Cum era acum 10 ani in publicitate in Romania si cum a evoluat publicitatea in acesti ani?
Acum 10 ani "goana dupa aur" o reprezenta spotul TV. Era un fel de El Dorado al meseriei, abia atunci simteai ca ai o cariera intrata in fagas, ca faci publicitate de Liga 1. Pentru ca era cel mai apropiat lucru de film (o fantezie nemuritoare), aveai sansa sa lucrezi cu un regizor de afara si te puteai lamenta cool, cum ca ai stat toata noaptea la filmari. Era un lucru cumva firesc pentru o industrie inca la varsta pubertatii, care se dezlipise nu demult de "v-am prins vrajitoarelor" si se zbatea inca sa scoata capul dintre adaptari. Cele doua super-puteri ale acelor vremuri erau operatorii de telefonie mobila intrati (atunci) recent pe piata si se simteau primele incercari de marketing articulat dinspre industria berii. Internet exista doar pe cateva calculatoare (dial-up bineinteles) si stocam/ transmiteam documente pe discheta (floppy disk de 1,4 mega). Dormeam in agentie de cele mai multe ori, pe birou, cu DEX-ul sub cap pe post de perna. Rareori aveam un week-end liber, dar nu ni se parea o corvoada. Dimpotriva. Simteam cum invatam lucruri misto si cum am fi facut asta si ca hobby. A fost si primul principiu pe care l-am pastrat de atunci - "if it aint fun, you're doing it wrong". Apoi a urmat competitia ascutita. Starnita de D'Arcy, Leo si McCann. Cred in continuare ca foarte bine ne-a prins. Ne-a ajutat sa ardem o serie de etape si sa invatam mai repede jocul la un nivel mai sus. Pe urma a venit si lehamitea; asa se intampla cand ingurgitezi prea mult, prea repede. Acum reconsideram totul, dupa o recesiune purgatorie. Dar cred ca putem spune ca frizam (in sfarsit) maturitatea, iar eu vad un maine chiar mai luminos.
Un deceniu in 5 cuvinte
Entuziasta, Ambitioasa, Creativa, Trufasa, Matura (in aceasta ordine cronologica).
Cele mai frumoase amintiri legate de industrie, dar si cele mai neplacute
Cele mai frumoase amintiri sunt legate de chimia speciala dezvoltata cu colegii de prin fiecare agentie in care am lucrat. Exista un fel de legatura frumoasa, cimentata de nopti pierdute in cautarea indarjita a Ideii... e ca un fel de aventura spirituala impartasita intr-un drum pana la capatul lumii si inapoi. Intentionat am lasat-o asa de romantic pentru ca mi se pare ca cinismul e canceros in meseria asta :).Cat despre regrete, citandu-l pe Sinatra, am putine... prea putine pentru a merita mentionate.Mie inca imi place foarte mult ce fac (si nici o mie de focus grup-uri stupide sau clienti ingusti nu ma vor face sa imi schimb parerea... sa se duca ei sa se culce).
