Pana sa devina publicitar, Ema Prisca (Creative Director, Grey-G2) a schimbat multe cariere, mai ales liberale. Doctor imaginar si consilier de cariera fara voie de la gradinita pana in generala, revolutionara a liceului in '90, olimpica la romana, rockerita (si nu depeshista!), reporter pe teren. Ema era fata cu care te intalneai pe hol cand erai dat afara din clasa. Si tipa cu care seara puteai bea o bere in Club A. Azi la AdLife spune cum a facut trecerea spre publicitate si cum mentine relatia vie de 12 ani.
Numar de primaveri creative: 12 ani si ceva.
Am copilarit pe strazile din Tecuci, Bacau, Bucuresti.
Cand eram la gradinita mi-am propus sa devin doctor. M-a tinut pana la sfarsitul scolii generale de-a lungul careia mi-am virusat si cea mai buna prietena de atunci cu acest plan de cariera. Ea chiar s-a tinut, acum e cardiolog vestit in Iasi. Eu mi-am schimbat intentiile de mai multe ori de atunci, intre diverse profesii liberale.
Am chiulit de la lucrul manual in scoala generala pentru ca ma enerva profesoara. Facea dezacorduri. Eu eram obraznica, ea ma dadea afara de la ora. Nu m-am mai dus o vreme si apoi mama m-a transferat la atelier cu baietii. In liceu, chiuleam de la chimie. Mi-e era foarte antipatica profesoara, cap patrat, comunista.
Am castigat primul salariu de la Evenimentul zilei, in octombrie 1992 unde eram reporter, faceam teren, investigatii pe cultural – social.
Din cate imi amintesc, l-am cheltuit pe tigari, pe vreo 2 carti, xerox cursuri, partea mea de chirie si Club A.
Cand o sa am multi bani si nu o sa mai fiu nevoita sa muncesc, o sa muncesc. N-am deloc sentimentul ca ma chinui facand ce fac. Dar daca as deveni foarte bogata, as fi filantroapa pe model Soros. As incerca, de pilda, sa creez un sistem alternativ de educatie bazat pe inspiratie. Si pe valori. Noi in scoala inmagazinam intr-un mod total neatractiv informatii. Si daca n-ai noroc de parinti calificati - iubitori si cu valori, esti terminat, ca nu are cine sa te pregateasca pentru viata, sa-ti cultive increderea de sine, dorinta de autocunoastere…
As fi vrut sa mi se fi spus mai devreme ca a face sport e foarte important, ca face bine la psihic.
Imi amintesc multe zile, dar imi doresc tare sa nu uit ziua cand bunicul meu matern mi-a explicat care-i treaba cu orizontul. Mi-a facut o poveste realisto-magica la care am visat ani de zile cu ochii in zare.
In liceu eram tipa aia care mergea la olimpiade nationale la romana, facea parte din grupul revolutionar al liceului in '90, umbla cu baieti mai mari de la alte licee, era rockerita nu depeshista, isi dorea sa aiba parul carliontat si asculta in loop Pink Floyd si tembela trupa King Diamond.
Relationship status cu publicitatea: Love is endurance!
Primul meu job in publicitate a fost de copywriter la Focus Publicis, in 1999.
In paralel, mai incep povestiri dar nu le termin, planuri pentru ADC Romania, predau la Scoala ADC*RO si mai pregatesc cate o prezentare cand ma cheama catecineva pe la cate o conferinta.
Primul brief la care am creat ceva de care am fost multumita a fost in Publicis, un spot radio pentru Vegeta intr-o campanie regionala pe Ardeal. Am gasit un super insight local si spotul a avut succes si la public si la vanzari.
Cea mai tare campanie internationala este Honda "The Power of Dreams". Pentru haloul de carisma creat acestei masini absolut corect.
Habar n-am care e cea mai tare campanie din Romania. Cea mai tare pentru mine inseamna o campanie creativa de mare impact care s-a reflectat in performanta economica a marcii. Ultima campanie Rom e foarte inovativa, dar cum si daca se reflecta in perfomanta marcii nu stiu.
Visez sa castig un premiu la D&AD.
Cea mai buna comunicare de brand o are Apple. De fapt este un brand cu comunicarea inclusa. Nu trebuie sa inventezi nicio poveste ca sa-i dai sens marcii. Sensul e integrat.
Ad-urile mele favorite:
Spot TV: imi plac spoturile care spun povesti.
Spot online:
Print: imi plac printurile minimaliste, fara eforturi de foto, de CGI. Esentiale.
Altele: spot radio Maggie - "Churchill"
Citesc autori, cand imi place unul, citesc tot ce-a publicat. Cand vreau o punte cu interlocutorul, vorbesc de autori care ii plac si lui, cand nu vreau o punte, nu vorbesc.
In ultima vreme imi plac Coetzee, Pamuk, Bauman, Lipovetsky si am o mare slabiciune pentru Philip Roth si o slabiciune mai mica pentru Dan Sociu.
La mine in history-ul de la browser apar cel mai des AdAge, facebook, Fubiz, W&K, Ad Contrarian, CTS the gate, TechCrunch, NYTimes, bestadsontv…
Dau mai tare cand aud melodiile de la Jonsi, Massive Attack, Fever Ray.
As vedea de 10 ori filmul The Royal Tenenbaums.
Incerc sa nu ratez nici un episod din Breaking Bad.
Cand nu lucrez, imi place sa dorm, gatesc, ma plimb, fac piata, cumpar, citesc.
Poate dai peste mine in aeroport.
Nu colectionez nimic si nu-mi plac colectiile si colectionarii. Nu-mi plac obsesiile pentru obiecte.
Cheltuiesc prea mult pe nimicuri.
Nu prea fac poze.
Pierd prea mult timp cu serialele.
Poza de pe Facebook care a primit cele mai multe like-uri cred ca este cea de la absolvirea Creative School Of Leadership.
Habar n-am care e statusul de pe Facebook cu cele mai multe like-uri.
O replica buna de agatat: serios?
O poza din alta perioada: de acu' aproape 3 ani, cu colegii mei de clasa de la MBA, cand glumeam ca de fapt am fi internati intr-un sanatoriu de boli mentale de catre famiile noastre, fiecare fiind purtatorul unui diagnostic psihiatric.
Comentarii