Genul ala de interviu la care simti ca nu-ti ajunge timpul pentru cate lucruri ai vrea sa intrebi. Genul ala de discutie care te inspira sa pleci in lume sa-ti gasesti pasiunea. Genul ala de conversatie la sfarsitul careia vrei sa inveti si tu sa zambesti ca omul cu care tocmai ai vorbit. Asta ar rezuma impresia din urma intalnirii cu Daniel McCoy (Illumination Materialist, Pixar Animated Studios) din timpul zilelor Anim'Est. Si interviul pe larg, sper eu, sa dea un zvac industriei de advertising sa-si descopere entuziasmul pierdut si bucuria de a lucra cu pasiune pentru a crea ceva nu pentru ca trebuie, ci pentru ca iti place.
Inspiratia
Mai ca-mi venea si mie sa ma apuc de animatie, atat de frumos vorbea Daniel despre munca lui de zi cu zi. Chiar daca detaliile tehnice ar putea sa para ca stirbesc din stralucirea muncii la Pixar, nu a ezitat sa afiseze un zambet larg cand a povestit despre cateva dintre proiectele duse la bun sfarsit de-a lungul timpului. Dar chiar si cei mai inspirati oameni din lume trebuie sa-si gaseasca inspiratia undeva. Ceea ce e grozav la industria asta e ca nimeni nu se grabeste cu remarcile intepatoare, in schimb toata lumea recunoaste si stie sa aprecieze proiectele cu-adevarat bune.
"Sunt o multime de filme animate care ne inspira. Toata lumea de la Pixar e fan al Studio Ghibli din Japonia si le iubeste filmele. De fapt se spune ca atunci cand (scriitorii) lucrau la povestea 'Toy Story' si voiau sa energizeze povestea revedeau 'The Castle of Cagliostro', regizat de Hayao Miyazaki, ca sa-si aduca inapoi entuziasmul. Sunt multe alte filme pe care noi le iubim si de obicei incercam sa introducem referinte la cele la care putem. Totoro (n.r.: Totoro este spiritul padurii si apare in filmul "My Neighbour Totoro", regizat de Hayao Miyazaki) de la Studio Ghibli apare in 'Toy Story 3' si restaurantul de sushi din 'Monsters Inc' este Harryhausen's, dupa Ray Harryhousen (n.r.: Raymond Frederick Harryhausen este un creator de efecte vizuale, scriitor si producator american, un titan al industriei de animatie). Ne inspiram mult din lumea filmului. Pentru multi dintre regizori exista un punct in care totul devine personal. In 'Finding Nemo' povestea are legatura cu copilaria lui Andrew Stanton (n.r.: Andrew Stanton este un scriitor, actor, regizor si producator al studioului Pixar. "Finding Nemo" i-a adus un Oscar pentru "Best Animated Feature") si nasterea copilului lui", a spus Daniel.
Subiectele
"Cautam subiecte care sa ne aduca multi bani”. Nu. N-a zis niciodata asa ceva. Imi place sa cred ca animatiile Pixar nu trebuie sa raspunda nevoilor rudelor si apropiatilor clientilor, chiar daca probabil si ele sunt limitate de parerile investitorilor. Pe de alta parte, povestile sunt intotdeauna subiecte pe care cei din echipa vor sa le vada puse in practica. "Nu prea lucram pornind de la ce-si doreste publicul sa vada. Obiectivul Pixar este sa faca filme pe care noi vrem sa le vedem. Si asta este de obicei ceea ce si alti oameni vor sa vada. Incercam sa nu presupunem ceea ce ar vrea alti oameni. Nu facem filme pentru copii, facem filme pe care noi am vrea sa le vedem si la care putem sa ne aducem copiii", a explicat Daniel.
Tehnicile din prezent versus acum zece ani
Radea cand a vorbit despre primul lui Buzz Lightyear (Toy Story), care avea margini nedefinite, caruia ii lipseau umbrele si fluiditatea miscarilor. Apoi a povestit cu placere vizibila cum adopta si studiaza tehnicile noi de creare a animatiilor. A recunoscut cu bucurie ca e impresionat de ce poate face acum o echipa. Limita e cerul. "Oricand mimezi textura de material intr-o animatie, faci o suprafata pe calculator pe care proiectezi un texture map, o imagine a materialului. Si arata destul de convingator. Dar pentru 'Brave' au vrut ca materialul sa para ca are adancime pentru ca personajele aveau haine din lana care erau aspre, groase. Au definit suprafata asa cum ar fi facut-o in mod normal si au supus-o unor simulari astfel incat sa se miste. Si inainte sa o randeze, au transformat-o intr-un set de fire tesute. Exista fire virtuale care au fost tesute in calculator pentru a crea adancime reala".
Bugetul
"Pana la urma ce e imposibil de facut in zilele noastre?", l-am intrebat. "Nu pare sa mai fie ceva imposibil", mi-a raspuns. "Poti face pe calculator orice iti imaginezi. Depinde de imaginatie. Cateodata implica foarte multa munca, dar nu mai e nimic care sa para imposibil", a adaugat Daniel. Convinsa ca l-am prins cu o exagerare l-am intrebat daca nu cumva bugetul e limita. Nu mi-a raspuns la fel de serios pe cat ma asteptam. Parea sa creada ca ideea nu trebuie ingradita, ca povestea nu trebuie sa sufere din cauza limitarilor astora. Da, se mai negociaza extensii, dar acum lucrurile se fac pana la capat, fara scurtaturi, fara petece. Cu munca multa, in echipa, cu incredere ca proiectul va iesi bine.
"Intotdeauna exista o tensiune. Regizorii ar putea intotdeauna sa cheltuiasca mai multi bani, daca ar vrea. Au fost cateva ocazii in care am extins putin bugetul. Cand transformam povestea in animatic putem prezice cu o oarecare acuratete cat va costa in functie de cat este de lunga. Cu cat e mai lunga, cu-atat va costa mai mult. Incercam s-o scurtam cat mai mult cand e la stadiul de animatic. Dar cateodata regizorul ajunge intr-un punct in care spune 'Nu pot sa tai mai mult fara sa compromit povestea. Si povestea nu va fi la fel de buna daca trebuie sa o scurtez' . Si-atunci vor fi de acord sa cheltuiasca o suma de bani. In acelasi timp, nu avem un buget infinit pe care sa continuam sa-l cheltuim", a explicat reprezentantul Pixar.
Daniel McCoy s-a nascut in 1951. A prins epoca de aur a animatiei, pe vremea cand MGM, Disney, Paramount si Warner Brothers produceau clipuri animate proiectate inaintea filmelor rulate in cinematografe. Disney era in plin proces de recreere a basmelor - "Alba ca Zapada si cei sapte pitici" a fost primul film animat, cu sunet si color lansat – recunoscute si astazi. A prins momentul de explozie al calculatoarelor, dezvoltarea internetului. Si dupa atata timp Daniel McCoy nu a fost niciodata dezamagit. "Si tot mai mult simt ca-mi face placere sa lucrez cu oamenii. Si acum ajungem in punctul in care sunt foarte multi oameni tineri si eu sunt unul dintre cei mai batrani. Placerea vine din oportunitatea de a da mai departe cunostitele, a vedea ca sunt interesati de povesti, din a le arata metode de lucru".
