![[AdLife] Adrian Preda: "Oricine afla unde lucram, incepea sa ma intrebe despre cum poate sa inmatriculeze o masina adusa din Germania"](https://media.iqads.ro/2012/01/photo-large-20252-cover-850.jpg)
Daca isi indeplinea visul din copilarie, Adrian Preda/Predu ne-ar fi facut acum cu mana de la bordul unei nave cosmice. N-a fost sa fie, asa ca a ales Politehnica, ca alti tineri care fugeau care incotro de armata de 1 an jumate. Fast forward peste cativa ani si il vedem copywriter la Graffiti BBDO, unde ajunge apoi Creative Director, primind sfaturi valoroase de fashion de la Nae Constantin. Urmeaza ani de creatie la McCann Croatia si Tempo. Revine la McCann, dar coteste putin pana la MRM Worldwide Romania. Acum face o pauza sa ne zica mai multe la AdLife.
Numar de primaveri creative: un calcul simplu - din 1996 pana in 1999, 3 ani intr-o firma minunata de PR, BDR Associates. Din 1999 pana in 2012, inca 13 in publicitate, Graffiti BBDO, McCann Croatia, Tempo si din nou acasa la McCann (MRM). Total: 16 ani.
Am copilarit pe strazile din Drumul Taberei. Moghioros, Drumetului, Ghencea. Stelist, fireste :).
Cand eram mic, voiam sa devin... meh, acelasi lucru ca un milion de copii inaintea mea. Cosmonaut. Adica "astronaut" in varianta americana. Am incercat sa dau la Bobocu, la scoala de piloti de vanatoare, in anul 2 de facultate, dar m-au respins pentru ca sunt discromat. Adica nu vad cifrele alea colorate de la testele de ochi.
Nu mi-a iesit faza cu cosmonautul, dar am ramas un fan al Science-Fiction-ului. Si al Fantasy-ului.
Am chiulit de la multe ore, ca sa joc baschet.
Am castigat primul salariu de la Registrul Auto Roman, ca proaspat absolvent de Transporturi, Autovehicule Rutiere, Politehnica. Nu ma intrebati ce am cautat acolo, in primavara lui 1989 parea o optiune buna pentru a nu face armata de 1 an si jumatate la "trupeti". Dupa care mi-a fost prea lene sa o schimb, oricum la inceputul anilor '90 era bestial sa fii student. M-am ales cu o diploma inutila si o multime de prieteni care acum sunt directori / sefi in reprezentantele celor mai mari branduri auto.
Am facut traducerea legislatiei Uniunii Europene in limba romana. Oricine afla unde lucrez, incepea sa ma intrebe despre cum poate sa inmatriculeze o masina adusa din Germania. Si inevitabil urmatoarea intrebare: "... si, cam cat faci pe zi?", dupa care trebuia sa le explic ca nimeni nu iti da spaga atunci cand traduci articole legislative din engleza si franceza. Ca proaspat inginer stagiar in RAR, salariul meu lunar era de 60 $ pe luna.
L-am cheltuit pe lucruri necesare tinerei familii Preda. Ani mai tarziu, am gasit un carnetel cu liste facute de Monica (sotia mea) care aratau banii intrati de la avans/lichidare, lucruri cumparate, bani ramasi si zile ramase pana la salariu.
60 de dolari inseamna acum 200 de lei, o masa de doi daca te duci intr-un restaurant mai fitzos. Atunci erau un salariu pe o luna...
(Fuck, am inceput sa seman cu soldatul sovietic, ce povesteste ce greu era in razboi :D)
Cand o sa am multi bani si nu o sa mai fiu nevoit sa muncesc, o sa imi iau un bilet de space shuttle, sa vad cum se vede Pamantul din spatiu. Fie Virgin, fie Baikonur.
As fi vrut sa mi se fi spus mai devreme ca numerele la Loto 6 din 49 sunt...
Nu, oricine mi-ar fi spus ceva, as fi incercat doar asa, sa vad daca are dreptate :)
Imi amintesc si acum ziua in care s-a nascut Matei. Da, stiu, e un raspuns de femeie. Dar cand l-au pus pe cantar, in timp ce oracaia de mama focului, si i-am facut o poza printr-un geam minuscul din spitalul Pantelimon, m-am simtit stapanul Universului.
In liceu eram tipul ala care era simpatic, cuminte, iubit de toata lumea (inclusiv de profesori hahaha, define irony), jucator de baschet si fotbal, nebun dupa filmele pe video: "Aliens", "Terminator", "Blood Sport", traducere Irina Nistor etc.
Relationship status cu publicitatea: Love and hate, clar! Mai mult spre love :)
Primul job in publicitate a fost de copywriter Graffiti BBDO. Am venit la interviu imbracat la costum, cu geanta diplomat, pentru ca asa scria in capitolul "cum sa vii la interviu". Lucian Georgescu s-a uitat la mine, a citit CV-ul, mi-a dat un test si a strigat la toata mansarda din Calusei, unde era sediul BBDO pe vremea aia: "Baaaa, asta a lucrat la RAR! Ne-am scos cu masinile!". Si acum rad cand imi amintesc...
A doua zi am venit imbracat din nou la costum, pana cand Nae Constantin, viitorul meu prieten, mi-a zis: "Frate, cand ai intrat in camera, am crezut ca vinzi asigurari de viata! Imbraca-te si tu mai normal".
In paralel, mai lucrez in invatamant, la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii a Universitatii Bucuresti, unde predau Creative Writing. In plus, sunt tutor ADC.
Primul brief la care am creat ceva de care am fost multumit, culmea, a fost primul text scris dupa ce m-am angajat. Un brief micut, pentru clientul Antena 1, in care trebuia sa scriu trailerul pentru filmul "Johnny Mnemonic". Filmul, cu Keanu Reeves in rolul principal, este o porcarie cumplita. Insa povestirea SF a lui William Gibson a nascut curentul "cyber punk" si o stiam pe de rost. Asa ca a fost simplu.
Cam sase ani mai tarziu, intr-o dimineata, ma pregateam pentru un pitch mare (cred ca era pitch-ul Real). Imi reciteam prezentarea, pe care urma sa o sustin ca director de creatie BBDO. Eram cu televizorul aprins, cand a inceput trailerul pentru un film pe care Antena 1 il scosese de la naftalina. Filmul era "Johnny Mnemonic", iar textul trailerului era cel scris de mine. A fost ca si cum as fi revazut un prieten vechi.
Ah, da, si am luat si pitch-ul :)
Cea mai tare campanie internationala este... wow. Intrebare grea! Clasicii sau campaniile noi? VW Think Small sau Old Spice? E interviul meu, asa ca Old Spice :)
Plus ca masina noua e o porcarie. La fel si Fiat 500 nou.
Cea mai tare campanie din Romania: aici e simplu. ROM American, oricand, la orice ora.
Visez sa castig un premiu la Cannes.
Cea mai buna comunicare de brand o are MasterCard. "There are things money can't buy. For everything else, there's MasterCard." Imi place pentru ca a reusit sa disrupa o intreaga categorie. A pus suflet acolo unde, inainte, era doar creier.
Ad-urile mele favorite:
TV: Guinness - "Surfer". Pentru ca este perfect. Pentru ca nu ai cum sa pui Crane, Melville, Leftfield si Glazer impreuna, fara sa-ti iasa ceva minunat. Pentru ca in pretestare a luat 3.2 si, potrivit standardelor de azi, nu ar fi fost filmat niciodata.
TV online: Mult mai greu... O sa votez pentru Philips - "Carousel". Este TV clasic sau TV online? Cred ca se califica pentru amandoua, insa eu i-am descoperit bogatia de detalii in online. Cand am putut sa schimb viteza camerei si sa observ amanunte pe care altfel le-ai fi pierdut.
Print: Ava Gardner spunea ca "Deep down, I'm pretty superficial". Asa ca voi alege o serie de print-uri care nu vor face istorie, insa care m-au facut sa rad cu lacrimi. Este campania de print a Muzeului de banda desenata din Milano, cu sloganul "Benzile desenate sunt arta. Dar mai distractiva."
Altele: Angry Birds. Fara nici un fel de gluma…
Cartea de care spun ca e preferata mea (si care chiar este preferata mea) este seria "The Dark Tower" a lui Stephen King.
La mine in history-ul de la browser apar cel mai des: Facebook, HotNews, IQads, AdsOfTheWorld, KnowYourMeme, ProSport etc.
Dau mai tare cand aud melodiile de la AC/DC, Nirvana, Pink Floyd.
As vedea de 10 ori filmul "Avatar". Cameron, nu Shyamalan.
Incerc sa nu ratez nici un episod din "Game of Thrones".
Cand nu lucrez, imi place sa beau bere cu prietenii.
Poate dai peste mine la cinema, de obicei la matineu, la desene animate dublate :).
Nu colectionez.
Cheltuiesc prea mult, mult, mult prea mult, pe rata la casa.
Am poze iola all inclusive.
Pierd prea mult timp cu PokerStars.net.
Poza de pe Facebook care a primit cele mai multe like-uri: o poza facuta la productia animatics-ului unui pitch de telefonie mobila in Croatia. Eu trebuia sa fiu bunicul trist, care isi asteapta nepotul. M-au durut ochii de la ochelarii aia o zi intreaga, dar a meritat, poza este foarte buna :D.
Statusul de pe Facebook cu cele mai multe like-uri este:
Totul a inceput de la un chestionar al unei studente care isi facea o lucrare despre cliseele publicitare. Mai exact "cliseele publicitare despre femei, in publicitatea romaneasca". Din experienta, i-am scris rapid cateva:
1. O femeie are intotdeauna doi copii: un baiat si o fata.
2. Femeile nu mananca niciodata. In schimb se sprijina de frigider, uitandu-se dragastos la ceilalti membri ai familiei care baloteaza ca hamesitii.
3. La ciclu, o femeie se va imbraca intotdeauna in alb.
4. Femeile curata baia imbracate in haine de strada.
5. Femeile nu pot face absolut nimic atunci cand sunt balonate.
6. O femeie are intotdeauna la ea un bidon de 2 litri de balsam de rufe, care incape intr-o poseta minuscula.
7. Zambetul iubitor este singura reactie a unei femei cand isi vede copiii patandu-si hainele.
8. In general, femeile se casatoresc cu imbecili neindemanatici.
9. Viata unei femei se desfasoara in trei locuri: casa, magazin sau parc.
10. Femeile isi petrec o mare parte a zilei incercand sa curete vasul WC.
11. Femeile nu au slujba. Daca o au, sunt ingrozitor de stresate si varsa lucruri.
12. Sanatatea tractului urinar sau starea sistemului digestiv sunt topic-uri perfect normale intr-o discutie dintre femei.
13. O femeie va incepe sa danseze automat la consumarea unei cantitati de glucide.
14. O metoda halucinogena frecvent intalnita pentru o femeie este sa isi ingroape fata in rufele proaspat spalate si sa inspire adanc.
15. Femeia considera absolut normala aparitia brusca a unei persoane straine langa ea.
Aceste 15 puncte au fost postate pe wall, dupa care au urmat 147 de comentarii. Toti prietenii mei au inceput sa comenteze, fiecare comentariu insemnand un nou cliseu publicitar.
Multumim, cercetare de piata!
O replica buna de agatat: "agentia mea este mai buna decat agentia care se ocupa de contul tau in acest moment".
O poza din alta perioada: O poza de la "Operatiunea Mustata", un fel de Movember romanesc, de ziua mea. "Inconjurat de prieteni. Priceless."
