Daca am fi acum in Havana, lunea nu ar incepe cu comunicate de presa, ci cu un pahar aburind de la prospetimea unui mojito. Degetele nu ar alerga pe tastatura, ci am sta cu picioarele infundate in nisip. Poate un val ar ajunge sa ne stropeasca. Cu atat mai bine…
Avem nevoie ca cineva sa ne aduca aminte ca viata nu merita traita pe fuga, ci in libertate deplina si spontaneitate debordanta. Ca prieteniile nu se leaga pe net, ci se intretin cu discutiile fascinante din jurul unui pahar si al unui subiect bun. Ca oamenii nu se judeca dupa numele de pe pantofi, ci dupa pasiunea cu care pastreaza ritmul muzicii.
