Pauzele lungi si dese, cheia marilor succese. Pot sa bag mana in foc ca aceasta "vorba" a fost scoasa intr-un moment de geniu a unui media planner.
Gestul de a intinde mana dupa telecomanda in momentul in care ecranul TV se transforma intr-o feerie de stelutze si jingle-uri dragalase, este unul reflex in randul romanului, mai mult sau mai putin dependent de televizor. DE CE? Raspunsul este clar... urmeaza PUBLICITATE. Din pacate pentru majoritatea "consumatorului" acest reflex, de a "flipui" imediat canalul, se manifesta exact ca o reactie alergica. Este inevitabil in momentul aparitiei alergenului (cunoscatorii "stie "). Aceasta, sa-i spunem aversitate, survine dupa parerea mea ca urmare a fluxului ascendent al cantitatii de reclame, coroborat cu un flux descendent al calitatii acestora.
O sa vina cineva acum sa-mi spuna ca o reclama de calitate este aceea care si-a atins tinta si a dat rezultate prin cresterea vanzarilor produsului, si ca nu trebuie sa fie de premiu pentru a vinde. Nimic mai adevarat, este o calitate pe care o reclama buna trebuie sa o aiba. Consider totusi ca spotul TV (care este in esenta un mijloc de comunicare, de promovare catre target a unui produs), mai trebuie sa aiba o mare calitate, si anume: CREATIVITATEA.
Consumatorul autohton, dar nu numai, omul in general, prin natura sa este intotdeauna deschis, receptiv la "SPECTACOL". Si prin excelenta, romanul, carcotas din fire, nu va aprecia orice fel de spectacol ci unul de calitate. El ca si privitor este victima involuntara a nevoii de informare si implicit a canalelor media. In cazul de fata, nevoia de a informa, de a se promova, a clientului VS nevoia de a se informa a cumparatorului. Aceasta nevoie de atingere a target-ului, este la randul ei o victima a "efectului de turma". Creativitatea si originalitatea ideilor, ce vor sa transpara sau nu in clipurile publicitare sunt din ce in ce mai reduse tinzand catre non-existenta.
Din pacate acest fapt se datoreaza in foarte mare parte mentalitatii, ideilor preconcepute si nu in ultimul rand unei foarte mari doze de comoditate. In mare masura amfitrionii acestui trend in publicitate sunt clientii, care la randul lor sunt prinsi mai mult sau mai putin involuntar in acest curent. Este o realitate de care sunt sigur ca este constient orice creativ. Foarte multi din factorii care decid aparitia sau nu a unui clip publicitar pe sticla, sunt foarte mult influentati de acest "efect de turma": X a facut asa si a prins la target.... daca facem si noi ceva in genul, dar fara sa copiem, bineinteles, o sa avem o minima garantie ca o sa prinda la public fara riscuri prea mari.
Astfel inevitabil produsul final se va materializa intr-un spot TV (ca despre asta tot bat shaua sa priceapa cine-o putea) lipsit de ORIGINALITATE, implicit lipsit de CREATIVITATE. Aceste doua lipsuri generand inevitabil TESTIMONIALUL si "concepte" care "inoata" in el. Asta il supara pe EL consumatorul .... LIPSA SPECTACOLULUI. Publicitatea poate fi considerata arta a comunicarii, si arta exista pentru a impresiona si pentru a fi interpretata.
Atat timp cat omului care sta el cocotzat in varfu' patului nu i se ofera in primul rand placerea de a privi si a "medita" asupra ecranului bombat sau super flat al televizorului, intrebandu-se "ce a vrut sa spuna poetu'?", acesta va "flipui" ca si pana acum canalul. Cred ca ORIGINALITATEA, CREATIVITATEA, si EFICIENTA pot fi combinate, astfel incat asociate cu o "mentalitate educata" sa obtinem ARTA din PUBLICITATE.
