Cum era acum 10 ani in publicitate in Romania si cum a evoluat publicitatea in acesti ani?
Era proaspat, era foame, era bataie, eram 7 juniori veniti deodata in Burnett. Semeniuc, Gongu, Harald, Noper si cu mine am ramas. Era fun sa stai noaptea la birou, pentru ca munceai si apoi te jucai de te dureau degetele. Era fun sa te duci sambata dimineata la birou, pentru ca munceai si apoi stateai pe net, ca n-aveai net acasa. Nici pe telefon. Nici pe ipad. Care ipad? Era fun sa-l ai pe Roman Tolici ilustrator. Acum e pace. Si penibil. Cui nu i se pare penibil n-a prins vremurile alea. Si cand imi dau seama ca vorbesc la 32 de ani in termenii astia, mi se pare si mai penibil.
Un deceniu in 5 cuvinte
Marca. Naumovici. Botan. Serban. Cannes.
Cele mai frumoase amintiri legate de industrie, dar si cele mai neplacute
In 2006 m-am mutat cu Vasilachi la Grey, dupa ce s-au prins ca suntem prea multi la Leo. Prin primavara urmatoare am castigat un pitch si am pus cap la cap o campanie pentru Agentia de Monitorizare a Presei, un ONG dintre cele mai pricopsite. Se chema "Nu taia padurea ca-n codru!", titlul le apartine. A avut si rezultate, s-a rotit destul in jurul propriei axe si a ajuns, evident prin centrifugare, si in zona digitala, unde au dat-o diversi de-a dura pana s-a facut mare. Noi am facut un caz din toata povestea asta, mai ales din comunicarea neconventionala si felul in care a influentat intreaga campanie si l-am inscris la Portoroz, evident. Cand ne urcam pe scena alaturi de "Earth hour" si o campanie Ikea din Canada plus Sprite-ul lui McCann ca sa luam Golden Watch-ul pentru una din cele mai bune campanii din anul ala, Vasilachi ma strange de brat si-mi zice cu emotie autentica de moldovean de la mama lui: "Clau', suntem smecheri pe-aicea!". Restul nu mai conteaza.
