Povestea fratilor Saatchi este, daca nu plina de invataminte, cel putin spectaculoasa. Cum e sa creezi un imperiu care controleaza 5% din intreaga lume a advertisingului? Cum ar fi sa il pierzi pentru ca a devenit prea mare? Cum e sa fii dat afara de la firma pe care ai infiintat-o si apoi sa o iei de la capat, dar de data aceasta dezvoltand si alte cariere in paralel? In randurile ce urmeaza veti citi povestea celor doi frati cu personalitati diferite, dar complementare: pragmaticul Maurice si creativul introvertit, Charles.
Charles si Maurice Saatchi au fost doi dintre cei patru fii ai unei bogate familii de evrei irakieni; o familie formata din parintii Nathan Saatchi si Daisy Eszer, alaturi de ceilalti doi frati, David si Philip. Charles si Maurice s-au nascut in Baghdad, primul pe 9 iunie 1943 si cel de-al doilea, trei ani mai tarziu, pe 21 iunie 1946. Tatal lor, Nathan, era un negustor prosper de textile care, pentru a scapa de opresiune, in 1947, a plecat impreuna cu familia sa la Londra. Odata ajuns in Anglia, Nathan a cumparat doua fabrici de textile pe care le-a reabilitat, iar dupa cativa ani le-a transformat intr-o afacere profitabila.
In timpul copilariei, Charles a resimtit influentele culturii pop americane. Colectiona vederile produse de brandurile de tigari, reviste cu Superman, reviste cu nuduri si era fan al lui Elvis Presley, Little Richard si Chuck Berry. A fost puternic influentat de Jackson Pollock, pe care l-a privit pictand la Muzeul de Arta Moderna din New York. Si-a continuat studiile superioare la London College of Communication. Maurice a fost o fire mai pragmatica, urmand studiile superioare la London School of Economics, de unde a absolvit cu titlul de magna cum laude in 1967.
Dupa terminarea facultatii Maurice a lucrat ca director de creatie la saptamanalul Campaign, iar Charles era copywriter la agentia Benton&Bowles unde a facut echipa cu art director-ul Ross Cramer. Cei doi au au continuat sa lucreze impreuna la Collett Dickenson Pearce si la John Collins & Partners, pentru ca mai apoi sa isi deschida propria lor firma de consultanta in advertising, CramerSaatchi. Primii lor angajati au fost John Hegarty si Jeremy Sinclair. Din acea perioada, notabila este reclama ”Pregnant Man”, finantata de guvernul britanic.
In 1970, Ross Cramer se retrage din afacere, iar in locul sau vine Maurice. Astfel, ia nastere agentia Saatchi&Saatchi cu sediul la Londra. Cei doi angajeaza oameni vizionari, printre care Tim Bell si Martin Sorell (actualul presedinte al grupului WPP). Agentia s-a remarcat atunci prin achizitiile agresive. Cei doi frati si-au extins imperiul cumparand companii din domeniul comunicarii, atat in Anglia, cat si in Statele Unite. Printre agentiile cumparate s-au numarat Backer&Spielvogel, Dancer Fitzgerald si Ted Bates Advertising din New York. Dupa achizitia companiei Ted Bates incasarile totale ale grupului depaseau 7.5 miliarde de dolari. Cei doi frati au continuat extinderea in domenii conexe, cumparand Hay Group, o firma de consultanta in management, Yankelovich Clancy & Shulman, o companie de cercetare de piata, si agentia de marketing direct, Kobs & Draft. In 1986, dupa un miliard de dolari cheltuiti pe achizitii, Saatchi&Saatchi devenise cel mai mare lant international de agentii publicitare, cu peste 500 de birouri in 65 de tari si aproximativ 18,000 de angajati. Clientii lor veneau din aproape toate ramurile industriei.
O alta reclama inedita a fost cea pentru tigarile Silk Cut, unde produsul nu apare deloc in spot din cauza prevederilor legale.
Fratii Saatchi au fost cei care au promovat-o pe Margaret Thatcher in campania electorala. Realizarea reclamei pentru Partidul Conservator a fost simpla din punct de vedere tehnic. Siluetele a 20 de membri ai partidului au fost suprapuse pentru a obtine imaginea finala cu cei 100 de oameni care stau la coada. Aceasta imagine a ajutat-o pe Margaret Thatcher sa ocupe postul de prim-ministru al Marii Britanii.
Problemele imperiului Saatchi&Saatchi au inceput sa apara din cauza faptului ca cei doi frati acordau atentie superficiala companiilor nou achizitionate. In schimb, angajau manageri din afara domeniului publicitatii, tocmai pentru a nu intampina rezistenta in luarea deciziilor.
Cu timpul, Charles s-a dedicat artei. Era cunoscut ca o persoana retrasa, dar se zvonea ca izolarea lui era doar un pretext pentru a nu participa la intalnirile consiliului administrativ. In schimb, pentru Maurice, expansiunea companiei era o frenezie. In 1987, el a vrut sa cumpere Banca Midland, a patra ca marime din Marea Britanie. Evident, aceasta intentie a starnit valuri de ingrijorare din partea investitorilor si a celorlalti membri ai administratiei. Recesiunea se apropia, iar clientii au inceput sa plece rand pe rand. Intr-un interviu acordat in 2010 ziarului britanic The Guardian, Maurice sustinea in continuare ca achizitionarea Bancii Midland ar fi fost afacerea secolului. Cei doi frati au angajat o serie de executivi care sa redreseze compania prin ajustari de cash-flow si concedieri in masa, insa fara vreun succes notabil. Cand actiunile Saatchi&Saatchi au scazut de la 12$ la 2$, fondul de investitii al americanului David Herro a achizitionat 12% din agentie, sperand intr-o revenire. Dar David a descoperit nu doar o companie in cadere, ci si comportamentul aproape irational al lui Maurice.
In 1994 paharul s-a umplut, iar cei doi frati au fost inlaturati de la conducerea companiei de catre membrii consiliului administrativ. La nici trei luni, cei doi au pus bazele unei noi agentii, MCSaatchi. Aveau alaturi de ei un client vechi si important, British Airways, pentru care au mai facut lucrari de anvergura.
Publicatia AdWeek a numit noua agentie a fratilor ca fiind reteaua independenta de advertising cu cea mai rapida expansiune din acea perioada. In prezent, agentia MCSaatchi are 140 de birouri in 76 de tari.
Pe langa administrarea imperiului Saatchi, cei doi frati si-au dezvoltat cariere in paralel. Charles s-a indreptat catre lumea artei, iar Maurice catre politica. In 1969, la 26 de ani, Charles Saatchi a achizitionat prima opera de arta, creatia artistului american Sol LeWitt. Prima galerie de arta patronata de Saatchi a fost galeria din Marleybone, Londra, specializata in lucrari artistice minimaliste. La inceputul anilor '80, impreuna cu sotia sa, Doris Lockhart, a cumparat un spatiu de 2,800 metri patrati intr-o suburbie a Londrei, St. John’s Wood. In 1985, Galeria Saatchi si-a deschis portile, aratand publicului toate operele pe care Charles le-a adunat de-a lungul timpului. In anii ‘90 el a fost unul dintre principalii sustinatori ai tinerilor artisti britanci, promovand pe Damien Hirst, Marc Quinn, Sarah Lucas si Richard Serra. A patronat colectia “Sensation”, expusa la Royal Academy, New York apoi la Berlin. Colectia a cauzat multe reactii adverse din partea publicului. Printre exponate se numarau picturi cu Fecioara Maria inconjurata de balegar de elefant, sculptura in sange a propriului cap realizata de Marc Quinn si fotografii cu criminala de copii Myra Hindley. In ciuda reactiilor adverse, expozitia a consolidat pozitia tinerilor artisti britanici pe scena artelor. Recent, in 2009, Charles a initiat o emisiune pe postul de televiziune BBC2, “School of Saatchi” unde tinerii artisti aveau ocazia sa se faca cunoscuti. In Iulie 2010, Saatchi a donat galeria sa guvernului Britanic.
Charles a fost casatorit de trei ori. Prima sa sotie a fost Doris Lockheart pe care a cunoscut-o la Benton&Bowles. Cea de a doua, Kay Hartenstein, i-a fost alaturi timp de 11 ani, intre 1990 si 2001. In 2003, s-a recasatorit pentru a treia oara, cu Nigella Lawson. A ramas cunoscut pentru stilul sau de viata retras. Pana in prezent, nu a acordat decat doua interviuri. In schimb, a publicat o carte, “My name is Charles Saatchi and I’m an artoholic” in care raspunde, cu o franchete dezarmanta uneori, intrebarilor jurnalistilor, artistilor, criticilor si publicului larg.
In acelasi timp, celalalt frate Saatchi, Maurice, s-a implicat in politica, activand in randurile Partidului Conservator. In 1996 a primit titlul de Baron al tinutului West Sussex. In 2003, a devenit co-presedinte al partidului alaturi de politicianul Liam Fox. In 2005 s-a ocupat de campania electorala a partidului, iar mai apoi s-a retras din politica. Alaturi de postul de director executiv al MCSaatchi, detine si rolul de Guvernator al London School of Economics. Prima sa sotie a fost Gillian Osband cu care a fost casatorit 12 ani. Din 1984 pana in 2011 a fost casatorit cu scriitoarea de origine irlandeza Josphine Hart. In prezent, Maurice locuieste in Sussex, unde se ocupa de hobby-ul sau, gradinaritul.
