![[AdLife] Dragos Musat: “As putea trai doar cu apa si paine, dar n-as putea trai fara ideea de succes”](https://media.iqads.ro/2013/02/photo-large-25036-cover-850.jpg)
Dragos Musat (Digital Director, Propaganda) a mers la multe petreceri si a tras chiulul de la cursul de "Dreptul muncii" in facultate. In schimb, n-a chiulit de la cele sase luni de armata, unde a invatat sa traga cu mitraliera si si-a exersat hotararea cu care, mai tarziu, avea sa rezolve brief-urile. In copilarie si-ar fi dorit sa ajunga spion, dar iata ca a ajuns publicitar dupa ce a facut o escala de cativa ani pe meleagurile jurnalismului. Va las pe voi sa vedeti in AdLife ce colectioneaza, ce muzica asculta, unde e de gasit in timpul liber si cam cum arata in costum de camuflaj.
Numar de primaveri creative: 18. M-am angajat la 19 ani. Am avut o singura pauza, de 6 luni, cat am facut armata, sa vad cum e. Atentie, sunt un publicitar cu armata facuta, stiu sa trag cu Kalasnikovul, sunt caporal in Armata Romana…
Am copilarit pe strazile din Braila, cu steagul Americii in cap.
Cand eram mic, voiam sa devin Digital Director. Ha ha, am glumit. Am vrut sa ma fac tractorist, cosmonaut apoi spion. Pana in '90 "spion" era echivalent cu "securist" asa ca, cu parere de rau, a trebuit sa renunt la visul de a purta barba falsa si ochelari negri, cum imi imaginam eu ca merg la birou spionii.
In liceu eram tipul ala care voia sa faca chestii. Pacat ca traiam intr-o societate retardata si nu te intreba nimeni ce talent ai. Acum, macar, exista "Romanii au talent".
Facultatea a fost perioada in care am pierdut cel mai mult timp din viata mea. Noroc ca aveam serviciu, altfel nu mi-as aduce aminte nimic. Cam multe petreceri fara sens.
Am chiulit de la cursurile de "Dreptul Muncii", la Facultatea de Drept, Universitatea Bucuresti.
Am luat primul salariu de la "Academia Catavencu", la 19 ani, cum am zis. Castigam undeva intre 10.000 si 20.000 de lei, in conditiile in care o garsoniera in Drumul Taberei era 60.000 de lei pe luna. La Catavencu am facut: mii de articole, zeci de prime pentru umor si cateva mii de fani pentru "Jurnalul lui Tetelu". Am cheltuit primul salariu pe o bicicleta mountain-bike si o pereche de schiuri la "seven hand", vorba unui coleg.
Am decis ca vreau sa lucrez in publicitate cand am citit un interviu cu Serban Alexandrescu pentru HotNews in care vorbea despre nevoia de digitalizare a componentelor unei agentii. Prima data am vrut sa-mi recomand un prieten care cunostea online foarte bine catre o agentie. Apoi m-a lovit o maciuca in cap: "Stai, da’ de ce nu eu?!". Asa ca, intr-o dimineata am scris pe o hartie care e starea online-ului in Romania si a productiei video pe internet, care sunt perspectivele pentru urmatorii trei ani si ce pot face eu in combinatia asta daca as fi angajat. Am venit cu foaia, am explicat ce am in cap si am fost angajat dupa 3 intalniri.
Primul job in publicitate a fost pentru Boromir. Am facut un clip care anunta lansarea "Primilor cozonaci in 6D din lume"! In 6 dimensiuni mai exact, care sunt: mare, medie, mica, foarte mica, mica-mica si mica-mica-mica-mica… :). Gojira spunea asta, cu gurita aia simpatica a lui.
Relationship status cu publicitatea: "Ca-n prima zi…". Incerc sa vad cate idei pot fi create si cate vandute. Iubesc sa fac prezentari, de aceea cred ca ma simt foarte bine in aceasta industrie. Si imi place sa am deadline, crew call si toate lucrurile astea care te stimuleaza sa fii mai degraba destept decat prost, mai degraba serios decat neserios, mai degraba de succes decat de insucces. Iubesc succesul, iubesc privirea oamenilor dupa ce ai facut ceva tare. As putea trai doar cu apa si paine, dar n-as putea trai fara ideea de succes.
Nu imi place sa predau porcarii, asa ca, aproape fara exceptie, sunt multumit de ce predau pentru un brief (chiar daca nu intotdeauna se face, pentru ca este prea ciudat ori prea tembel). Iubesc briefurile. Sunt ca o problema de matematica pe care trebuie sa o rezolvi. Daca nu predau ce trebuie nu pot duce lucrarea la catedra, ca ramane problema nerezolvata si mi-ar umple clientul pagina cu semnul intrebarii cu rosu, daca tineti minte de la scoala…
Proiectul care nu mi-a iesit (desi tare mi-as fi dorit) este prima reclama live. In publicitate, m-am chinuit cateva luni sa o fac si, pana sa aprobe clientul, s-a facut ceva care era in zona asta, asa ca am vrut sa-mi mananc mainile. De fapt, a fost propusa catre mai multe companii – care nu au vazut potentialul pe loc. Cateodata depindem de atatea necunoscute atat de mult… Asta e viata, trebuie sa mergem inainte, numarul de idei este infinit in timp ce numarul de campanii finit. De fapt, initial am propus-o la “Academia Catavencu” prin 2005 dar n-am avut cu cine, asa ca am pus-o la ciorap (era inainte ca Honda sa faca prima reclama live din lume). Dupa 3 luni de cand m-am angajat in publicitate si cand in sfarsit aveam instrumentele, s-a facut. Asta-i viata, mergem inainte. “The race is long” - citat din “Wear sunscreen” (N.r.: Este vorba de articolul "Advice, like youth, probably just wasted on the young" al lui Mary Schmich, publicat in Chicago Tribune in 1997).
Imi amintesc si acum ziua in care am vazut viralul pentru "Duraziv Fara Miros" in emisiunea lui Ray William Johnson, regele viralelor de pe internet. In plus, era prezentat de Jason Biggs, tipul ala care se masturba cu pizza in “American Pie”. A, si-mi mai amintesc dimineata in care am cumparat ziarul "Click" in care Tommy Lee Jones facuse dragoste cu o studenta romanca, dupa ce s-a intalnit cu Dan Chisu pe Lispcani – campania pentru My Name Is Brand tocmai reusise ce era mai greu… Si stiti ce gust are reusita, da? :)
Cand vine vorba de premii, vreau sa le castig pe toate. De fapt, personal aveam o obsesie cu Internetics, nu castigasem premiul cel mare acolo desi era singurul festival unde mai participasem in perioada in care lucram la HappyFish si obtineam doar locul II sau III, care pentru mine nu existau. Acum am luat premiul pentru viral, m-am mai linistit pe partea asta de Romania.
As fi vrut sa mi se fi spus mai devreme ca o sa fie criza. N-as mai fi investit atat in scule pentru a cuceri internetul si in oamenii cu care am lucrat si pe care i-am platit, de multe ori, din banii mei.
Sper sa am cat mai multi clienti care stau si asculta prezentarile mele mai neobisnuite si le si pun in aplicare si cat mai putini dintre cei care te amana pana te ratezi.
Cand o sa am multi bani si nu o sa mai fiu nevoit sa muncesc, o sa muncesc. La patron. Ma simt mai bine, ma motiveaza faptul ca trebuie sa "delivrez", cum zic francezii.
Cea mai tare campanie internationala este Nike - "Become Legendary" pentru ca niciodata nu o sa mai existe un Michael Jordan si niciodata n-o sa mai existe vreo pereche de adidasi atat de tari. Si pentru ca ti se face pielea gaina cand te uiti la spoturile din campanie. Pentru ca au acel "Daca as fi avut noroc in viata asta, spotul asta eu l-as fi facut! Si exact asa as fi filmat, exact asa as fi scris copy-ul si fix asta ar fi fost vocea mea de voice-over: Michael Jordan". E o libertate a creatiei in spatele acelor executii ca iti vine sa pupi monitorul. Si sa iti dai una in c*aie ca te-ai nascut de partea gresita a oceanului.
Cea mai tare campanie din Romania e lansarea Daciei Logan, in 2004. Pentru ca au scos din gramada de table comuniste o MASINA, care merge si inainte si inapoi si nu i se infunda jigloarele, nu ii cad stergatoarele si arata normal, ca o masina, nici prea prea, nici foarte, dar MERGE, frate! Inclusiv eu am parodiat spotul cu Dacia Logan filmat in Spania cu elicoptere pe thepulafashion.com, dar era totusi ceva in spate care te facea invidios daca erai sincer: o campanie "ca afara", facuta, culmea, afara. Cine nu a simtit ca atunci s-a nascut cu adevarat o marca minte.
Cea mai buna comunicare de brand o are Boromir. Imi place si nimeni nu poate nega asta pentru ca e un brand compus din covrigi si cozonaci, dar care are tarie, are ce-i trebuie sa stea cu mandrie pe acelasi raft cu marci seculare sau ubercool.
Si s-a facut si el din ce in ce mai cool pe masura ce a crescut. Si, daca esti sincer, oricat ai fi de underground sau "London based", cand de Craciun sau de Paste vrei sa trimiti un cozonac cuiva drag sau pur si simplu vrei sa faci un cadou, ai o singura optiune, pe care o stii din campaniile "cu ghivent"* Boromir. Si ti-e clar ca lumina zilei ca usor-usor, Craciunul devine o sarbatoare care se imparte intre Coca-Cola si Boromir… :)
*Nu stiti expresia "smecher cu ghivent"?
Cele mai bune campanii au in comun faptul ca sunt sincere. Sau adevarate. No bullshit.
Ad-urile mele preferate sunt:
Cartea de care spun ca e preferata mea este scriptul de la "Pulp fiction". "Copiii capitanului Grant" este de fapt cartea mea preferata.
La mine in history-ul de la browser apar cel mai des TechCrunch.com, HotNews, mailul de birou de la Propaganda.
Dau mai tare cand aud melodiile de la Gtronic Radio.
As vedea de 10 ori filmul "Pulp fiction".
De la "Heroes" am decis sa nu mai urmaresc seriale sau imi dau demisia si ma uit.
Cand nu lucrez, imi place sa vorbesc despre mine cu prietenii mei.
Poate dai peste mine in Parcul Floreasca, cand alerg.
Colectionez filmulete si stiri cretine.
Cheltuiesc prea mult pe iPod-uri, mi se fura doua pe an.
Am o prietena care face poze iola si pentru mine.
Pierd prea mult timp cu injuratul comunistilor.
Poza de pe Facebook care a primit cele mai multe like-uri este cu mine si cu Danny Trejo, ("Machete"). Culmea, nu cu Tommy Lee Jones:).
Statusul de pe Facebook cu cele mai multe like-uri este "Culmea fashionismului: sa ingheti iarna asta in cizmele tale UGG in care crapai de cald asta vara".
O replica buna de agatat este "Am un prieten care a murit ieri intr-un accident, bem ceva?".
Subsemnatul, in armata, in 2001. Dupa cum se poate citi in spate: "Poligon pentru instructia specialistilor CIA". Nu e trucaj, e pe bune. Ma imbecilizam in armata. Nu stiu daca m-am vindecat sau daca sunt periculos, dar, cand veniti cu brief-uri la mine, sa aveti in cap ca stiu sa trag cu mitraliera…
