![[AdLife] Raluca Feher:"Imi amintesc si acum ziua in care am ajuns in varful vulcanului Stromboli dupa o ora jumate de scos sufletul din mine"](https://media.iqads.ro/2012/05/photo-large-23268-cover-850.jpg)
Raluca Feher (Creative Director, CAP) ne scrie de pe meleaguri straine. Am rapit-o de la activitatile exploratorii zilnice din America de Sud ca sa ne vorbeasca despre drumul de publicitar pe care l-a batatorit deja, despre adolescenta in care se straduia sa fie culeanu, despre colectia de pantofi si frezele nereusite din tinerete si despre amintirile de pe vremea cand era in cealalta tabara: presa. Atat va zic, de-aici va indemn sa cititi interviul si va mai dau un hint: e cu poza la sfarsit.
Am copilarit pe strazile din Brasov; pe Baritiu am prins cutremurul din '77 si pe Mercur zapezile din '80 cind trebuia sa sapi tunel sa ajungi la scoala.
Nu-mi amintesc ce voiam sa devin cand eram mica, am avut o copilarie nefericita.
Am chiulit de la fizica intr-a XII-a.
Am primit primul salariu de la ziarul Observatorul Brasov unde am scris o serie de articole despre Cerbul de Aur, am atarnat cu Ray Charles si Gil Dobrica si am scris despre prosoapele de baie folosite de James Brown. Mi-am cheltuit primul salariu pe pantofi, tigari si bere la Cerbu.
Cand o sa am multi bani si nu o sa mai fiu nevoita sa muncesc o sa-mi iau picioarele la spinare si o sa plec in lume, ceea ce fac deja, desi nu am indeajuns de multi bani si trebuie totusi sa mai muncesc.
As fi vrut sa mi se fi spus mai devreme ca nu esti ceea ce muncesti.
Imi amintesc si acum ziua in care am ajuns in varful vulcanului Stromboli dupa o ora jumate de scos sufletul din mine si am vazut 2 sori, unul in apa, unul pe cer, eruptia continua care zguduia pamantul, lava rosiatica scuipata la zeci de metri si vocea indiancei batrane care a urcat muntele-n carje spunind ca acum poate sa moara linistita.
In liceu eram tipa aia care voia sa fie cool dar nu reusea niciodata. Facultatea a fost perioada in care am muncit continuu deci n-am calcat pe-acolo decat in sesiune si la licenta.
Relationship status cu publicitatea: it's just a job, altfel spus "hai, liberare!".
Am decis ca vreau sa lucrez in publicitate cand s-a-mputit treaba in presa si atarnai la fusta secretarei ministrului cutarica cate 14 zile pentru un raspuns. Din afara parea ca in publicitate ai o autonomie mai mare.
Primul job in publicitate a fost la Dacia Dakar.
In paralel, mai lucrez la blogul meu feher.wordpress.com.
Primul brief la care am creat ceva de care am fost multumita a fost cand eram in Graffiti. Era un pici la niste baieti care faceau saltele, nu mai stiu cum ii cheama, oricum piciul nu a fost castigat.
Sa fim seriosi, am o lista enorma de frustrari (apropo, de proiecte care nu mi-au iesit, desi tare mi-as fi dorit). Nici nu stiu de unde sa incep, mai bine va spun care sunt alea de care sunt relativ satisfacuta.
Cea mai tare campanie internationala este Old Spice. Este moderna, postmoderna si clasica in acelasi timp, genial.
Cea mai tare campanie din Romania e Unirea pentru ca este esenta de caterinca romaneasca.
Cea mai buna comunicare de brand o are ING Bank. Imi place pentru ca am facut-o eu, hehehehe, pentru ca a schimbat fatza comunicarii bancare.
Cele mai bune campanii au in comun faptul ca ating poporul la lingurica, tot poporul nu numai grupie-urile de marketing.
Hahaha, nu visez sa castig un premiu nicaieri, am trecut de mult de faza asta.
Sper sa am cat mai multi clienti care sa ma plateasa bine si cat mai putini dintre cei care fac teste pana raman fara buget de comunicare.
Ia un Neil French din cartea ad-urilor pentru capitolul printuri preferate.
Nu-mi vine nimic in cap acum neconventional decat HBO cu blocul lor luminat, dar T-mobile de la gara Liverpool a fost si ala cool.
Cartea de care spun ca e preferata mea este Papillon. Cartea care este de fapt preferata mea este Sirenele de pe Titan.
In history-ul de la browserul meu apar cel mai des feher.wordpress.com, HotNews, BB, mai nou Facebook si i-escape.
Dau mai tare cand aud melodiile de la Arcade Fire.
As vedea de 10 ori filmul Fight Club.
Incerc sa nu ratez nici un episod din The Wire.
Cand nu lucrez, imi place sa calatoresc.
Poate dai peste mine la Bruno, carciuma cu vin ieftin chilian.
Colectionez amintiri. Hehehe, siropoasa rau asta, dar chiar nu colectionez nimic sau poate pantofi.
Cheltuiesc prea mult pe carti.
Hua-hua, sa nu ma pornesc (apropo de pozele iola), zic unde n-am fost si vreau: Australia, Noua Zeelanda, Mexic si Islanda macar.
Pierd prea mult timp cu blogul, netul e prost in America de Sud si pana urc pozele trece o vesnicie.
Habar n-am care este poza de pe Facebook care a primit cele mai multe like-uri. Banuiesc ca ceva cu pinguini din Antarctica.
Pe Facebook nu pun decat articole de pe blog, cred ca cele mai multe like-uri le-a strans anuntzul ca vor veni povesti din Antarctica. Cred.
O replica buna de agatat: eu merg pe body language, aparent o mangaiere de mana, pe spate face ravagii.
O poza din alta perioada + povestea ei. Epoca creasta a la Beckham, cind incercam sa strunesc niste vartejuri aparute post rastele pe care mi le-am tras intr-o vara la Barcelona, sperind sa fiu in sfarsit cool. N-am reusit si am avut 8 luni de nefericire profunda si durere dupa fiecare spalat pe cap.
