Priviti pentru o secunda intre emisferele dumneavoastra. In zona cu pereti carosati cu puf unde, de obicei, stocati puritatea. Veti vedea ca Alba ca Zapada, imaculata conceptie, zapezile de decembrie, tenul pudrat al dansatoarelor japoneze, toate lucrurile pe care va cazniti din rasputeri sa le protejati de noroiul altor senzatii au inceput in ultima vreme sa-si ingroase vizibil substanta si sa se prelinga. Daca aceasta inflamare subita va preocupa, eu zic ca nu e cazul sa va impacientati. Este doar unul din efectele eforturilor de pozitionare ale producatorului de lactate Brenac.
Cateodata ma uit in jurul meu si nu inteleg ce se intampla. Raman asa, ca vitelul la poarta spitalului noua, prins breloc de absurditatea unui outdoor sau a unei gonflabile. Cam asa ma simt in fata comunicarii Brenac. Cam ca un animal. Cine sunt oamenii astia? Ce vor sa-mi transmita? De ce o fac asa? Cand imi analizez toate senzatiile pe care le-am acumulat in fata acestor creatii, parca incerc un parcurs liniar prin dictionarul khazar. Un amalgam de mesaje ce amesteca cu nonsalanta concepte, slogane si executii care de care mai indraznete, incepand de la packaging si pana la outdoor. E clar ca ceea ce le lipseste acestor oamenii e o minima viziune asupra propriului lor brand. Si aceasta lipsa, combinata cu dezorganizarea mentala si exprimarea in doi peri, a dat nastere catorva capodopere greu de catalogat.
