Motanov a pasit ceremonios in sala de sedinte. S-a asezat la masa, de parca stia exact care ii e locul, si a refuzat cafeaua. A ramas tacut pana la sfarsitul intalnirii, exersandu-si mutra de prof serios, dar intotdeauna atent la ce se discuta si parca gata sa intervina atunci cand era cazul. Simina Diaconu (Editor si Project Manager, Revista de Povestiri) si Traian Stanciu (Managing Partner, Teaser) l-au reprezentat bine pe Motanul Mov. Asa am aflat cand s-a nascut proiectul Revista de Povestiri, cand a fost creat Motanov, care e rolul lui in promovarea revistei de fictiune, care a fost strategia pentru lansare, ce rezultate au avut pana acum si ce fac ei cand fluxul de idei bune se intepeneste pe drum. Si acum va rog sa apasati pe scroll pentru o portie light, vegetariana de inspiratie.
Inca o revista?
Asa gandea Simina cand cineva i-a propus sa foloseasca toate ideile de proiect pentru o revista. Si daca ar fi o revista cu povesti scurte pe care lumea n-ar avea cum sa le lase citite doar pana la mijloc? Si daca ar fi toate un rod al imaginatiei? "Asta e si sloganul nostru: 'Mai putina informatie, mai multa imaginatie' - atunci ei vor fi atrasi sa citeasca si le va placea pentru ca e vorba despre joc", a zis Simina.
Apoi, vreme de cateva luni, Traian si Simina au pus caramida pe caramida si au creat o casa pentru fictiune. Urmatorul pas a fost sa-si atraga chiriasii. Iar pentru asta aveau nevoie de un locatar permanent, care sa se ingrjeasca de povestirile de fictiune si sa le puna la punct. Atunci a aparut Motanov. "El era acest antrenor de imaginatie, un motan mov. Practic primul brief la noi a fost 'Desenati-l pe Motanov. Dati-i o fata, un corp, o figura si o expresie'", a spus Traian Stanciu. "I-am spus ca e un motan mov, antrenor de imaginatie. Sa aiba papion, sa aiba o figura de prof, o mutra serioasa. Tocmai pentru contrastul dintre cum arata si ce spune", a completat Simina.
Din momentul crearii lui, Motanov stie tot ce misca in revista. Si el da tonul tuturor povestirilor pe care le inspira cu cate un nou episod in Serial Mov pe care-l leaga intotdeauna iscusit de imaginea de pe coperta. Dar inainte sa se prezinte ca locatar al revistei, Motanov si-a construit o reputatie pe Facebook. Stim cu totii ce inseamna sa ai influenta in social media.
Face antrenamente de imaginatie pe Facebook si publica cele mai creative raspunsuri primite la unul dintre ele in revista, povestea Simina. Asadar Motanov le dadea prietenilor lui o tema de discutie si ii pregatea pentru lansarea revistei, care s-a intamplat la doua luni dupa intrarea motanului mov pe Facebook. "Oamenii se imprietenesc cu Motanov. Ajung pe Facebook, fac antrenamente de imaginatie. In momentul asta, cred eu, din perspectiva noastra ca butic de creatie, Motanov a ajuns sa fie un bookmark pe Facebook. Adica oamenii intra pe Facebook sa vada ce se mai intampla pe contul lui Motanov", a completat Traian. Practic Motanov a servit ca teaser pentru Revista de Povestiri si in momentul lansarii ei, motanul mov stransese deja 5-600 de prieteni pe care i-a anuntat la ce sa se astepte.
In afara de asta, Motanov se mai ocupa si cu selectarea povestilor care apar in Revista de Povestiri. Si e carcotas si exigent exact ca un profesor.
A fost odata o revista de fictiune
Apoi Motanov a fost pus la pastrare, in sertarul cu idei, si-a venit randul revistei sa capete o forma clara. Planul a fost sa "keep it simple", ca Revista de Povestiri sa marcheze in mod clar un teritoriu in care imaginatia este lasata sa-si faca de cap, in care e bine sa fii jucaus si sa uiti de constrangerile cotidiene. De unde si toate "jucariile" de pe copertele editiilor de pana acum.
Teaser a creat logo-ul revistei pornind de la titlu. Si-au dorit ceva simplu, care sa inspire oamenii sa spuna "Domn'le, despre asta e vorba!". Apoi Simina a explicat care e structura revistei. Aici Motanov a mustacit usor, semn ca Simina ajunsese la partea lui preferata din poveste. Revista incepe cu "Serial Mov unde Motanov scrie o povestire in relatie cu evenimentul de pe coperta. Apoi exista o povestire vizuala. E vorba de un desen care ne inspira o poveste. Apoi urmeaza povestirile neconditionate care exact asa sunt: nu au nici o conditionare".
Din revista mai fac parte povestirile naive, scrise de copii, povesti scrise de un autor imaginar, povesti cu titlu dat, un comic strip cu personajele Up si Down, povestiri scurte cat un paragraf (care sa ne lase pe noi, cititorii, sa ne imaginam mai multe), duelul intre doi autori pornind de la o imagine (partea in care doi autori consacrati de SF concureaza in povesti), sectiunea de nepovestiri (poezie sau altceva), antrenamentul de imaginatie de pe Facebook, o sectiune de recomandari de evenimente si Brand Story – sectiunea gandita tot ca un text literar, dar care se leaga de un anumit brand.
Cum a devenit Motanov cosmonaut
"Inainte sa apara revista am vrut sa strangem un anumit numar de oameni care s-o astepte deja, Asta se intampla pe Facebook. Asta a insemnat ca la prima lansare am avut cam 250 de oameni. Stim asta pentru am avut 300 de stickere la intrare si le-am dat pe toate", a spus Simina despre strategiai din spatele lansarii Revistei.
Si la fiecare numar organizatorii fac cateva activari legate de elementul de pe coperta. La lansarea editiei cu morisca a Revistei de Povestiri, Motanov s-a lasat convins sa fie trimis in spatiu. Doar ca a ales sa fie mai curajos decat Felix Baumgartner si a preferat sa faca asta propulsat de baloane cu heliu. La lansarea celui de-al saptelea numar, tematica a fost horror. Iar curajosul Motanov s-a lasat incuiat in cosciug, transformat in zombi si spanzurat de la etaj in Energiea. Iar la lansarea numarului al optulea au avut tot felul de actiuni pe baza de invartire (in ton cu titirezul de pe coperta). Au avut un concurs de invartit banda in caseta si o invartita in stilul Rednex, cu participanti legati la ochi.
Gata cu povestile. Hai la rezultate
Bun, bun. La nivel aspirational, toate bune si frumoase. Dar am vrut sa aflu ce fel de rezultate obtinusera pana atunci, la mai putin de un an de la prima editie lansata. "Cel mai important mediu de atragere a publicului este revista in sine. Oamenii cam vin. Chiar urmaream statisticile pe pagina Revistei de Povestiri. De cand am facut pagina de Facebook e o medie de 13-14 oameni pe zi care vin spre revista. Ceea ce noi consideram a fi un numar bun, destul de stabil. Nu prea au fost ups and downs". Si mai sunt boom-uri in preajma lansarilor, a completat Traian.
In ceea ce priveste website-ul revistei, foarte multe vizite vin din Facebook. Dar important e ca utilizatorii nu se multumesc cu a explora contul Revistei de Povestiri, ci vor sa citeasca calupul de text de pe site si sa comenteze "Stiu ca avem probabil o medie de 3.000 de unici pe luna, dintre care jumatate sunt returning . Eu retinusem afisarile care sunt 10.000 pe luna", a spus Simina.
Pentru moment e foarte greu sa sustina revista din vanzari si spatiul media nu i-a ajutat foarte mult. Lunar publica 1000, cateodata 1.500 de exemplare, dintre care 400 sunt vandute si restul merg catre voluntari, cei care scriu in revista si celor pe care "ii prindem citind intr-o zi, inainte de urmatoarea lansare", a completat Simina. Pana acum au fost publicate cinci Brand Stories (incepand cu numarul patru al revistei).
Tot in planul de promovare intra si concursul pentru copywriteri, organizat recent. Toti cei pasionati de un brand (din portofoliul agentiei de care apartin) au putut scrie un Brand Story, povestea castigatoare urmand sa fie publicata gratuit impreuna cu numele autorului. Deocamdata, Revista de Povestiri a castigat doar prieteni prin intermediul sectiunii asteia.
Planuri de viitor?
Printre proiectele lor conexe, Simina si Traian au inclus si atelierele de scriere creativa (cu Florin Iaru si Marius Chivu) pe care le-au lansat de pe 15 octombrie. Apoi au vorbit despre proiectul "100 de scrisori scrise de mana", in care au planuit sa primeasca scrisori scrise de mana pe care sa le dea mai departe impreuna cu un numar din Revista de Povestiri. "Poate intermediem o casatorie", a glumit Traian.
"Noi ne-am gandit inclusiv sa cream o serie de mini-evenimente. De fapt facem nistre strangeri cu fanii, care se numesc serile lui Motanov - au fost doua pana acum – la care practic facilitam intalnirile intre oamenii astia care se antreneaza zilnic cu Motanov pe Facebook. Ii aducem si in offline. Ii strangem la masa, la o cafea, la o bere ca oamenii sa se si cunoasca. Pentru ca ei practic interactioneaza zi de zi acolo, au ajuns sa se imprieteneasca, dar unii dintre ei nu se cunosteau", a explicat Traian.
Motanov mustaceste iar. Stie ca a avut locul lui la intalnire, ca a baut si vodka, i-au placut iesirile cu prietenii. Nu stiu insa ce a crezut despre toate astea Stralucitoarea, pisica neagra, prietena lui Motanov, careia nu-i sta capul la intalniri neserioase si iesiri pline de imaginatie.
Un alt plan, inclus in sectiunea dedicata de pe website, este si crearea unei mini-harti de locuri inspirationale. "Noi ne-am gandit sa le spunem Mov Spots de la Motanov si sa fie ori un graf, ori un sticker, in diferite locuri. Chit ca e o banca in parc, chit ca e o cafenea misto sau o terasa. Un loc in care omul s-a simtit bine, i-a placut sa citeasca revista sau un loc unde lui ii place sa se duca, sa fumeze o tigara, sa se uite la copaci sau sa-si faca liniste in ganduri", a adaugat Traian.
Pana de inspiratie
Buna practica este sa-ti iubesti toate proiectele in mod egal. Am invocat amendamentul exceptiei in mansarda si i-am pus pe Traian si Simina sa se confeseze in legatura cu activarile lor preferate legate de "Revista de Povestiri". Traian a declarat castigator absolut proiectul lansarii lui Motanov in spatiu. Simina, pe de alta parte, a iubit mult proiectul cu muzica in conserve. In cadrul activarii de la Conservator, organizatorii Revistei de Povestiri au introdus cateva fragmente muzicale – furnizate chiar de compozitorii de acolo- in conserve. Si asta a dat nastere unor povestiri fictionale foarte reusite.
"Si cum va vin voua ideile astea?", i-am intrebat pe cei doi. Traian a identificat problema celor care raman in pana de inspiratie: "Cred ca oamenii sunt foarte reticenti la a-si da libertatea de a se juca si de a fi – daca vrei – copii, dar cu minte de adult. Practic asa sunt si textele. Textele sunt foarte jucause". Iar Simina a completat: "Noi vrem sa nu se mai asocieze scrisul cu ceva ce faci intr-o camera izolata, cu o fereastra care da spre eu-stiu-ce. Nu e o activitate clasica, nu trebuie sa faci litere ca sa poti sa scrii, e vorba de imaginatie si de talent. E pacat sa-l ai si sa nu-l folosesti". Iar ceilalti pot sa se antreneze cu Motanov, a mai spus Traian.
Asa s-a incheiat intalnirea mea cu Motanov, Simina si Traian. O intalnire cu oameni pasionati de scris si cu ambitii mari pentru un proiect in crestere. Mi-au ramas in minte raspunsurile sincere ale lui Traian, rasul molipsitor al Siminei si tacerea misterioasa a lui Motanov. Dar inteleg ca e mai vorbaret pe Facebook : ).
