[AdLife] Sorin Psatta: "In liceu eram tipul ala care se descurca, no matter what"

Daca ne gandim ca un bun povestitor nu va ramane niciodata cu paharul gol, Sorin Psatta ar putea sa dea o petrecere in fiecare zi. Cei aproape 18 ani de munca in publicitate, in care a fondat si dezvoltat departamentul de cercetare al Graffiti BBDO, anii de predat la Universitate, calatoriile in locuri exotice, job-urile de la inceputuri si copilaria de la Constanta, cand ravnea la un post de gunoier al orasului, i-au asigurat multe intamplari demne de spus mai departe. Azi aflam mai multe dintre ele la rubrica AdLife, in care publicitarii povestesc cum e viata lor de zi cu zi dincolo de job-ul in agentie. Iata raspunsurile date de Sorin:

Numar de primaveri creative: in 2012 imi sarbatoresc majoratul in publicitate, iar pe lume sunt de aproape 6 decenii.

Am copilarit pe strazile din Constanta. Mai exact, pe plaja, caci locuiam la doi pasi de mare. Sunt o ciudatenie a horoscopului, un berbec de apa...

Cand eram mic, voiam sa devin gunoier, fara gluma. Muream de invidie cand apareau pentru ca aveau un clopot mare pe care il scuturau de zor sa auda toata lumea ca au sosit.

Am chiulit de la orele de chimie, la scoala. Apoi, cat am putut, cam de la tot ce nu imi placea ori eram obligat sa fac.

Am castigat primul salariu de la Casa Pionierilor si Soimilor Patriei, in Cernavoda, unde am fost repartizat dupa terminarea facultatii, ca profesor metodist.

Am facut ceva ce se numea pregatire ideologica, citeam ziarul Scanteia copiilor din clasele primare, in timp ce ei dormeau. Dupa 3 luni am dezertat, iar ministerul mi-a trimis somatie sa platesc scolarizarea, costa cam cat o Dacie. Cand au realizat ca sunt cam nebun si vreau sa platesc (imi lua vreo 20 de ani sa achit suma) s-a indurat unu' mai milos din inspectoratul scolar de mine si a infiintat un post de logoped la... Medgidia. Unde am stat 3 ani, pana am terminat stagiul, dupa care mi-am dat demisia si am revenit in Bucuresti. Ceea ce i-a facut pe cei mai multi dintre cunoscuti sa fie convinsi ca sunt cu adevarat nebun. Acum realizez ca multe erau niste prostii, dar atunci chiar aveam convingerea ca ma luptam cu sistemul.
L-am cheltuit majoritar, pe naveta Bucuresti - Cernavoda, plecam zilnic cu acceleratul de 5.30 si in jurul orei 22 eram inapoi acasa, in Stirbei Voda, ca sa prind 4-5 ore de somn.

Cand o sa am multi bani si nu o sa mai fiu nevoit sa muncesc, o sa calatoresc, mai ales in tarile calde.

As fi vrut sa mi se fi spus mai devreme ca daca dragoste nu e, nimic nu e.

Imi amintesc si acum ziua in care am revenit in lumea civilizata, dupa 6 zile petrecute in Amazon, si am trait o senzatie unica de impacare cu universul. Din care facea parte si fiul meu, aflat alaturi de mine.

In liceu eram tipul ala care se descurca, no matter what.

Relationship status cu publicitatea: dupa aproape 18 ani as putea spune ca sunt married to, pe de alta parte, tot datorita celor 18 ani petrecuti impreuna, uneori it’s complicated... Altfel, in fiecare zi imi doresc sa fie ca-n prima zi...

Primul job in publicitate a fost de director al departamentului de cercetare al agentiei Graffiti BBDO. Departament pe care l-am si fondat cu aceasta ocazie.

In paralel, mai lucrez in invatamant, acum doar la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii a Universitatii Bucuresti, unde sunt lector. Spun doar pentru ca prin '97 mi-am stabilit recordul de joburi concomitente, predam la vreo 6 institutii de invatamant superior, plus Graffiti. Este adevarat insa ca, pe atunci, ziua cred ca avea 36 de ore ;).

Primul brief la care am creat ceva de care am fost multumit: dupa cum spuneam, daca nu sunt multumit, evit sa fac ceva. Consecinta fireasca este ca, de regula, sunt multumit de ceea ce fac. Pe parcursul anilor, m-a multumit ce s-a intamplat cu Scandia (cu tot portofoliul ei) sau cu Dacia, ca sa dau doar doua exemple dragi mie.

Cea mai tare campanie internationala este de fiecare data (ori pentru fiecare) alta pentru ca sunt nenumarate criterii prin care poti masura "taria" unei campanii.

Cea mai tare campanie din Romania e cea la care lucrez acum pentru ca altfel n-as mai lucra in publicitate.

Visez sa castig un premiu la Effie. Desi l-am castigat deja.

Cea mai buna comunicare de brand o are cel care reuseste sa fie consecvent dar/si adaptabil. Imi place pentru ca ma face sa il simt asemenea mie, unic dar/si mereu altfel.

Ad-urile mele favorite:

Spot tv: 1984, Think different (Apple)

Spot online: BMW (seria "The Hire" cu Clive Owen)

Print: seria pentru The Economist

The Economist - Economist readers welcome

Altele: revad periodic spotul facut de Saatchi & Saatchi New Zeeland, intitulat "Father and Son", pentru o companie locala de telefonie. Imi placea Cat Stevens si inainte, dar dupa ce am aflat ca atunci a fost singura data cand si-a dat acordul sa-i fie folosita muzica intr-o reclama l-am iubit de-a dreptul...

Cartea de care spun ca e preferata mea este, de regula, ultima, ca d'aia o citesc. In momentul asta: Irationalitatea benefica a lui Dan Ariely.

Cartea care este de fapt preferata mea e Siddhartha, a lui Herman Hesse, alaturi de Poveste fara sfarsit, a lui Michael Ende.

La mine in history-ul de la browser nu apare nimic, caci este dezactivat.

Dau mai tare cand aud melodiile de la Pink Floyd, AC/DC, Queen.

As vedea de 10 ori filmul "Brazil", a lui Terry Gilliam. De fapt, cred ca am si facut-o.

Incerc sa nu ratez nici un episod din Family Guy.

Cand nu lucrez, imi place sa caut lucruri pe net ori prin magazine reale.

Poate dai peste mine la mall ori prin hypermarketuri.

Nu prea colectionez, ca nu am rabdare. Pe termen scurt insa, ma atasez de diverse: acum, de exemplu, astept cu nerabdare aparitia insectei cu nr. 6 (plosnita orientala) din colectia Insecte Reale, a lui d'Agostini, le am pe toate celelalte si sunt foarte bucuros. Cat o dura...

Cheltuiesc prea mult pe fire, accesorii, gadgeturi de orice fel.

Memorabile au fost pozele iola facute la Rio, Manaus si Amazonul.

Pierd prea mult timp cu dormitul.

Poza de pe Facebook care a primit cele mai multe like-uri cred ca este una cu mine pe la 19 ani, in niste pantaloni vargati cu care incercam sa cuceresc fetele...

Statusul de pe Facebook cu cele mai multe like-uri cred ca e unul in care am pozat un chestionar distribuit in cadrul unui proiect european in care erau, intre altele, listate posibile grupuri vulnerabile. Alaturi de autisti, detinuti, rromi, emigranti, oligofreni si altele asemenea, aparea si grupul intitulat simplu, dar foarte sugestiv: femei!

O replica buna de agatat: n-am folosit-o niciodata, dar, nu stiu de ce, cred ca ar functiona: Buna, sunt Sorin Psatta, lucrez la Graffiti BBDO de 18 ani, sunt director de comunicare integrata. Aaa, si am si ore la FJSC... Da, la Universitate...