Cu riscul de a repeta spusele colegului meu, pot afirma cu convingere ca reclamele la medicamente sunt foarte plictisitoare. De parca boala nu ar fi de ajuns, suntem obligati sa asistam la tot felul de "reproduceri" ale unor scripturi citite de actori mai mult sau mai putin umani. Si toate acestea asezonate cu "reteta" rostita pe fast&forward de o voce impersonala. Apropo, tot respectul pentru cei care reusesc sa pronunte atat de repede si clar: "acest medicament se elibereaza fara prescriptie medicala. Se recomada citirea cu atentie a prospectului. Daca apar manifestari neplacute, adresati-va medicului sau farmacistului".
Revenind. La o prima vedere nici umorul nu cred ca ar putea fi o solutie foarte fericita. In definitiv sa vinzi leacuri pentru oameni bolnavi facand haz de necaz ar putea fi cam sadic. Avand in vedere ca vorbim de publicitate, atata timp cat vinzi si esti creativ, nici o regula nu isi are rostul. Dovada si reclama la siropul care te scapa doar de tuse.
Ar mai fi de luat in calcul si posibilitatea dramatismului extrem, peste care o sa trec in pasi alergatori exact ca omul care vrea sa scape de afectiunile sale, plonjand direct in "groapa" cu spoturi enervante. Pe acestea o sa va las sa le descoperiti voi pentru ca eu vreau sa ma ocupt de ce-a de-a patra categorie, intr-o ordine aleatorie: Ozone.
Nimic spectaculos in prima instanta dar oarecum plina de "continut" daca ne gandim ca s-a trecut de la comunicarea de produs la cea de brand.
Conteaza ce este inauntru
E ca un sfat batranesc care spune ca nu conteaza ca este hada, are un picior mai subtire si se uita chioras. Sufletul conteaza. Cam asa si cu Ozone. Ideea pe care au mers in campanie mi se pare buna. Se pliaza perfect pe produs concentrand in cateva cuvinte atat ideea de continut cat si cea de efect. Logica este simpla. Daca continutul este de calitate in mod clar si efectele vor fi pe masura asteptarilor. Totusi, atragerea atentiei asupra produsului prin contrast cu ambalajul imi suna a cale deja batatorita.
Bun de tipar
Si pentru ca tot vorbeam de coraçon mi se pare ca reclama in cauza nu-ti pompeaza in nici un fel sangele in inima. Si spun aceasta gandindu-ma poate la o prejudecata: aceea ca miscarea, imaginea este sufletul televiziunii. Imaginea boabelor de mazare/ a puiului/ a nucii partial dezgolite mi se par mult mai graitoare pe un print. In schimb, pe TV, relevarea tacticoasa a acestora in incercarea de a-ti trezi curiozitatea nu are efectul scontat. Personal nu-mi creaza vreo senzatie spectaculoasa. Poate cu exceptia unei linisti interioare cauzate de pata de alb. In lispa dialogului, a unei situatii amuzante, socante, dureros de reale sau a unei alte alternative puterea mesajului paleste ca leguma la venirea iernii. La fel si dorinta ochiului de a se agata de micul ecran. Cel mult poate ramane pironit pe cutia alba in interiorul caruia se presupune ca exista prafurile Ozone.
Un semn de intrebare
Intr-o lume in care imaginea spune mai mult decat o mie de cuvinte, ma intreb care este raportul de forte dintre puterea numelui si cea a imaginii produsului ce se rezuma in ultima instanta la ambalaj.Teoretic, acestea insumate dau produsul finit si implicit toate semnificatiile pe care acesta le poarta. Daca este sa ne luam dupa solutia abordata in cazul Ozone, forta numelui a ajuns deasupra imaginii. Altfel spus, cand ajungi in farmacie iti vine instantaneu in minte "Ozone" , fara a fi necesar sa cauti cu disperare din priviri, pirn amalgamul de sticlute colorate, ceva albastru care sa-ti aduca aminte de brandul cautat. Dar aceasta ramane de vazut.
