Romania 2006. Dis de dimineata.
Timpanul unui tanar roman vibreaza puternic la impulsul taraitului ceasului desteptator. Fiorul ii trece prin tot corpul localizandu-se in dreptul ochilor. Ii deschide rand pe rand, eliberandu-i din neclaiala alcoolica din timpul noptii. Isi trece mana usor prin par si isi spune ca pentru sine zambind in coltul gurii: prea mult Ursus.
La baie, in fata oglinzii isi recunoaste trasaturile masculine de barbat cu origini sanatoase. Pentru cateva secunde ii trec prin fata ochii tatalui, mustata bunicului, mainile muncite ale strabunicului. Il lasa sa-si faca de cap pana cand in picatura ce se scurge pe oglinda parca il vede pe Carol. Primul Carol. Se simte dintr-o data mandru de originile sale si repeta pentru a doua oara, zambindu-si in barba: Ursus.
