Nu vorbesc despre un incident izolat sau despre un singur vinovat. E vorba de o crima care se intampla cel putin o data in fiecare zi si indiferent cine e, faptasul scapa nepedepsit. Sigur ti s-a intamplat si tie, doar ca pana acum s-ar putea sa nu fi realizat. Totusi, nu e vorba de niciun mister; cadavrele zac inerte si nici macar un ritual funerar nu are loc.
Victimele sunt idei. Asta e realitatea Publicitatii. Nu e usor sa gasesti acel ceva care e creativ, strategic, istet, concis, legal si cu potential de campanie. Nu e deloc usor sa faci un lucru pe care colegul, directorul de creatie, account-ul, directorul de client service, strategii, CEO-ul, clientul, user-ul, consumatorul sa-l placa.
Nu pretuim viata unei idei. Nu ne intereseaza cate producem in incubatoare pe care le numim sesiuni de brainstorming. Renuntam cu usurinta chiar si la cele care s-au nascut in urma unei frumoase povesti de dragoste. Mult mai des decat am vrea, tanjim dupa aventuri de o noapte care nasc o idee la timp pentru deadline-ul din dimineata. Suntem insensibili!
Fiecare idee trebuie sa supravietuiasca plutonului de executie. Nu exista focuri de avertisment. Toata lumea are tinta fixata pe victima, asteptand cel mai mic motiv pentru a apasa pe tragaci. Client sau agentie, tuturor ne place sa omoram idei. Am ales sa nu ne pese. Pentru ca asta e singura varianta care, intr-un final, poate produce un rezultat.
Job-ul nostru este sa ucidem idei. Chiar daca nu vrem sa acceptam, asta e motivul pentru care lucram intr-o agentie sau reprezentam un client. Aproape ca suntem dezamagiti cand o idee reuseste sa scape. Dar ideea asta nu doar supravietuieste, ea ramane etern in mintea noastra, dar mai ales in mintea consumatorilor. E ideea care a cules tot ce a fost mai bun de la cele multe care acum zac fara puls. Ne trebuie victime colaterale. Dar avem nevoie si de timp pentru a ucide. Doar asa putem fi siguri ca asta e ideea pe care o vrem nemuritoare.
Publicitatea e crima in masa... asa si trebuie sa fie!
