Cum era acum 10 ani in publicitate in Romania si cum a evoluat publicitatea in acesti ani?
Acum aproximativ 10 ani (dupa 2000, adica), cu cateva exceptii, oamenii isi dadeau mana intr-un spot/macheta de presa si scriai, daca erai "talentat", langa gestul lor, chestii de genul Parteneriatele pe termen lung incep cu gesturi simple. Da, dupa cum observam, publicitatea a evoluat destul de mult intre timp, daca urmariti parcursul agentiilor romanesti la festivalurile de idei din toata lumea, veti vedea ca de-abia de atunci incoace incepem sa fim confirmati la Golden Drum, Hammer, Epica etc. Sunt bucuros ca pe vremea aia eram unul din cei putini care aveau sansa sa lucreze pe clienti care cumparau creativitate (am, impreuna cu Bojan, o nominalizare la Golden Drum chiar in 2001, pt un Moldcell, in afara de alte cateva premii locale).
Un deceniu in 5 cuvinte
"Oameni-idei urca si coboara." E bine? Daca mi-ati mai da 5 cuvinte, as putea zice si de ce :)
Cele mai frumoase amintiri legate de industrie, dar si cele mai neplacute
Cele mai frumoase amintiri sunt legate de proiecte in care am reusit sa colaboram: Scoala ADC*RO, un meci de fotbal, intalniri si campanii in care colegii mei si/sau clientul si-a dorit ceva de la mine cu adevarat. Cred in relatii, cred ca atunci cand oamenii se plaseaza sincer pe coordonate colaborative pot face lucruri extraordinare. Celebra butada 1+1 = 3 este o suma dupa cum urmeaza: 1 este un om, celalalalt 1 este alt om, iar lucrul care aparent lipseste, ca sa fie 3, este energia care se creeaza intre ei, atunci cand lucreaza impreuna. Imi mai place sa-mi aduc aminte de locurile si oamenii de la care am invatat, pe unde am trecut, chiar daca nu toti au fost caractere puternice, intr-un final. Cel mai mult si cel mai mult (in continuare) imi place drogul ideii, in momentul in care ea apare, dupa ce ti-ai facut ferfenita ficatul de nesomn si plamanii de fumat - si am cateva momente de acest gen de care-mi aduc aminte ca si cum ar fi ieri. Imi mai amintesc cu placere de frumusetea sau hazul pe care l-au avut oameni care nu mai sunt printre noi, nu intru in detalii, insa nu pot face excursia asta prin memorie fara sa-mi aduc aminte de cel putin un om de mare calitate care nu mai e. Momente neplacute? Nu am. Pentru mine, publicitatea e perfecta si incerc sa ma bucur de ea chiar si atunci cand ma deprima. Oricum, bine observat, publicitatea e cu bine si rau in aceeasi propozitie, o activitate maniaco-depresiva, cu tot cu costurile emotionale atasate. Asta zic pentru cei ce nu stiu prea bine ce e, dar se gandesc sa o faca meserie.
