Vorbeam acum ceva timp cu prof. Dr. Vintila Mihailescu despre cum reflecta publicitatea romaneasca imaginea tinerilor, iar dumnealui spunea ca dincolo de o prezentare mai mult sau mai putin veridica, publicitarii romani vor neaparat sa spuna o poveste si ca ar prefera sa li se taie din salariu decat sa li se scurteze sau rupa din poveste.
De conversatia asta mi-am amintit cand am vazut prima data noul spot Bucovina - creatie Leo Burnett, care parea ca nu se mai termina. Majoritatea celor care l-au vazut au facut cunostinta prima data cu el in timpul unei pauze a emisiunii Romanii au Talent de vineri. Advertising-wise e de la sine inteles ca nu oricine isi permite sa isi aseze brandul acolo si cu atat mai mult pentru un interval de 2 minute si ceva.
Si nu degeaba spuneam la inceput ca noul spot Bucovina spune o poveste. Si chiar una profund romaneasca.
Un orologiu suna ziua jumatate/La mosie in poarta oare cine bate?
Nu-s nici turcii, nici danezii, caci mai nou ne cotropesc chinezii. La poarta unui bade bucovinean, purtator al simbolului universal al intelepciunii – barba lunga si alba – apare un maestru shaolin. Din spatele argatului ce are rol de secretara, badea ii tranteste zavorul shaolinului entuziasmat. Probabil nu programase un meeting.
In buna traditie asiatica, solutia universala la problemele noastre si ale universului este meditatia, asa ca nici musafirul nostru nu face altceva. Badea il gaseste din nou meditand in ploaie, dramatic si profund, la cum ar putea accede in casa acestuia si in traditia romaneasca. Cu totii stim ca yin-ul si yang-ul sunt deja din sezonul trecut si acum se poarta mitologia dacilor. "Hai, treaca de la mine" pare a zice badea care-i ofera un loc confortabil in caruta si, totodata, in gospodarie.
Ei si de-aici incepe totul. Chinezul, specialist in sarituri ca in filmele cu Jackie Chan, vrea sa devina roman. Si ca sa obtina cetatenia metaforica trebuie sa treaca prin cele 4 probe de poveste: arta de a taia si servi mamaliga, transportul cu cobilita (instrumentul curbat de pus pe umeri), cositul sincron si olaritul la roata. Dupa ce se istoveste din zi pana in noapte (cu o luna foarte frumoasa), fara rezultate, badea se milostiveste si de data asta de el si ii serveste secretul succesului – apa Bucovina.
De-aici incolo, totul merge struna: ulcelele ies perfect, iarba se coseste brici, cobilita e in echilibru perfect. Interesanta este scena in care musafirul trebuie sa-si convinga noua comunitate ca e vrednic de a fi numit roman. Ca intr-un ritual de trecere, toata lumea se aduna sa participe la moment si judeca aspru de pe margine. Si tot ca in filmele cu Jackie Chan, suspansul creste pana in ultimul moment. Daca in filme protagonistul risca sa taie firul gresit care detoneaza bomba, aici acesta risca sa nu foloseasca firul pentru a taia mamaliga. Chinezul, tot chinez, nu se abtine de la a face pe Pickachu prin aer, dar intr-un final, in uralele multimii, imparte perfect mamaliga aburinda folosind ata.
Pe brief cultural
Un adevar bine exploatat este faptul ca romanul e ospitalier doar cand vrea el, nu asa, ca la carte. Chiar si cand te primeste in casa romanul e tot sef si se simte mandru cand iti pune platoul cu sarmale in fata. Adica isi primeste musafirul in gospodarie doar atunci cand e vai de capul lui si sta ca un caine in ploaie, iar el trece de sus, in caruta proprie. Ca sa fie clar cine e puternic in relatia asta.
Prietenia romano-chineza n-a mai fost exploatata la nivel publicitar pana acum, desi un adevar istoric ne-a legat pentru o perioada de timp prin regimurile politice. Trecutul comunist e bine exploatat in scena cu taranii la cosit sincron ce aminteste de defilarile de 23 august si stadioanele pline de oameni cu pancarte din care se formeaza o imagine.
Productie frumoasa, cu atentie la detalii de decor, casting, costume si imagine.
Coloana sonora inspirata, cu crescendo dramatic si infuzii din instrumentele traditionale celor doua culturi.
Pe langa brief cultural
Un gospodar intelept nu bea apa imbuteliata. El isi scoate apa din putul din curte.
Si chiar daca am admite ca mai nou bea si apa imbuteliata, cu siguranta nu acesta ar fi lichidul folosit pentru a aduce invatacelul asiatic pe drumul romanesc cel bun. Toata lumea stie ca atunci cand intri in gospodaria unui roman adevarat, vei fi omenit cu productii proprii obtinute in urma a cel putin unei distilari de fructe. Se citeste si pe fata asiaticului ca se astepta la o intensitate cel putin egala cu cea a unui sake.
In afara de asta, sticla de plastic cu eticheta verde strica toata magia construita pana atunci cu atentie la detalii si minutiozitate. C-asa-i in publicitate.
Si nu in ultimul rand, chinezii vin in Romania ca sa lucreze in constructii, nu ca sa ne inteleaga cultura, obiceiurile si brand-urile locale. Interesati de asta sunt mai degraba vesticii aproape de pensie trimisi aici de promovarea intensa a printului Charles si emisiunile de genul Top Gear care ne scot usor din anonimat. Dar inteleg ca alegerea personajului are o motivatie culturala, ca paralela la mesajul de brand "Echilibrul suprem pentru corp si minte".
In concluzie, apreciez o productie publicitara locala curajoasa, disruptiva pentru categoria de produse din care face parte, cu o investitie mare si mesaj putin riscant. Si tare as vrea sa stiu daca ideea creativa s-a bazat cumva pe succesul din ce in ce mai mare al telenovelelor coreene difuzate mai nou in tara noastra.
Comentarii