Recunosc ca ma inscriu in reteta omului prezent: 15g de blazare, 2 kg de comoditate si inca vreo 100 de g de apetit pentru ratiune, dotate cu un instrument subtire de depistare a ridicolului.
De ce sa te lupti cu o gramada de tineri imbracati ca in Star Trek, intr-o cursa cu obstacole si efecte speciale, pentru o bomboana? De ce sa te chinui, lasind in urma tone de transpiratie si neuroni cazuti la datoria inchipuirii unor scenarii strategice, doar pentru a obtine un produs care sta cuminte pe raft, asteptind sa fie cumparat, ca doar asta ii e menirea? In contextul in care oamenii s-au obisnuit sa primeasca totul de-a gata, iar companiile se inghesuie sa le faca pe plac, astfel incit lucrurile sa le fie cit mai la indemina (exista banci care iti trimit acasa angajatii, pentru a-ti explica serviciile de credit si a te ajuta sa le folosesti, da, in Romania, si nu, nu pentru invalizi sau batrini), reclamele care mizeaza pe efortul extrem ma nedumeresc. Nu pentru mult timp, insa.
