![[AdStory] George Tannenbaum (R/GA): Iubesc publicitatea. Nu in fiecare zi, dar in 4 din 10 zile da. Sau poate din 12.](https://media.iqads.ro/2012/10/photo-large-24459-cover-850.jpg)
George Tannenbaum lucreaza de 28 de ani in publicitate, timp in care a adunat atatea premii pentru creativitate si eficienta incat le numara cu duzina in CV. Din 2009 se ocupa de tot ce inseamna contul Ameriprise Financial la R/GA New York, numita de AdWeek agentia digitala a deceniului. Si in timpul liber face lucruri remarcabile: detine blogul Ad Aged, aflat pe lista celor mai influente bloguri de advertising, creata de Business Insider. Un iubitor al cuvintelor, poate sa scrie orice, de la scenarii pentru spoturi premiate pana la mesaje de Out-of-office amuzante. Azi adaugam si un AdStory pe lista de lucruri pe care le face creativ.
Am crescut in suburbiile orasului New York, impartindu-mi timpul intre Yonkers, un loc indraznet din vecinatatea Bronxului si a imprejurimilor impadurite ale Rye-ului, si New York, un oras pretentios de pe malul estuarului Long Island Sound. Am petrecut mult timp in Manhattan, in adolescenta devenise cumva terenul meu de joaca. La 17 ani, cand am ajuns la varsta de mers la facultate , am parasit suburbia ca sa merg la Columbia, intr-un Manhattan scapat de sub control. Pe atunci erau vremuri nebune si confuze in New York. Rata criminalitatii crescuse peste masura. Astea au fost locurile in care am crescut.
Nu am poze cu mine de cand eram mic. Am fost crescut de lupi.
Presupun ca cel mai neobisnuit lucru pe care l-am facut in liceu a fost sa pierd timpul aiurea. Am crescut la inceputul anilor ’70, o perioada extrem de radicala in care scoteam limba la orice insemna autoritate. Nu cred ca e ceva foarte nebun pe care l-am facut, mai degraba era vorba de un dispret fata de tot ce insemna norma.
In facultate eram tipul care invata pe rupte. Mereu am fost un singuratic si in atunci trasatura asta s-a dezvoltat si mai mult. Mi-am dat seama ce mult imi place sa invat si petreceam cate 10 ore pe zi la biblioteca.
A devenit clar de timpuriu ca nu o sa devin aruncator pentru The Yankees, asa ca visam sa ma fac profesor de engleza intr-o facultate mica, de elita. Tatal meu lucra in publicitate si a avut doua atacuri de cord pana sa implineasca 45 de ani. Le-am pus pe seama stresului de la job si am vrut sa ma tin departe.
Tocmai ma pregateam sa imi iau doctoratul in literatura engleza, cand am ramas fara bani si am decis sa ma indrept spre singura "profesie" pe care o stiam – publicitatea.
Iubesc publicitatea. Nu in fiecare zi, dar in 4 din 10 zile da. Sau poate din 12. Cred ca e provocatoare, stimulatoare, frustranta dar distractiva. Si e un mod decent de a-ti asigura existenta, in special daca faci ceva ce numai putini pot.
Ce e minunat in publicitate e ca odata ce ajungi la un nivel seniorial poti sa controlezi cumva lucrarile pe care le faci si oamenii cu care muncesti. Pot sa evit destul de bine fanfaronii, poseurii si cretinii.
Cel mai mandru sunt de cei 5 ani petrecuti la IBM. Munca foarte buna, interesanta si desteapta care a livrat rezultate reale de business.
Am avut cea mai mare satisfactie pe cand eram doar un pusti si Amil Gargano, inclus de ADC in Hall of Fame, a sunat clientul special ca sa vanda un spot radio pe care l-am scris eu. El era o legenda si s-a dus sa pledeze pentru ceva ce am facut eu.
Ce imi place foarte mult la agentia la care lucrez e ca sunt lasat in pace.
Biroul meu a fost dintotdeauna un dezastru. Mereu lucrez la o mie de lucruri deodata si am nevoie sa imi tin resursele aproape. Nu obisnuiesc sa indosariez, asa ca las totul pe birou. Consider ca sapatul prin mormane disparate de hartie e o forma de a rezolva probleme.
Ma gandesc la idei cand sunt la metrou, la dus, in autobuz. Cand am o problema de rezolvat imi zburda prin minte ca un hamster in cusca. Orice as avea de facut, ma gandesc tot timpul la ea pana cand imi vine in minte ceva ce imi place si pot sa impartasesc cu partenerul meu. Apoi impreuna dezvoltam si mai mult pana ajungem undeva. Nu am un loc preferat de cautat insight-uri. Pestetot e locul meu preferat.
Campaniile creative extraordinare au in comun trei lucruri: Claritate. Simplitate. Surpriza.
Cel mai bun spot TV este Apple – "1984". Au schimbat regulile pe cea mai mare scena a lumii si au stabilit o ideologie de brand diferentiata.
Vad rar, daca nu cumva niciodata, o campanie online care sa imi intre in constiinta. E o combinatie intre dimensiunea mica a ad-urilor si, la modul general, lipsa lor de valoare de divertisment.
Cele mai bune printuri sunt cele pentru Volkswagen din perioada de glorie a DDB-ului. Raman cele mai bune reclame scrise vreodata. Simple, convingatoare, inteligente, ofera motive ingenioase pentru care sa cumperi masina. Sa citesti reclamele vechi pentru VW e echivalentul masteratului in publicitate.
Cred ca in materie de neconventional sponsorizarea British Airways pentru construirea London Eye a fost o "reclama" geniala. Am experimentat spiritul British Airways fara sa zbor macar o data cu ei.
In ce priveste comunicarea de brand cred ca tot ce face Apple e desavarsit. Fiecare punct de contact contribuie la valoarea brandului. Gresesc rar, daca nu cumva niciodata.
Cei mai buni clienti sunt cei care asculta, asa cum cei mai rai clienti sunt cei care n-asculta. Cel mai frustrat sunt cand oamenii nu asculta.
Cel mai bun sfat pe care l-am primit vreodata de la cineva din industrie e "Cea mai buna razbunare e un ad mai bun".
Citesc orice carte pe care pun mana. The New York Times, o carte pe saptamana. In istoria browser-ului meu gasesti cam 75 de linkuri din New York Times.
Cea mai buna sursa de inspiratie pentru mine e orasul New York. Plimbarile lungi cu cainele meu de-a lungul East River.
