dau peste aplicatiile create impreuna cu echipa de la Kaleidoscope Proximity. Cititi cu atentie! The force is strong with this one!

Primele semne de creativitate s-au vazut cand inventam scuze sa nu merg la gradinita si s-au conturat cand, disperat de atatea scuze, tata a zis ca poate e mai bine sa stau acasa si sa fac ce vreau eu.

Copilaria mi-am petrecut-o pe terenul de fotbal jucand fotbal si visand ca intr-o zi sa joc fotbal.

Adolescenta e perioada aceea preistorica in care aveam fix, ne intalneam in acelasi loc in fiecare seara fara sa ne sunam si sa ne textam de o mie de ori ca intarziem, in care nu cunosteam oamenii de pe profil, ci in persoana. Unii poate au uitat, dar inainte de internet a existat viata.

Cel mai nebunesc lucru pe care l-am facut in liceu a fost sa il termin.

Cand eram in facultate obisnuiam sa nu ma duc pentru ca din regie pana la romana drumul parea foarte lung si 601 venea rar si era plin si orele de dimineata erau rezervate visurilor.

Ma simt tanar tot timpul. Este foarte important sa nu pierzi coordonata asta. In momentul in care te-ai luat in serios atunci poti sa te duci la retirement home.

Imi amintesc si acum ziua in care am ghicit 4 numere la loto. Specific mi-o amintesc pentru ca daca ghiceam 5 luam o caruta de bani si plecam la mare toata vara unde as fi investit banii in industria restaurantelor.

Din primul salariu am platit intretinerea, ca n-o platisem de vreun an si tipa saraca adminstratora la mine de fiecare data cand ma vedea. Cand i-am achitat i-a crescut tensiunea de parca vazuse un spot la Catena.

Nu am decis sa ma angajez in publicitate, asa s-a intamplat. Putina lume decide sa se angajeze in publicitate, cred ca foarte multi “ajung” in publicitate.

Nu imi place cuvantul “job” pentru ca spune "fabrica".

Toate campaniile pe care am lucrat mi se par bune, pentru ca au fost facute cu pasiune, cu dorinta, si nu la misto, ca sa scapam. Unele puteau sa iasa mai bine, altele nu…dar munca oamenilor si a mea a fost facuta cu pasiune. Cum spunea raposatul Steve, daca tot stam 14 ore pe zi la birou, macar sa merite. Si cred ca toti din meseria asta a noastra stiu cum e cu long hours.

Mie imi place approach-ul metodic care stipuleaza ca pui toate intrebarile si incerci sa afli tot ce iti trece prin cap inainte sa te apuci sa faci ceva. Cuplam asta cu o curiozitate maladiva si cu o lipsa a rabdarii extraordinara si obtinem un algoritm simplu. Eu pana nu stiu tot si nu inteleg in detaliu ce vrea clientul nu ma apuc pentru ca nu am rabdarea necesara sa o iau de la capat doar pentru ca nu am inteles cum trebuie.

Nu am apucaturi de publicitar pentru ca eu nu am blog, nu scriu haiku-uri, nu sufar pentru vreo formatie underground cu 56 de views pe youtube si nu cant la chitara (am una, dar cant prost, toata lumea stie)

Nu imi plac sfaturile. Nu dau nu iau. Tata mi-a zis ca fiecare pasare pe limba ei piere.

Nu imi place sa primesc lectii, nu suport sa mi se spuna ce sa fac…dar cred ca lectia cea mai importanta a fost sa invat sa am rabdare.

Nu stiu de ce am ramas in Romania. Si nu e ca si cum nu ma intreb de ce am ramas in Romania in fiecare dimineata cand ies in trafic.

Am avut multe calculatoare de la Commodore pana la HC (care strictly speaking nu era un calculator, ci mai mult o interfata, dar a fost bun).

Am intrat pe net tarziu, I was too busy living.

Nu am ales online-ul, el m-a ales pe mine printr-o intorsatura de evenimente…dar cred ca destinul a dat bine cu zarul daca ma uit incotro se indreapta totul.

Cea mai mare satisfactie a mea ca om de online este cand ma uit in analytics si vad ca acei oameni pe care noi ii numim useri, au dat 5 / 7 / 10 minute din viata lor unei nebunii pe care am copt-o noi la birou. Te face sa pui lucrurile in perspectiva si sa incerci la fiecare nou concept sa faci ceva cu sens, cu bunatate, cu dorinta si pasiune pt ca sa nu le irosesti oamenilor timpul aiurea data viitoare cand te uiti in analytics.

Nu vorbesc cu ai mei despre publicitate sau despre ce fac eu. Tata e inca suparat ca nu m-am facut fotbalist.

Ziua in care o schimbare de pe Facebook imi va da ziua peste cap o sa fie ziua in care o sa imi para si mie rau ca nu m-am facut fotbalist.

Uneori, daca am explica mai bine cum e cu online-ul poate ar intelege si clientii romani.

Ca si politica, cred ca avem publicitatea pe care o meritam cu bune si cu rele. Uneori vad lucruri frumoase, alteori vad lucruri care nu imi plac. Dar creativitatea este subiectiva si nu cred ca eu sunt bun de juriu.

Cred ca ne-ar fi mai bine tuturor in domeniul asta daca am fi mai uniti, daca am adera totii la aceleasi standarde, de la cum pitchuim pana la cum livram o prezentare.

Mie imi plac juniorii pentru ca au pasiune, vor sa schimbe ceva si nu spun "lasa ca stiu eu".

Imi place pentru ca: cojones, timing, montaj, bascalie cu gust, insight, claritate.

Timpul este din ce in ce mai putin, asa ca incerc sa ies in lumea reala de fiecare data cand pot. Si nu, asta nu inseamna Control / Other Side / Energiea and other hipsterish places in care mergem sa vorbim despre ce am facut pana sa ne gandim sa mergem undeva ca sa mai vorbim.

In week-end dorm.

Nu am recitit niciodata o carte, timpul e prea scurt sa citesti de doua ori acelasi lucru.

Am revazut de curand intr-o noapte pe Cinemax "The Good, the Bad and the Ugly" si mi s-a parut la fel de bun ca atunci cand l-am vazut prima oara.

Mi-ar fi placut sa fiu cowboy, dar parca si Winnetou era simpatic.

Ma enerveaza ca ma uit la seriale pentru ca mi se pare ca ne-au pervertit de la filme. Rareori vad finalul unui serial pentru ca imi pare rau ca se termina. Am vazut acum finalul de la 30 Rock si mi-a parut rau ca s-a terminat.