Pana sa ajunga copywriter-ul de azi, Maria Cordun (Lowe & Partners) era preferata profesorilor de romana. Poate ziceti ca e lucru putin pentru ca fiecare din noi am luat la un moment dat un 10 cu felicitari pentru cel putin o compunere, dar pasiunea s-a continuat si in facultate cu un reportaj care in zilele noastre ar fi fost semnalizat in prime time ca "SENZATIONAL!!!". A intrat in publicitate cautand regizori de spoturi publicitare si s-a indragostit treptat de industrie vazand ca oamenii care lucrau deja in agentii aveau aceleasi pasiuni ca ea. A inceput intr-ale copywriting-ului la The Ad-Store, a continuat apoi la GAV si din 2010 scrie pentru clientii de la Lowe&Partners. Astazi, la Digital AdLife, ne spune povestea ei.
Primele semne de creativitate s-au vazut in scoala. Am fost preferata profesorilor de romana din generala si din liceu, pentru ca scriam compuneri frumoase - asa spuneau ei. Imi dau seama ca i-am crezut, pentru ca asta a contribuit la decizia mea de a urma facultatea de jurnalism si de a valoriza mestesugul scrisului. S-au conturat in facultate, cand am realizat un reportaj social despre marginali care a fost publicat in volumul "A doua curte a miracolelor", de Ruxandra Cesereanu & Co ("Co" fiind studentii dumneaei de la jurnalism, printre care si eu). Acest episod a ramas foarte viu in memoria mea. Am scris despre un om al strazii pe care l-am abordat intamplator si care imi povestea ca a trecut cu tirul peste o caruta de tigani, omorand vreo 24, pentru a-si razbuna sotia ucisa de acestia. Si pentru asta facuse ani grei de inchisoare.
Copilaria mi-am petrecut-o la Piatra Neamt facand oameni de zapada, jucand sotron in fata blocului, 9 pietre, flori fete sau baieti si visand ca intr-o zi sa fiu mare printre oameni mari, hehe si cate si mai cate.
Adolescenta e perioada in care m-am intrebat, am cautat raspunsuri, am citit, am ascultat muzica si m-am indragostit.
In liceu eram tipa aceea care a platit 3 alocatii pe amenzi pentru fumat, dar lua note bune si cel mai nebunesc lucru pe care l-am facut atunci a fost sa-mi ard jurnalul cu poezii si texte. Si acum imi pare rau :).
Cand eram in facultate obisnuiam sa ma trezesc tarziu dimineata, ah, ce viata...
Ma simt tanara de fiecare data cand rad cu pofta, port o discutie interesanta, ascult muzica, imi vine o idee, de fiecare data cand gasesc ceva care imi place si ma simt batrana atunci cand realizez cat de repede trece timpul.
Imi amintesc si acum ziua in care eram intr-o cabina de proba, mama ma astepta afara si am primit un telefon in care-am auzit: "Ai intrat! La fara taxa." Iuhuuu! Cluj Napoca, new life, here I come!
Am luat primul salariu de la o companie de marketing, unde am facut chestionare despre ambalajele unui iaurt, cu oamenii de pe strada. A fost primul meu "job", timp de o saptamana, eram studenta pe-atunci. Cu banii primiti am cumparat o pereche de blugi cool.
Am decis sa ma angajez in publicitate pentru ca am regasit ceva din mine in aceasta lume, am gasit aici oameni cu aceleasi preocupari si afinitati ca ale mele. Publicitatea mi-a suras inca din facultate, cand am cunoscut oameni care lucrau in domeniu.
Primul job in publicitate a fost la Saga Film. As putea spune ca am intrat in publicitate pe usa productiei unde eram Director Scout, cautam regizori pentru spoturi publicitare. Acolo am invatat cate resurse sunt implicate in spatele unui scenariu de 4 -5 paragrafe pe o coala A4, dar si sa apreciez valoarea regizorului potrivit pentru scenariul potrivit, sa negociez timing-uri si bugete. Am invatat multe lucruri importante, desi tinta mea a fost mereu un job de copywriter in agentie si stiam ca productia e o solutie temporara.
Prima mea campanie a fost pentru Penny Market si acum cred despre ea ca a fost un inceput curajos, din care am invatat si care m-a ajutat sa cresc.
Pana acum, cele mai bune campanii la care am lucrat au fost pentru Mercedes-Benz, TIFF, Kinder sau una foarte recenta pentru lansarea in Romania a Gothaer Asigurari Reasigurari. Si mai sunt. Tintesc ca tot ceea ce fac sa fie ceva cu care ma pot mandri.
Proiectul care nu mi-a iesit (desi tare mi-as fi dorit) este un leu la Cannes :D.
Ca sa inteleg mai bine ce am de facut pentru un client, am mers pana la a prezenta zeci de variante, pana cand a reactionat la ceva.
Cel mai bun sfat pe care l-am primit de la un publicitar a fost ca nu trebuie sa-mi fie teama sa gresesc, pentru ca doar gresind inveti si cresti. Cu alte cuvinte, feedback-ul negativ e un feedback util, intotdeauna.
O lectie pe care am invatat-o pe calea cea grea a fost ca increderea in sine e ingredientul "magic" daca vrei sa faci publicitate (si nu numai).
Am ramas in Romania pentru ca nu m-am gandit niciodata ca trebuie sa plec neaparat din Romania. Am ramas pentru ca am gasit aici oportunitatile pe care le cautam, insa daca vreodata se va ivi o oferta atragatoare de undeva de peste granite, cu siguranta as lua-o in calcul.
Nu mai stiu exact care a fost primul meu calculator, dar era ultimul racnet in 2003, sau 2004. Cadou de la tata.
Prima oara cand am intrat pe net aveam vreo 14 ani si mi s-a parut uau! Informatie la pret de un click? Uau!
Cand faci o campanie online, cea mai mare satisfactie o ai cand campania ta se viralizeaza. Nu e lucru usor sa faci ceva pe care oamenii sa vrea sa-l dea mai departe, sa-l arate si altora.
Majoritatea oamenilor carora le spun ca lucrez in publicitate ma intreaba imediat care spoturi TV sunt facute de mine. Si mama cam tot asta intelege prin publicitate…
Clientii romani inca nu inteleg ca online-ul este nu doar viitorul, ci si prezentul.
Uneori ma enerveaza publicitatea romaneasca pentru ca este prea dispusa la compromisuri.
Cred ca ne-ar fi mai bine tuturor in domeniul asta daca ne-am organiza, daca am fi fairplay, daca ne-am cere drepturile, daca s-ar plati participarea la pitch-uri, etc. De fapt, problemele pe care le identificam in societatea romaneasca se regasesc din plin si in acest domeniu. Din pacate.
Ma uit la juniorii de acum si ma gandesc ca au crescut online, un mediu mult mai amplu, mai divers, mai complicat decat televizorul, in fata caruia am crescut noi. Pentru cei care au filtrele corecte, cred ca acesta poate fi un mare avantaj.
Sper sa lucrez cat mai des pentru clienti care sunt deschisi, isi asuma deciziile in fata sefului mai mare si nu judeca doar prin prisma preferintelor personale, subiective si cat mai rar pentru clienti care aleg intotdeauna varianta "safe".
Brand-urile straine care comunica cel mai bine sunt multe. Guinness, Mercedes-Benz, Levi's, Diesel, Skittles. Dintre cele romanesti, ING a avut o comunicare altfel si care a reusit sa fie consecventa pe parcursul unor ani buni.
O campanie buna e una originala, relevanta si de impact.
Campaniile mele preferate sunt:
Mi-a placut mult campania Wrangler, "We are animals". E pe gustul meu.
TV: Sunt muulte aici. Voi da ca exemplu un spot tot din campania Wrangler, despre care am amintit mai devreme. Un mesaj destept, curajos, bine scris si o atmosfera pe masura:
Sau asta, ia uitati ce atmosfera frumoasa are:
Print: Apreciez o idee simpla si de impact, cu insight puternic, mai mult decat printurile care se remarca printr-un art direction spectaculos. Voi da ca exemplu un print cu care echipa formata din Raluca Popa (Copywriter) si Dan Costea (Senior Art Director) de la Lowe&Partners a castigat premiul cel mare in categorie in cadrul ADC Awards, anul trecut: Double Cross, pentru Crucea Rosie.
Outdoor: In general imi place neconventionalul, mai ales atunci cand ofera o reala experienta de brand. Un exemplu bun aici:
Digital: O gaselnita care m-a impresionat prin ingeniozitatea ei, care demonstreaza ca online-ul se preteaza foarte bine si la guerrilla advertising este aceasta, la Mercedes-Benz Sprinter:
Ambient: Tot la Mercedes-Benz ma duce gandul, cand au luat steaua legendara si au pus-o pe capota altor masini, cu mesajul "Enjoy your drive test", facand aluzie la statutul Mercedes-Benz, la sentimentul pe care il ai cand conduci calauzit de steaua cu trei brate.
Pe langa job, mai fac si fotografii, calatorii si am cateva cursuri in agenda, ca tot e pe val.
Weekend-ul e momentul in care pot sa ma intalnesc cu prietenii, sa citesc, sa stau pe terase la soare, sa mai vizitez un muzeu, o expozitie, sa ma plimb – ma relaxeaza plimbarile lungi mai mult ca orice.
Nu am recitit vreo carte, dar as reciti filosofia pe care o citeam in adolescenta. Am impresia ca acum as intelege mult mai bine ceea ce credeam ca inteleg atunci.
Dau mai tare cand aud melodiile de la Nick Cave, David Bowie, din garda mai veche, sau Radiohead, Nosaj Thing, Trentemoller, Alt-J, Rangleklods...
As revedea oricand filmul The Elementary Particles. L-am vazut la cinema si la final imi strangeam lucrurile sa parasesc sala si mi se prelingeau lacrimile pe obraji.
Incerc sa nu ratez nici un episod din Modern Family. Nu sunt un mare fan al serialelor, dar acesta imi da mereu o stare buna.