Romania 2006. Dis de dimineata.
Timpanul unui tanar roman vibreaza puternic la impulsul taraitului ceasului desteptator. Fiorul ii trece prin tot corpul localizandu-se in dreptul ochilor. Ii deschide rand pe rand, eliberandu-i din neclaiala alcoolica din timpul noptii. Isi trece mana usor prin par si isi spune ca pentru sine zambind in coltul gurii: prea mult Ursus.
La baie, in fata oglinzii isi recunoaste trasaturile masculine de barbat cu origini sanatoase. Pentru cateva secunde ii trec prin fata ochii tatalui, mustata bunicului, mainile muncite ale strabunicului. Il lasa sa-si faca de cap pana cand in picatura ce se scurge pe oglinda parca il vede pe Carol. Primul Carol. Se simte dintr-o data mandru de originile sale si repeta pentru a doua oara, zambindu-si in barba: Ursus.
Romania 2006. Dimineata spre pranz
Patru degete alaturi de alte cateva zeci de degete grupate cate patru de abia asteapta sa elibereze din stransoarea rece bara suspendata a autobuzului. Privind pe geamurile largi, de retina tanarului nostru se lipesc involuntar, rand pe rand, franturi din Romania: blocuri jupuite, gramezi de gunoi, caini orfani, valatuci de fum. Se opreste din "reverie"numai cand o manuta murdara il bate usor pe umar: "Oameni buni cu suflet bun si credinta-n D-zeu". Scoate un banut si zambeste pentru a treia oara in aceeasi zi. Amintirea gustului Ursus care i-a invadat dintr-o data papilele gustative ii confirma ca nu pustiul cu ochi rugatori care tocmai se "imbogatise" cu 5 bani il reprezinta. Si se simte mandru ca este roman. Cum a ajuns la concluzia asta? Se poate sa fie Dinastia Campionilor, se poate sa fie Ursus, se poate sa fie orice altceva.
Romania 2006. Seara.
Intr-un bar din Bucuresti o gasca de prieteni dau noroc. Cu Ursus. Printre ei si eroul nostru framantat de problema mandriei nationale. O falsa problema pentru unii, dar un subiect de discutie aproape pentru oricine si oricand. Mai ales la un pahar de bere. In boxe se aude Stereo MC's si al lor "gonna get myself connected...." si dintr-o data toti isi aduc aminte de reclamele la berea lor preferata. Nici unul dintre ei nu poate spune ca s-a apucat de Ursus in urma acelor reclame dar recunosc ca spoturile le-au creat un un fel de automatism de tip pavlovian. Dovada si firul gandirii care i-a tarat pe taramul Ursus. Daca era "Connected" si faimoasa picatura de bere-transpiratie era in mod cert vorba despre Ursus. In rest, aproape nimic diferit de ce se intampla in peisajul spoturilor cu bere difuzate pe posturile romanesti. Aceiasi prieteni care se aduna impreuna in jurul unei sticle, aceleasi pack shoturi, aceeasi sticla "inrourata" si aceleasi slogane de genul: "berea noastra atrage oriunde, pe oricine cu oricare". Mai mult, nimic care sa sustina "eticheta" Ursus: "Regele berii in Romania".
Romania 2006. Indiferent de ora, indiferent de locatie. Indiferent cine bea sau nu Ursus
Exista un spot care ruleaza in perioada aceasta pe TV. Poate consumatorul de Ursus a vazut-o sau nu, poate ii place sau nu, dar mie, sincera sa fiu, imi place. O apreciez pentru ca se inscrie in randul celor ce pot fi denumite generic "altfel", pentru ca emotioneaza, pentru ca, desi nu se poate spune ca ofera o povestioara originala in sine, ofera un mix de povestioare extrem de interesante. Si extrem de gustate, intrucat sunt ale noastre, reprezinta partea buna din noi sau poate ceea ce am dori sa devenim intr-o zi. De aceea salut revenirea regelui berii printre noi, dupa o perioada in care se ratacise printre prietenii care stiu de ce.
