Am vazut ultimul spot la chips-urile Viva intr-o serie de vreo 100 de spoturi, si in acest context nu mi-a atras atentia in mod deosebit. Scenariul mi s-a parut extrem de simplut, dar acceptabil in contextul spoturilor « selling oriented ».
Intr-o sala de yoga, unul dintre cursanti nu reuseste sa leviteze, si ca sa-si umple timpul cu ceva in timp ce colegii mediteaza, se apuca sa rontaie chips-uri. Finalul mi s-a parut putin in ceata (de ce, dupa ce mananca chips-uri, eroul principal incepe sa aiba incercari de levitatie care il iau parca prin surprindere ??), dar n-am dat prea mare importanta.
Cand am vazut insa comunicatul de presa al agentiei am inceput sa privesc lucrurile cu alti ochi. Iata ce spune comunicatul :
« Spotul TV mizeaza pe o situatie care sfideaza legile fizicii si pe un deznodamant cel putin neasteptat: sapte tineri se afla in timpul unei sedinte de yoga. Sase dintre ei intra in starea de levitatie, alaturi de un guru cufundat in meditatie, inconjurati de valuri de fum degajat de betisoarele aromate. Insa al saptelea tanar nu poate sa se "rupa" de lumea terestra pentru ca pachetul de chips-uri Viva il tine "ancorat" in realitatea simturilor. Mai ales a gusturilor, caci baiatul cedeaza ispitei, isi desface punga de chips-uri Viva, incepe sa rontaie si astfel distruge vraja. Este momentul in care colegii lui de meditatie se prabusesc din absolut, in timp ce el, vizibil uimit, incepe sa pluteasca de placere cu chipsurile Viva. »
Foarte frumoasa poveste, nu-i asa ? Daca as fi fost brand manager-ul de la « Viva », poate as fi aprobat story-board-ul (desi as fi avut o rezerva, despre care o sa vorbesc mai tarziu). O poveste distincta, amuzanta, exotica, menita sa « iasa din pluton ». Dar de la story-board si pana la ceea ce vedem noi pe ecran mai e cale lunga, si daca as fi fost brand managerul respectiv, i-as fi trimis pe regizor si pe copywriter sa mai manance niste chips-uri, poate se mai ilumineaza.
Intai de toate, jocul eroului principal este jalnic din perspectiva scenariului. Daca nu as fi vazut comunicatul de presa, as fi trecut cu vederea. Dar cand ni se pune in fata ceea ce trebuia sa fie redat, si vedem rezultatul, nu putem concluziona altceva.
Levitatia e o treaba care tine foarte mult de psihic si presupune depasirea unor bariere temporale si spatiale, prin urmare e o stare de meditatie profunda (asta, presupunand ca acel copywriter stie mai mult despre yoga decat a vazut in emisiunea lui Marius Tuca Show, cand a fost invitat Gregorian Bivolaru). As fi inteles daca eroul principal ar fi facut eforturi de concentrare, dar psihicul lui s-ar fi agatat de imaginea/gustul chips-urilor, care i-ar fi revenit cu obstinatie in minte. In cele din urma, dupa lupta interioara, eroul sufera un esec si se intoarce « la cele lumesti », respectiv la chips-uri. Asteptarile mele par cu atat mai indreptatite, cu cat iata ce spune comunicatul in continuare : « aceasta atractie este pusa in evidenta printr-o situatie de lupta interioara: in loc sa isi urmeze colegii pe cararile vazduhului, eroul principal cedeaza ispitei si nu are de ce sa regrete acest moment de slabiciune.»
Spotul insa nu are insa nimic de-a face cu acest scenariu. Tanarul respectiv se uita complexat la cei care leviteaza, face niste incercari ridicole de a se ridica prin forta muschilor, dupa care trage cu ochiul la chipsuri si in final se resemneaza sa le rontaie. Ce au acele grimase ridicole si amuzante ale eroului cu meditatia, concentrarea sau lupta interioara e foarte greu sa-mi explic in teorie. In practica imi explic : casting-ul a fost facut pe genunchi, eroul principal ales in graba, regizorul a dat o interpretare departe de orice brief, iar post-productia tine post (al Sfintei Marii).
Am spus mai devreme ca as fi avut o rezerva in aprobarea story-board-ului - ea consta in aceea ca yoga presupune apropierea de natura, ideea de natural dus spre extrem. Yoghinii sunt adesea persoane vegetariene, uneori chiar extremiste din acest punct de vedere. A pune un yoghin sa manace chips-uri mi se pare o idee cam fortata. Nu ca as avea ceva rau de spus la adresa chips-urilor, dar nu sunt tocmai alimentul tipic pentru un yoghin
Dar sa ne intoarcem la spot - selling line-ul este « atractie maxima ». Daca am fi vazut acest selling line dupa ce eroul ar fi esuat in tentativa lui de meditatie/levitatie, atras fiind de imaginea si ulterior de produsul in sine, mi s-ar fi parut coerent. Chiar si caderea celorlalti yoghini « atrasi » de sunetul chips-urilor ar fi fost coerenta. Cu o singura conditie : sa se opreasca aici ! Dar copywriter-ului sau regizorului i s-a parut mai interesant sa faca o « poanta » romaneasca, asa, incropita la final, ca sa « dea mai bine spotul la spectator ». Ce conteaza ca n-are nici o coerenta cu ideea creativa ? Las' ca gasesc aia de la PR cum s-o dea pe urma
Au si gasit : « Eterna lupta dintre bine si rau este prezenta aici din perspectiva culinara: dar ispita este una benigna si chiar "inaltatoare". » Ei, treaba asta cu ispita inaltatoare m-a dat gata. No comment !
