Cum arata un brainstorming productiv? Iata raspunsul lui Dan Stanescu (Senior Copywriter, Propaganda):
Facem rar brainstorminguri in multi oameni (ca brainstorming se numeste si cand esti cu echipa ta) pentru ca s-a dovedit ca mai mult pierdem vremea si ne enervam decat sa gasim solutii la probleme. Cred totusi in brainstorming ca intr-un instrument care creeaza un creier colectiv, mult mai puternic, mai deschis, mai vast. Daca stii sa te folosesti de el (vs. sa te opui, sa-l concurezi) operezi, de fapt, intr-o "constiinta" expandata. Colectivitatile au tendinta sa niveleze la un numitor comun (desi scopul unui brainstorming e reuniunea, nu intersectia), de aceea un brainstorming tare e unul scurt. Ca o furtuna. Scurta, intensa, plina de fulgere si inspaimantatoare. Am fost prins o singura data intr-o furtuna din asta magnifica, la AMV BBDO, asa ca mi se pare mai util sa va povestesc despre asta.
Eram in Londra, intr-o fosta fabrica din Shoreditch, caramida rosie, reamenajata simplu, geamuri peste tot, pinball machines vechi, carti de design si fotografii pe pereti, cateva cafenele pe cateva etaje, un club la ultimul, pizza si salate la catering. Sala in care se petrecea brainstormingul era luminoasa si mare, cu o masa joasa pe mijloc, inconjurata de canapele, primul cerc, scaune si flipcharturi, al doilea cerc, si doua birouri cu laptopuri, al treilea cerc. Era dimineata, cam pe-atunci cand cafeaua inlocuieste cascatul. Nu se fuma. In primul cerc stateau 5 echipe de creatie (3X2 englezi, 2 polonezi si 2 romani), directorul de creatie si un deputy pe cont. In al doilea cerc stateau 2 strategi si directorul global de strategie pe cont. In urmatorul, erau 3 accounti de suport. Totul pornea de la echipele de creatie care, pregatite (ei) sau nu (noi), aruncau idei, franturi sau orice-ar avea legatura cu subiectul. Se radea, se dezbatea, fara NU, accountii tineau jurnal, directorul de creatie conceptualiza succint, strategia scria ideea, treceam la urmatoarea. Grupul functiona ca un organism exersat, care stia ce face, fiecare cu rolul sau, fara accese de mandrie, importanta, afectare sau suparare. Contau ideile, nu oamenii.
S-au vehiculat in jur de 30 de idei in doua ore, intr-o efervescenta extraordinara (eu eram in shell-shock), zburau ca obuzele, m-am obisnuit. Frumusetea unei adevarate furtuni de creiere e ca te ia pe sus fara voia ta si procesul devine pur ca atunci cand joci fazan viteza. Au fost doua sesiuni din astea automate – dupa care a urmat critica. Am luat fiecare idee la dezbatut: s-a mai facut? e interesant? e nou? schimba ceva? (accountii cautau deja pe net referinte, comparatii, inspiratie – cand aveau, creatia tacea, si toata lumea asculta vreun standup de Eddi Izzard sau cum se inmultesc ursii panda), directorul de strategie integra ideea in planurile brandului etc. Imi parea ca sunt intr-un ceas cu carcasa transparenta.
Dupa a doua zi aveam vreo 10 directii posibile, care functionau cap-coada, fiecare pe foaia ei, trasata de la insight pana la executii de POS. Directorul de creatie le-a impartit democratic intre cate echipe erau si ne-am pus pe executat (dupa doua zile, s-au prezentat la client doar 3 din directii). M-a surprins cat de natural faceau asta, relaxat, razand mereu (desi extrem de concentrati) de parca stateam la bere si brodam prostii bete. N-a vorbit nimeni pe langa niciodata (in afara de noi), n-a zis nimeni "e de cacat", n-a fost nicio idee care sa treaca nenotata si nediscutata. Iar daca ar fi ceva care sa-mi fi placut cel mai mult a fost modestia si rabdarea cu care asteptau sa vorbeasca si felul lejer si umil de a accepta ca o ideea nu era indeajuns de.
