Catalin Anchidin e zilele astea probabil cel mai fericit om de comunicare din Romania. Directorul de comunicare al filmului Pozitia Copilului, castigator al Ursului de aur la Berlinale anul acesta, e mereu pe fuga intre sediile a doua redactii si pregateste lanfsarea filmului si in Romania.
La 20 de ani, Catalin Anchidin voia sa devina DJ. A luat proba pentru prezentator de stiri la un radio local din orasul natal, Suceava, si a trecut apoi prin redactiile a doua radiouri bucurestene. Cand a ales sa lucreze pentru festivalul de film Next in loc sa se intoarca in presa, a simtit ca in sfarsit a descoperit lumea in care se potrivea. De-acolo si pana la includerea in echipa Parada Film n-a mai fost mult.
A trecut prin prima drama profesionala in momentul in care s-a ocupat de lansarea filmului "Felicia, inainte de toate" si a facut cam tot ce-i trecea prin cap in materie de comunicare. Momentul deprimant a intervenit atunci cand a primit primele cifre de audienta si a vazut cati spectatori a strans productia romaneasca fata de "Sex and the City”.
Dincolo de dificultatile care intervin atunci cand trebuie sa promovezi un film romanesc sau unul de arta la noi, dincolo de lipsa de bani sau deficitul de atentie al consumatorilor cu care se bate toata lumea, Catalin pare sa-si gaseasca energia din fiecare mesaj de felicitari sau incurajare, in fiecare om adus in cinema, in fiecare jurnalist care ii cere un interviu cu echipa. Pana la lansarea oficiala pentru public de pe 8 martie, l-am intrebat mai multe despre cum a transformat campania de promovare a filmului Pozitia Copilului intr-o bucurie generalizata la nivel national, asa cum se intampla la noi numai cand e vorba de succese sportive care fac sa se vorbeasca peste tot in lume despre Romania.
Catalin Anchidin
IQads: Cum ati promovat filmul si ce ati luat in considerare atunci cand ati construit campania de comunicare?
Catalin Anchidin: Povestea cu campania a plecat de la o idee venita in metrou. Noi stiam de pe la sfarsitul anului trecut ca filmul a fost selectionat la Berlinale si nu puteam sa comunicam lucrul asta pentru ca protocolul spune ca primul trebuie sa vina comunicatul oficial, dupa care vii si tu si te lauzi. Ianuarie e o luna moarta, pentru ca e dupa sarbatori cand oamenii stau 2 - 3 saptamani si nu le arde de nimic. Nici pe media nu prea puteam sa ne bazam, pentru ca subiectul nu era inca atat de vandabils. Din pacate, produsele culturale nu prea aduc audienta, drept urmare esti cam de capul tau si trebuie sa te descurci intr-un fel sau altul. Si atunci cand iti acorda atentie, intri pe niste tronsoane insignifiante.
La un moment dat, actorul Bogdan Dumitrescu a fost prezent in studio la un buletin de stiri si in jurul meu auzeam discutii. Oamenii treceau pur si simplu prin fata televizorului, vedeau ca e cineva la televizor, vedeau burtiera si treceau pe langa spunand "e o carte, in fine...". Atunci mi-am dat seama ca dupa ce le starnim interesul oamenilor, trebuie sa venim cu mai mult de atat, sa ii facem sa constientizeze ca trebuie sa fie alaturi de filmul asta, pentru ca e o performanta sa fii in competitia oficiala a unui festival ca Berlinale, e un motiv de bucurie pentru noi toti.
Campania in sine nu era una de tipul Eurovision la care sa indemnam oamenii sa voteze, decizia oricum nu era nici in mana romanilor si nici a noastra, ci la latitudinea juriului de la Berlin. Si atunci ne-am gandit ca ok, ne sustinem sportivii, suntem alaturi de fotbalisti atunci cand joaca intr-un campionat, ne punem ceasul sa sune la 4 dimineata sa ne uitam la respectivul eveniment, dar niciodata nu suntem alaturi de un eveniment de genul asta.
Campania era pur si simplu structurata si gandita ca oamenii care interactioneaza cu ea sa aiba curiozitatea de a afla mai multe despre film, si, in momentul in care ne intorceam, sa fie atat de cunoscut incat sa ne putem baza pe un public mult mai mare in cinema. Trebuia sa comunicam si ce inseamna Berlinale, tradus in Berlinala, un eveniment nu foarte cunoscut in anumite medii. Ne-am gandit atunci ca trebuie sa comunicam clar prin oameni care au beneficiat de sustinerea romanilor pana acum si sa ne bazam pe puterea lor de convingere si pe faptul ca ei au fost campioni olimpici in diverse zone sportive, care stiu cum e sa ai o tara intreaga sau o parte din ea la picioarele tale si sa traiasca momentul langa tine.
Ana Maria Branza
Ivan Pataichin
Laura Badea
In campanie s-au mai alaturat spotivi romani medaliati la nivel international precum Corina Ungureanu, Alin Moldoveanu sau Leonard Doroftei si vedetele de televiziune Cristian Topescu, Cristian Leonte, Amalia Enache si Victor Ciutacu.
Prin ei ne-am dorit sa ajungem la publicul larg, sa comunicam prin figuri care sa fie usor recognoscibile. In momentul in care il vezi pe canalul de socilizare in care te afli, sa iti dai seama ca Ivan Pataichin sprijina si el filmul. Un lucru foarte misto din toata campania este ca niciunul dintre cei care s-au implicat nu a vazut inca filmul, toti au hotarat sa il sprijine neconditionat, ceea ce noua ne-a dat un vibe foarte bun. Am zis, ok, daca si ei cred in noi, inseamna ca putem sa facem si mai mult.
Dupa ce am demarat campania cu olimpicii, am facut tricouri cu mesaje de sustinere a Romaniei la Berlinale, in culori care aduceau cu cele ale Berlinului sis care sa duca cu gandul la sport si la spiritul de competitie. Am fost absolut incantati si mirati pentru ca la un moment dat erau foarte foarte multi oameni care voiau sa intre in campanie si ne scriau ca vor tricouri si sa ne ajute chiar si atunci cand noi eram cu un picior spre aeroport. Le multumesc inca o data, e mare lucru sa creezi asa un val de dorinta, sa vezi ca oamenii vor sa fie langa tine si sa te sustina, mai ales ca, repet, era o sustinere morala, neconditionata.
Au fost discutii de genul "noi nu am vazut filmul, cum sa sustinem ceva ce nu am vazut?". S-a mai zis ca nu e Romania aici, ca e exclusiv meritul regizorului si al echipei si sa nu mai implicam nationalismul asta in poveste. Noi toti, pornind de la producatori pana la actori, in momentul in care am fost in Berlin, am simtit ca trebuie sa facem ceva, pentru ca ne-am cam saturat ca tot timpul sa auzim vesti proaste despre Romania. Acum mergeam in alte conditii, exista o experienta anterioara a filmului romanesc la evenimentele cinematografie din toata lumea, inclusiv la Cannes. A fost foarte frumoasa senzatia de a sti ca in tara sunt oameni care asteapta vesti de la noi, ca vor sa fie la curent cu tot ceea ce se intampla acolo, asa ca le-am aratat ca si noi suntem langa ei si ca nu tinem nimic pentru noi si impartasim fiecare experienta pe care o traim cu oamenii care sunt acolo pe Facebook, Twitter etc.
IQads: Din ce mediu a pornit intial campania si cum ati reusit sa captati atentia presei apoi?
Catalin Anchidin: Campania a avut ca start online-ul pentru ca e cel mai ieftin mediu si nu a fost vorba despre un buget mare. Dupa ce am demarat asa, au fost jurnalisti care ne-au chemat in studio, la televiziune, sa facem si un material in presa. Se crease oarecum buzz-ul si incepusem sa acoperim si celelalte canale de comunicare pe care in prima faza nu prea puteai sa le acoperi. In a doua parte am abordat presa clasica si ne-am trezit ca inclusiv cei de la Cocor au vrut sa sustina campania. Toata lumea se intreba "ce se intampla? e olimpiada la Berlin?". Cu o zi inainte de plecarea delegatiei romane la Berlin, pe pagina noastra de Facebook erau peste 2500 de mesaje de sustinere. Stiam ca, indiferent de ce vom face acolo, ei chiar au fost alaturi de noi.
Ajunsesem la un moment dat la vreo 70.000 de vizualizari pe tot ce inseamna campania. Observand ca baza crestea, am inceput sa comunicam ca e un festival la care Calin Netzer concureaza cu Gus Van Sant si cu multi alti regizori mari, ca Bogdan Dumitrache are la fel de multe sanse la un premiu ca Matt Damon si Jude Law si ca Luminita Gheorghiu concureaza cu actrite faimoase, cum ar fi Catherine Deneuve. Daca tot eram pe covorul rosu alaturi de toate starurile care stiu sa se vanda si care stiu sa faca din fiecare poveste un eveniment, noi de ce nu am face lucrul asta? Asa am captat si atentia presei si toate burtierele televiziunilor anuntau ca Bogdan Dumitrache se bate cu Jude Law pentru Ursul de Argint la Berlin. Apoi a mai fost partea de constientizare a faptului ca nu sunt nominalizati, ei chiar concureaza. Oamenii nu intelegeau care e diferenta dintre o gala si un festival, iar problema asta am rezolvat-o explicand ca toti suntem concurenti, ca nu e ca la Oscar sau Globurile de Aur, unde sunt o serie de nominalizari.
De la Berlin, livrand cu totii continut si fiind alaturi de publicul pe care ni-l castigaseram in tara, ne-am asigurat oarecum confortul, eram linistiti cu faptul ca avem sprijinul a 3000 de oameni pe Facebook, ceea ce nu inseamna neaparat ca toti se vor duce la cinema, evident, dar stiam ca lucrurile se misca, ca in presa se vorbeste. Apoi ne-am trezit - in sfarsit! - cu televiziuni romanesti la Berlin. In momentul in care a fost premiera mondiala aveam feedback-ul si garantia ca se intampla cu toata lumea si cu presa internationala. Totul s-a intamplat in timp real, si la 2 noaptea daca aparea un flux de presa, il livram pe pagina noastra si stiam ca vom avea feedback. Si cred ca asta a fost un alt merit al campaniei, faptul ca nu am tinut nimic pentru noi, daca a fost ceva de comunicat, s-a comunicat.
IQads: Cum va continua campania pentru lansarea filmului in Romania?
Catalin Anchidin: Acum norocul nostru si meritul intregii echipe e ca am luat premiul la Berlin si, chiar daca ne-am dori sa facem o alta campanie care sa ne aduca vizibilitate, lucrurile merg oricum de la sine. Important e sa ii tina puterile si sanatatea sa fim peste tot unde ne doreste lumea. M-a surprins ca in momentul in care am aterizat pe Otopeni erau toate televiziunile din Romania. Nu am vazut ceva asemanator la niciun eveniment de genul asta. Ce mi s-a parut foarte interesant e ca, cel putin pentru Pozitia Copilului, retelele sociale au devenit flux de stiri al filmului. Facusem monitorizare de presa luni si m-am trezit ca erau poze in ziare facute de mine cu telefonul, luate direct de pe Facebook, fara sa mai conteze la ce calitate sunt. Dar asta imi demostreaza inca odata ca daca vrei cu adevarat se pot face lucruri si conteaza enorm cat de mult iti doresti si cat de mult esti dispus sa investesti in genul asta de comunicare.
IQads: Mi se pare interesant ca voi nu ati comunicat foarte mult despre tema filmului in campania asta, ci despre faptul ca nici nu mai conteaza ce e sau nu e, o sa-l vedeti voi dupa aia, important e ca a ajuns aici. La ce ti se pare ca raspunde publicul roman mai bine?
Catalin Anchidin: Daca am fi comunicat ca este o radiograma a high life-ul bucurestean sunt convins ca ar fi fost perceput ca "inca o drama romaneasca". Ne-am bazat pe importanta celor care au fost alaturi de noi. Stiam ca in momentul in care noi vom ajunge la Berlin vom gasi un alt tip de public si toata presa internationala de cinema si era clar ca momentul asta va scoate la lumina si ce insemna filmul. Faptul ca Luminita Gheorghiu face un rol absolut incredibil, ca e povestea relatiei dintre mama si fiu, ca Bogdan joaca rolul unui fiu care bate din picioare ca sa obtina niste lucruri, pur si simplu povestile astea au iesit si s-au comunicat in momentul cu Berlinul.
Chiar si cu trailer-ul a fost o intreaga strategie, pentru ca il aveam de undeva de la inceputul lunii februarie, nefinisat ce-i drept, dar nu i-am dat drumul decat dupa o scurta campanie de teasing. Am dat intai la televiziune, in exclusivitate, am creat asteptare si acolo, ca dupa aia sa lucram in online. In mod normal lucrurile se intampla invers.
Trebuie sa comunici cu publicul ca si cum ar fi prietenul tau. Daca o sa va uitati la tot ce inseamna partea de comunicare pe Facebook a noastra, veti observa ca nu e nici in zona de "hei, uite ce facem noi, uite ce film minunat avem", in spiritul tipic de comunicare pe Facebook, dar nici nu suntem in zona sobra, desi subiectul s-ar preta in registrul asta. Am incercat sa pastram un echilibru, sa nu cream asteptari asupra filmului, sa nu-l facem sa para ceea ce nu este. E vorba de o drama, un film care te tine, cum nu ati mai vazut pana acum, un alt gen de film romanesc si un alt tip de filmare, de mana, care initial te poate face sa crezi ca este un reportaj; iti creste tensiunea la maxim, nu iti dai seama cand trec cele aproape doua ore. Si, v-o garantez, nu suntem in zona minimalista, e un film cu foarte multa actiune, un film in care toti actorii sunt atat de buni, de la Luminita pana la Vlad Ivanov. Nu visez ca va rupe box office-ul, dar cred ca e un film despre care o sa se vorbeasca foarte, foarte mult.
IQads: La ce numar de spectatori va asteptati?
Catalin Anchidin: Nu pot sa dau estimari in momentul de fata, pentru ca se fac eforturi supraomenesti sa ajungem in cat mai multe sali. Ultima oara cand discutasem erau 40 de sali, ceea ce inseamana jumate de tara. Speram din tot sufletul sa ajungem in tot felul de locuri neconventionale pentru ca suntem asaltati de mesaje din partea oamenilor care traiesc in diverse localitati fara cinematograf care ne intreaba daca ajungem si la ei cu filmul. Ne dorim sa ajungem in cat mai multe locuri, ca filmul asta sa iasa dintr-o zona de comfort. Nu vreau sa ma hazardez sa zic ca o sa faca 50.000 de spectatori. Conteaza foarte mult si "gura lumii". Daca sunt oameni care vor intra in cinema si vor trai povestea, cu siguranta ca vor spune mai departe.
E clar ca oamenii au nevoie de povesti si ca foarte mult conteaza si cum sunt spuse. Eu sper din tot sufletul ca oamenii sa aiba macar jumatate din reactia publicului de la Berlin, care nu e atat de cinefil, e un public usor mai comercial. Presa de specialitate a reactionat foarte bine, iar publicul larg a aplaudat minute in sir si ne-a emotionat foarte tare. La iesirea din Berlinale Palace erau mii de oameni care asteptau autografe si sa faca poze cu castigatorii, ceea ce e firesc sa se intample. Dar ce m-a bucurat a fost ca am simtit ca si in tara e acelasi lucru, asa ca asteptam ca oamenii sa vina la cinema si sa se intample minunea. Reactiile astea ma fac sa ma gandesc ca filmul va avea succes in Romania. La fel de bine s-ar putea sa nu fie asa cum ne dorim, pentru ca publicul din Romania este mai atipic, tot timpul ceea ce functioneaza in afara poate sa nu functioneze aici, ceea ce functioneaza odata s-ar putea sa nu mai functioneze a doua oara, nu prea poti sa il pacalesti.
IQads: Si intre timp o sa continuati comunicarea in online?
Catalin Anchidin: Continuam comunicarea in online despre tot felul de evenimente care o sa se intample. Vom anunta unde sunt proiectiile, mai ales ca online-ul a explodat de la anuntul castigarii. Cel putin pentru mine, sa vezi ca o poza sau un post de-ale tale face in 5 minute 1000 de like-uri si vreo 70 de comentarii e visul oricarui om care comunica ceva.
Ma gandeam sa ducem trofeul intr-un loc in care oamenii sa vina sa il atinga, pentru ca exista dorinta de a-l vedea, chiar aveam o glumita ca "plimbam Ursul" pentru ca toate televiziunile ne cer sa venim cu trofeul. E foarte fain ce se intampla, si chiar daca suna penibil, ca om de comunicare te bucuri dupa fiecare mesaj si fiecare comentariu care spune "felicitari!". Apropo de feedback-ul de la Berlin, filmul se vinde foarte bine, inclusiv americanii vor sa il cumpere, ceea ce pentru un film e mare lucru. Daca ajunge si in America, avem sanse pentru macar o nominalizare la Oscar.
IQads: Publicul a venit deja in campanie. Crezi ca dupa ce va veni si in sala de cinema se va schimba ceva si la nivelul institutiilor romanesti care se ocupa de film?
Catalin Anchidin: Se fac tot mai putine filme in Romania. Nu a mai existat un concurs la CNC de un an jumate, iar cand exista, se dau bani foarte putini. E o poveste foarte complicata pentru ca exista proiecte care ar putea fi dezvoltate cu producatori straini, dar cu care nu se pot demara discutii inca pentru ca nu se stie cand va veni sprijinul si din partea statului. E foarte trist ca in momentul in care castigi un premiu exista institutii ale statului care isi aroga drepturile asupra premiului tau, asa cum foarte bine a punctat Tudor Giurgiu. Filmul asta a fost respins in centre de cinematografie si abia dupa un an a primit finantare, si atunci destul de mica. Nimeni nu spune ca trebuie sa ridici in slavi un regizor, dar macar daca ai incerca sa-i vezi adevarata valoare si sa ii dai sansa de a face ceva in sensul ala, e mare lucru. Din pacate asta e problema, sunt bani foarte putini, apoi atat cat sunt ei, sunt impartiti de cele mai multe ori in prea multe interese. Publicul deocamdata a venit in campanie, il asteptam si in cinematografe.
IQads: Spune-mi putin despre cum ai gestionat momentul castigarii premiului, ca om de comunicare.
Catalin Anchidin: Eram in sala de cinema, unde nu aveam semnal la telefon sau acces la internet, deci nu detineam controlul. A fost o presiune foarte mare pentru ca se intamplau lucruri pe care voiam sa le comunicam si stiam ca atunci e momentul. Florina Dumitrache, colega mea, a facut o treaba incredibila si a avut rabdare cu mine atunci cand ii spuneam "posteaza chiar acum!" si toata aceasta campanie nu ar fi existat fara oameni ca Ilinca Belciu, Florentina Ciuverca si Oana Martha Igrisan.
Intre momentul in care s-a anuntat premiul si cel in care noi am reusit sa iesim din sala si sa accesam telefoanele au fost vreo 20 de minute in care eu simteam ca nu mai pot respira pentru ca voiam sa vad ce se intampla. Atunci cand am vazut ca primeam mii de notificari pe mail, Facebook, Twitter nu mi-a venit sa cred. Anuntam pe Facebook ca suntem la conferinta de presa si toata lumea reactiona. A fost super trafic si pe site-ul Berlinale, si asta si pentru ca noi am comunicat ca o parte din gala e transmisa live.
A fost prima data cand televiziunile romanesti au transmis o astfel de ceremonie. La Cannes, anul trecut, imi aduc aminte nu a existat niciun post de TV din cele 300 pe cablu, care sa transmita live gala. Au fost momente cand ma sunau canalele de stiri si imi spuneau "vrem sa dam anuntul cu ce se intampla la Berlin, da-mi si pe cineva". Si ziceam "ok, nu am pe cine sa dau pentru ca sunt de la 9 dimineata in interviuri cu presa internatioanla, dar daca prind un moment cu siguranta vom face acest lucru". Asa ca eu dadeam relatari zilnice pentru radiori si televiziuni, ca sa ne asiguram ca si oamenii din tara sunt multumiti si informati. De cele mai multe ori ne sunau ei si ne spuneau ca au vazut reactiile din Variety si vor si ei sa scrie. Toata lumea traia acolo, nu am stiut in perioada asta de familii, de prieteni, de nimic, totul se intampla acolo.
Sursa foto: Facebook.com/ParadaFilm
