Prima oara cand m-am bucurat sa vad cat de neasteptat si firesc leaga cuvintele Lia Bugnar eram la UnderCloud (Festivalul de Teatru Independent de Orice), la Clubul Taranului Roman, unde urma sa se joace "Noi4", una din piesele ei. Trebuia sa anunte ca intarzie cu vreun sfert de ora inceperea spectacolului. In loc sa ofere scuze ingaimate care sa ne faca sa ne foim pe scaune, a tinut un discurs amuzant in care intarzierea devenea cel mai bun prilej sa dam un telefon acasa si sa spunem daca trebuie luata inca o paine sau ragazul necesar pentru situatia in care am inceput o discutie si mai sunt aspecte nelamurite intru totul. Ne-a zis sa profitam de timpul asta liber in care putem sa facem ceva interesant, ca oricum la piesa o sa ne plictisim. Si asa, in locul Dorinei Chiriac, urma sa joace un actor incepator, Marius Manole, poate unii au mai auzit de el. Acelasi umor, construit pe o surprindere fidela a realitatilor, se regaseste si in celelalte piese pe care le-a scris si/sau in care joaca, dintre care amintesc de "Felii", "Fata din curcubeu", "O piesa desantata", "Sapte dintr-o lovitura" si "Sta sa ploua", dar si in scenariul filmului "Buna! Ce faci?", regizat de Alexandru Maftei.
Alt loc in care gasesti frecvent povesti la care vrei sa te intorci este profilul ei de Facebook, pe care il foloseste ca pe un instrument eficient cu care sa-si promoveze piesele. O dovada ca nu e nevoie sa fii social media expert daca iti cunosti publicul si stii ce il face sa vibreze. Nu doar ca reuseste sa atraga zeci de like-uri si share-uri cu fiecare post, dar chiar convinge lumea sa dea telefoane si sa isi rezerve locuri la teatru. Am vorbit cu Lia Bugnar despre cum face sa scrie status-uri de promovare de care oamenii sa vorbeasca si cum se foloseste un profil de Facebook ca sa obtii ceva concret. Un studiu de caz bun pentru orice social media expert care s-a plictisit de propriile texte si cauta o sursa de inspiratie.
Digital IQads: Spune-mi putin cum functioneaza partea cu rezervarile de dinainte de piese. E nevoie de un numar minim de rezervari ca sa se joace? Sunt conditii diferite in functie de loc? De ce conteaza sa fie facute rezervari si nu doar sa vina direct lumea la piesa?
Lia Bugnar: Nu exista o regula gen "daca nu sint minim nu stiu citi spectatori in sala nu se joaca". Regula a fost facuta initial pentru ca la unele piese veneau mult mai multi oameni decit putea Green-ul sa cuprinda. Si era trist si pentru ei si pentru noi sa-i trimitem acasa. Asa ca, avind prioritate cei care facusera rezervare, toata lumea care-si dorea neaparat sa prinda loc facea rezervari. Pentru noi era mai comod asa ca puteam estima cam cind e sala plina si sa incepem sa le sugeram sa vina data viitoare. Godot are si el acelasi sistem.
Digital IQads: Care sunt modalitatile de promovare a pieselor independente? Cum se proceda inainte de event-urile create pe Facebook si de postarile de pe paginile cluburilor?
Lia Bugnar: Piesele mele sint promovate numai pe Facebook. Inainte de Facebook, exista o banca uriasa de mailuri ale celor care frecventau Green-ul si erau anuntati despre spectacole. Ne bazam destul de tare si pe B24Fun si genul asta de publicatii. Dar, dintotdeauna, promovarea noastra cea mai importanta a fost facuta de spectatori, din gura in gura. E suficient ca unui spectator sa-i placa foarte tare ce-a vazut, ca va trimite si pe altii, daca nu-i va aduce el personal. Avem multi spectatori care vad spectacolele de absurd de multe ori.
Digital IQads: Cum a aparut ideea promovarii pieselor pe care le-ai scris si in care joci pe Facebook? De ce ai considerat ca poate fi un canal eficient?
Lia Bugnar: Nu-i o mare idee, adica n-am inventat apa calda. Eu mi-am facut cont pe Facebook abia acum doua veri, spre toamna chiar. Dar multi dintre prietenii mei erau clienti vechi al genului asta de comunicare. Eu mi-am facut contul cumva in doi peri, ma tot batea Ilinca (Manolache) la cap cu treaba asta. Dupa care, singurul sens pe care l-am gasit in toata joaca asta era sa anuntam oamenii despre ce facem la teatru.
Digital IQads: Tot pe Facebook ai pus mesaje de sustinere pentru Nicusor Dan, in timpul campaniei pentru alegerile locale, si pentru Voicu Radescu, despre problemele legate de evidentele contabile de la Green Hours. Cum ai observat ca au raspuns oamenii la astfel de apeluri?
Lia Bugnar: Nu stiu daca au raspuns. Nu reusesc deloc sa fac un raport intre numarul de like-uri si share-uri si faptul real de a convinge pe cineva de ceva. La Nicusor Dan e limpede ca a functionat, a avut o carare neasteptat de larga pentru cit de necunoscut si al nimanui era. Nu stiu daca faptul ca si eu am scris despre el de citeva ori a facut pe cineva chiar sa iasa din casa si sa strabata drumul pina in cabina de vot. Dar e limpede ca fb-ul l-a tinut pe bratele lui pe Nicusor Dan, alta campanie nu stiu sa fi avut. Cit despre Green si Voicu, nu despre problemele legate de evidentele contabile am scris eu, ci despre abuz in sine. Inca nu s-a rezolvat nici cu Green-ul, dar lucrurile merg inspre bine si Facebook-ul a avut si el, poate, contributia lui.
Digital IQads: De ce ai considerat ca tu trebuie sa joci un rol in promovarea pieselor, nu e cel mai intalnit lucru ca dramaturgul sa cheme spectatorii la fiecare reprezentatie.
Lia Bugnar: Eu nu fac promovarea spectacolelor in calitate de dramaturg. Eu si joc in ele. Si nu exista nimic mai trist pentru un actor decit o sala goala.
Digital IQads: Cum ai imbunatatit pe parcurs status-urile? Am vazut ca in primele postari nu apareau detaliile legate de rezervare (numarul de telefon, de exemplu), apoi au fost incluse toate, cat sa fie minim efortul spectatorului. Ai optimizat in functie de ora de postare? Ai vazut ce merge mai bine si ce da rezultate mai putin bune? Ce concluzii legate de eficienta ai tras dupa experientele de pana acum?
Lia Bugnar: In primele postari nu apareau detalii gen numar si adresa pentru ca, presupun, eu nu facusem efortul minim sa-mi notez undeva detaliile astea. Dupa care m-am prins ca spectatorului trebuie sa-i dai o sarcina cit mai usoara, daca vrei s-o si duca la bun sfirsit. N-am avut nici o revelatie in legatura cu ora de postare. Am postat si postez la intimplare, cind am timp. Singurul principiu este "picatura chinezeasca". Doar ca trebuie sa le-o livrezi mereu intr-o forma care sa le atite curiozitatea. Cititorii posturilor mele stiu ca eu zic acelasi si acelasi lucru mereu, dar presupun ca-i distreaza cum zic si de-aia au rabdarea sa citeasca iar si iar o informatie pe care o tot afla deja de citeva zile.
Digital IQads: Esti printre oamenii care nu cer like-uri si share-uri, ci actiuni concrete, de la rezervari pana la mese si scaune. Cum functioneaza pana acum? Ai observat diferente semnificative intre numarul de rezervari aparute fara sa promovezi piesa si numarul celor facute dupa ce ai chemat oamenii pe Facebook?
Lia Bugnar: Categoric. Spectatorii au devenit o certitudine de cind cu Facebook. Inainte era o ruleta ruseasca. Si am primit doua masute superbe la Green 2, pictate manual.
Digital IQads: Informatiile pe care vrei sa le transmiti in fiecare post sunt cam aceleasi: numele piesei, locul in care se joaca, data si ora, numarul de telefon pentru rezervari, numele actorilor. Cum reusesti sa gasesti cate o modalitate noua de a prezenta datele astea intr-o forma care sa placa? De ce lucruri te legi, ce pretexte gasesti ca sa aduci aminte de o piesa?
Lia Bugnar: N-am nici un fel de reteta. Uneori am mai mult haz, alteori mai putin, ca orice om. In orice caz, pornesc fix de la starea mea din momentul ala, de la ce simt eu fata de spectacolul ala si, o sursa importanta de idei, ce simt eu fata de actorii din piese, pe care ii cunosc bine pentru ca imi sint toti prieteni. Si, iarasi, e un fel de acord tacit intre noi ca putem face oricit misto unii de altii atita vreme cit asta face cumparatorul de bilet sa ne simpatizeze si sa aiba senzatia ca ne cunoaste si el mai bine.
Digital IQads: Am observat ca nu vorbesti despre tema piesei, ci mai mult despre lucruri din culise. De ce ai preferat sa procedezi asa?
Lia Bugnar: Nu mi se pare deloc dragut fata de spectator sa-i reduci placerea pe care o are cind habar n-are despre ce e piesa si incaseaza surpriza dupa surpriza. Cit despre culise... stiu ca toata lumea vrea sa se uite cumva pe gaura cheii, mai ales cind exista si promisiunea unui zimbet.
Digital IQads: Printre post-uri gasesti si informatii destul de personale, pe care multi se feresc sa le expuna online. Cat esti dispusa sa dai din casa? Si ce rol are pentru crearea unei relatii cu cititorii?
Lia Bugnar: Nu spun niciodata lucruri de nespus. Niciodata lucruri intime. Spun lucruri colorate, ceea ce e diferit. Sau, si mai des, spun nimicuri pe care le imbrac frumos. Nu cred deloc in lauda de sine, in preamarirea operei. Cred, dimpotriva, ca posibilul cumparator de orice e aproape alergic la superlative. Cit despre crearea unei relatii cu cititorii, incerc s-o creez si in spectacole cu privitorii, incercam tot timpul sa "agatam", nu? Ne iese mai bine sau mai rau.
Digital IQads: Reusesti ceva ce pare acum o performanta: te feresti de pretiozitate, de limbajul foarte formal, corporatist, dar si de spus "buna dimi!". Care e secretul?
Lia Bugnar: Nu-i nici un secret. Iubesc limba romana. Ma doare meschinizarea ei. N-am spus in viata mea "super" si nici n-o sa spun. Super ce? Te pupic dulce. Gretos.
Digital IQads: Ce se intampla inainte sa vedem statusurile de pe Facebook? Iti construiesti intai ideea si apoi o scrii dintr-o lovitura pe Facebook, scrii si stergi direct in pagina, scrii de mana si apoi pui online, cum e?
Lia Bugnar: Le scriu dintr-o suflare, fiind perfect constienta in timp ce o fac, cam cit de prost sau nu e un post. Dar m-am obisnuit sa nu cer mai mult de la mine decit scofala de care sint in stare atunci. In principiu, cind scriu prima propozitie, n-am nici cea mai vaga idee care-i urmatoarea. La poze ma uit mai mult pina aleg ca stiu ca trebuie sa faci privirea sa se opreasca in loc, abia apoi urmeaza cititul.
Digital IQads: Spuneai in interviuri ca nu iti place sa scrii, chiar daca te pricepi la asta. Cum se impaca lipsa pasiunii pentru scris cu faptul ca scrii piese si apoi scrii povestile prin care le promovezi? Cum te convingi sa te apuci de treaba si cum te convingi sa te tii de treaba inceputa?
Lia Bugnar: Pai, ti-am spus, postarile vin din spaima salii goale. Piesele, scenariile, vin din spaima deadline-ului. Plus ca eu cistig si bani din scris si citeodata chiar am nevoie de ei.
Digital IQads: Ai momente in care simti ca nu iti mai gasesti cuvintele, in care te saturi de ce scrii, in care vrei sa te opresti?|
Lia Bugnar: Nu am momente din astea, pentru ca scriu rar si repede. Si atit de in ultima clipa, incit nu-mi mai pot permite sa ma rasfat. Cit despre postarile pe Facebook, sint distractive, nu le consider scris. Sint ca niste sms-uri mai lungute.
Digital IQads: Stii sa faci oamenii sa rada, sa planga, sadeatelefoanesisasifacarezervare. Si iti mai place sa faci munca pe bani, nu pe simpatie. De ce nu ai folosit scrisul in alt domeniu, cu mai multe satisfactii de genul asta?
Lia Bugnar: Care domeniu iti aduce mai multe satisfactii? Daca scriu o piesa pentru un teatru de stat, iau bani greu de ignorat in tara noastra. Nu mai zic de un scenariu de film. Cit despre piesele pentru teatru independent, da, acolo nu iau bani pe scriitura, dar imi asigur o piine ca actrita si niste seri la care n-as renunta pentru nimic altceva.
Digital IQads: Din ce am vazut, ai avut o singura colaborare cu un brand – cu Avon, la implinirea a 13 ani de activitate in Romania, cand ai scris o piesa dedicata. Cum a aparut colaborarea? De ce nu ai mai lucrat cu branduri intre timp?
Lia Bugnar: Nu m-a mai rugat nimeni de-atunci. Mint, chiar ieri am discutat despre ceva similar cu alt brand si am zis "da". Altii nu s-au aratat doritori. Oricum, nu sint usor de prins in actiuni de genul asta, tin mult la libertatea mea si brandul respectiv trebuie sa ma vrea foarte tare ca sa-mi inghita toate aerele de artista care nu da doi bani pe sedintele lor.
Digital IQads: Am vazut ca ii incurajezi si pe ceilalti actori sa promoveze piesele, ce argumente le dai ca sa inceapa sa convinga spectatorii?
Lia Bugnar: Sa stii ca nu-i incurajez eu neaparat. S-au prins ca ne foloseste si o fac din proprie intitiativa. Dar bineinteles ca exista momentul in care primesc mesajul cheie "Lioara, nu prea sint rezervari, faci tu un anunt de-ala de-al tau smecher?". Mie-mi plac promovarile pe care le fac actorii din spectacolele mele, unii mi se par mai buni ca mine la asta dar in mod sigur sint mai lenesi. Oricum, vad ca foarte multi actori au inceput sa foloseasca reteta noastra si mi se pare normal.
Digital IQads: Cum construiesti piesele pe care le scrii? Pornesti de la un mesaj pe care vrei sa il transmiti si apoi evaluezi variante prin care poti sa redai asta, te gandesti la actorii care iti plac si la personaje pentru ei, pornesti de la o intamplare si apoi construiesti piesa in jurul ei etc? Cum se intampla, care e traseul de la prima idee pana la premiera?
Lia Bugnar: In general ma gindesc la actorii cu care as avea chef sa fac un spectacol si incep sa scriu, ca si pe Facebook, din senin, fara sa stiu ce si cum, dar cumva cu ei in minte. Si lucrurile se leaga. Cind piesa e o comanda, tin cont de datele comenzii. Unii vor o piesa pentru niste actori, altii pentru un anumit spatiu, altii vor o anumita tema. Oricum ar fi, nu ma framint enorm inainte sa ma apuc de treaba ca dup-aia ma sperii si nu mai sint in stare de nimic. Eu si la mare intru in apa in fuga sau deloc.
Digital IQads: Cum faci astfel incat sa ai personaje cat mai veridice? Cum faci sa preiei limbajul din diferite categorii sociale cu cat mai multa fidelitate?
Lia Bugnar: Nu fac in nici un fel. Am talent. Si talentul, in cazul meu, inseamna un soi de atentie involuntara la oameni si felul lor de a fi. Cind am nevoie de un anume fel de limbaj el vine, pentru ca buretele care sint a absorbit cindva informatia. Talentul e sa gasesti in tine informatia afectiva de care ai nevoie in clipa aia.
Digital IQads: In piese de regula exista mici inserturi despre problemele din teatru, in care personajele redevin actori (de: personajul care spune ca e actrita nejucata, piesa cu buget mic si lipsa recuzitei). De ce alegi sa incluzi si astfel de momente?
Lia Bugnar: Asta se intimpla numai in "Noi4". E conventia pe care se bazeaza Noi4. Conventia din Noi4 este o violare totala a conventiilor teatru-spectator.
Digital IQads: Ti-ai spus parerea despre calitatea programelor de la TV, ce parere ai insa despre ce se intampla in pauzele publicitare?
Lia Bugnar: Pentru mine, publicitatea e divertisment. Ma minunez de prostia pe care mizeaza cei care incearca sa vinda un produs. Invariabil ei pornesc de la ideea ca cel care cumpara e mai prost ca ei. Si asta ma face sa ma uit la spoturile respective cu aceeasi curiozitate nesfirsita cu care ma uit uneori la clipul unei manele. Cred ca e o greseala ireparabila sa te crezi mai destept decit cel de la care incerci sa obtii banii. Nu esti.
