Acest spot pentru picaturile de nas Olynth miroase de la o posta a creativitate de dragul creativitatii. Adica un fel de combinatie fatala intre ceva care atrage atentia prin insolit, dar ascunde produsul si mesajul intr-o ceata precum magarul proverbial.
Probabil chiar ca autorii spotului si-au zimbit in sinea lor, crezind ca au facut un spot minim de Cannes. De unde ma uit eu la acest spot, imi pare ca n-au nimerit estimarea.
Un spot fara mecanism
In general spoturile pentru produse medicamentoase sint teribil de plicticoase si includ cu necesitate un demo despre mecanismul de functionare. Cel putin asta se intimpla pina de curind cind au inceput sa se observe zvicniri si tentative de spoturi mai interesante, care sa scoata putin spectatorul din pasivitatea cu care accepta trecerea acelui mesaj printr-o ureche si iesirea lui pe cealalta.
In acest sens, incercarile isi au rolul lor si peste 5 ani cind vom avea constant spoturi interesante si pentru medicamente, promit sa-mi aduc aminte de Olynth, asa cum ne aducem aminte si de alti nefericiti precursori care anuntau culmile ce vor veni.
In aceasta directie se incadreaza si Olynth-ul, dar fie din cauza agentiei, fie din cauza vremii care inca nu s-a copt, stirneste mila pentru produsul care nu are nici un fel de vina. Adio, Olynth!
Efectul rasolului
Efectul "bagarii in ceata" se face simtit din primul moment si continua neabatut, fara sa urce insa in intensitate. Ne arunca o momeala, insa distanta intre noi si forma ei nu ma atrage sa o urmaresc. Cu siguranta exista si amatori de asemenea nade false, dar ei sint genul de public pentru care orice prezenta pe sticla e suficienta, indiferent de mesaj. Cinste lor, dar bazindu-te numai pe ei, impactul nu va fi nicidecum spectaculos, asa cum stiu ca-si doresc producatorii.
Spuneam ca nu exista un crescendo. Intre primele cadre si punctul culminant, ciocnirea celor doi, cadrele atirna unul de altul fara sa contribuie la dinamica spotului. Ba chiar reusesc sa plictiseasca foarte repede pentru ca se simte intentia demonstrativa, mai ales pentru ca toti, dar absolut toti oamenii care apar au menghinele acelea ridicole pe nas. Scena statiei de autobuz, mai ales vrea sa-mi indese pe git ceva ce n-as inghiti nici macar de bunavoie. Putin firesc ar fi facut, in aceasta situatie, un serviciu mai pretios.
Punctul culminant, gasirea de catre femeie a flaconului mai are un aspect foarte interesant. Personajul masculin, mirat continuu de oamenii cu menghine pe nas si care rostesc "Libertate" intr-un mod foarte ambiguu, ramine mirat si in final. El pleaca de la locul ciocnirii inainte sa se lamureasca. Hmmm.
Apropos de intentia mult prea demonstrativa, va intreb citi dintre dvs mergeti cu picaturile de nas in buzunar, mai ales atunci cind nu aveti nasul infundat?
Libertate sa curga
In alta ordine de idei, liberatea nasului nu pare a fi in nici un caz cel mai puternic beneficiu pe care ti-l aduce Olynth. Spus altfel, pastrarea beneficiului strict la nivelul nasului diminueaza "importanta" picaturilor. Pastrind proportiile, nu beau sirop de tuse ca efectiv sa nu mai am gitul umflat, ci ca sa scap de neplacerile acestei situatii si, inca un pas, sa ma simt mai liber in general.
Prin comparatie pina si spoturile pentru guma de mestecat care "elibereaza" monstrul si chinezoaica par mai interesante si cu un mesaj mai clar.
La sfirsitul spotului am impresia ca sint copilul care trebuie sa bea gretosul sirop de git, unde siropul e mesajul, iar gretosul vine din doua directii. Faptul ca stiu ca e reclama si faptul ca menghinele sint, desigur in mod subiectiv, ridicole.
Ma bucur sa ma insel si sa citesc in comunicatul de presa al lansarii ca aceasta campanie a avut succes in alte tari. Dar pe mine, unul, spotul ma face sa rid. Sa vedem pe forum, care pe care.
