Interviu face2face cu Catalin Tenita (Managing Partner, TreeWorks)
Ne intalniseram ca sa vorbim despre Zelist for Press, dar inainte sa apuc sa-mi deschid agenda...
Catalin Tenita: Eu m-am cam saturat de interviuri, pentru ca promoveaza mediocritati. Nu non-valori, mediocritati. E diferenta intre non-valoare si mediocritate. Si eu ma consider o mediocritate, cinstit vorbind.
Toti oamenii astia din online-ul traditional, nu vorbim de evolutii tehnologice nu stiu de care, sunt relativ mediocri prin realizarile lor. Nu conteaza ce potential aveau ei in scoala generala. Poti sa evaluezi un copil din punct de vedere al potentialului la olimpiada de romana din clasa a cincea, dar dupa aceea, la 30 de ani, nu mai conteaza ca scria niste poezii frumoase sau ca avea potential ca istoric sau matematician, daca nu l-a folosit. Acum trebuie sa arate ce a facut concret. Or, daca spune: „eu puteam sa fiu un mare savant sau cercetator nu stiu de care, dar am ales sa fiu in online ca mi s-a parut mai usor sau mai de viitor sau mai nu stiu cum”, evaluarea lui e in functie de realizarile lui din online, nu despre ceea ce putea sa faca in alte domenii. Si daca realizarile tale sunt mediocre, pentru ca nu cred ca exista realizari extraordinare in online, in Romania (poate Georgescu si GECAD, cel mult; pe de alta parte, la nivel mondial, tranzactii de 15 milioane se fac in fiecare zi cate 15; nu e ca si cum ar fi vandut la 700 de milioane), atunci tu esti mediocru.
IQads: “Pentru ca si industria din Romania e la inceput”, asta o sa zica toata lumea.
Catalin Tenita: Asta e o prostie, pentru ca au toata lumea la dispozitie, puteau pana acuma sa vanda in alte tari. Lumea are in portofel milioane de Euro, puteau sa le ia banii altora. Dar restul sunt bullshit-uri, cinstit vorbind. Sunt doar campanii mediocre. Produse mediocre, campanii mediocre, pentru o lume mediocra.
IQads: Atunci da-ne un sfat noua, jurnalistilor: cum sa ne alegem oamenii cu care facem interviuri ca sa nu publicam lucruri mediocre?
Catalin Tenita: Cand eram eu mic, mi-am dat seama intr-o zi ca e bine ca exista si gunoieri, ca cineva trebuie sa curete gunoiul. Cam asa si cu online-ul: e bine ca exista mediocritati ca noi in online-ul asta, pentru ca cineva trebuie sa faca si bannere tuturor celor care se trezesc la 12 noaptea ca au nevoie de banner. Noi suntem la fel de necesari in online-ul asta cum sunt gunoierii sau cum erau cosarii pe vremuri. E acelasi lucru. Dar sa nu traim cu impresia ca generam ceva valoare incomensurabila. Nu suntem in aceeasi clasa ca oamenii care fac research fundamental pe genetica. A face ceva pentru nu stiu ce campanie sau pentru nu stiu ce produs, astea sunt bullshit-uri mediocre si nu fac decat sa mute niste bani din buzunarul cuiva in buzunarul altcuiva.
Si aici e mega-problema. Pe mine ma deranjeaza faptul ca sunt prea multe reviste de nulitati si prea putine reviste de oameni care au ce spune cu adevarat. De exemplu, poate ar trebui sa citim mai multe reviste in care profesori de filosofie sau geneticieni sau matematicieni vorbesc despre pasiunile lor si mai putine porcarele despre “vai, cat de deosebita a fost campania asta a noastra”. O campanie de publicitate pe orice medium va fi e doar o campanie de publicitate. Nu va fi niciodata opera de arta, oricat s-ar da cu fundul de gard o suta de creative directori care beau absint, poarta fulare si merg doar pe biciclete nu stiu de care. Un produs de online n-o sa fie schimbare de paradigma morala. Facebook-ul nu e o schimbare de paradigma in acelasi sens in care a fost Revolutia franceza. Facebook-ul e doar o forma de a agrega oamenii, de a muta obiceiuri de consum intr-o parte sau in alta. Dar nu e o schimbare de paradigma asa cum a fost Miscarea Flower power. It’s not about dreams.
IQads: Adica in interviuri oamenii astia se comporta ca si cum ar schimba lumea in fiecare zi.
Catalin Tenita: N-am o problema cu ei, sunt oameni smart in felul lor, puteau sa faca lucruri tari, numai ca, de fapt si de drept, ei sunt niste angajati contra inteligentei lor. Ei au facut alegerea asta. Nu vor sau nu pot sa fie mai destepti, pentru ca mediul asta nu o sa le permita niciodata sa fie mai destepti decat limita superioara, care este o campanie eficienta. Sunt obiecte de consum, floricele intr-un malaxor. Sunt cam cum erau calugarii aia din evul mediu timpuriu care se intreceau in dispute scolastice despre cati ingeri incap pe o gamalie de ac. Abia cand calugarii aia au spart manastirile si s-au apucat de lucrurile care nu le ingradeau inteligenta sau creativitatea (stiinta sau arta), ei bine abia atunci a inceput Renasterea.
IQads: Ce ar trebui sa se intample pentru ca oamenii astia sa-si constientizeze mediocritatea?
Catalin Tenita: Nu e mediocritatea lor, e mediocritatea activitatii lor. Asumata de catre ei la in anumit nivel, insa in acelasi timp transformata in tot felul de atitudini elitiste. Repet, ei pot sa fie foarte destepti. Ne putem inchipui ca un om de agentie e un foarte bun poet sau scriitor sau analist sau profesor. Si poate ca multi in domeniile acestea, daca ar renunta la online, ar fi mult mai tari. Ei in sine nu sunt mediocri, dar prin ceea ce fac, nu pot fi livra decat obiecte de consum.
Daca ei ar intra in politica sau ar activa in societatea civila, poate ca ar aduce mai multa valoare societatii decat prin ceea ce fac ei zi cu zi. Dar cu toti alegem sa traim mediocritatea noastra, sa nu ne facem chiar profesori, ca sa avem salariile alea de 5-7 milioane, sa avem si noi bani de o bere in centrul vechi, de-un ipad si de-o cafea la Starbucks. Dar cumva trebuie sa acceptam chestia asta si sa nu o transformam in ideal. Suntem cam slujbasi si cam mici burghezi.
IQads: Oamenii de comunicare se vaita mereu “noi am putea mai mult, dar clientii nu ne lasa”. E o industrie de oameni neimpliniti pentru ca “asa e piata”.
Catalin Tenita: Si daca i-ar lasa clientii sa faca toate nebuniile posibile, pe toti banii posibili, doar cu rugamintea sa puna produsul acolo, tot mediocru ar fi. Asta e deasupra industriei. Daca Coca-Cola ar cere sa i se faca un monument, cu singura rugaminte sa puna produsul acolo, un logo mititel, si daca i-ar cere asta celui mai bun artist din lume, tot n-o sa fie opera de arta. Pentru ca, fundamental, este legat de produs.
IQads: Vorbim aici de toti oamenii de comunicare, online, offline, indiferent de medium?
Catalin Tenita: Sunt oamenii care fac campanii si oameni care incearca sa faca venues unde altii o sa poata sa vanda produse (tot felul de forme de site-uri: de publishing, de socializare etc). Astia sunt facatori de mall-uri. Dar in nici un caz astia nu fac revolutii sociale. Poate revolutii sociale sunt cei cu Wikileaks; macar aia incearca sa faca o revolutie sociala. Sau Wikipedia. Dar astia de la Facebook, de exemplu, vor sa faca bani. Sunt o companie in curand listata la bursa, au o politica de confidentialitate… Prin definitie o entitate corporativa nu poate sa faca arta.
IQads: Dar exista un criteriu dupa care putem stabili o ierarhie in industria de comunicare?
Catalin Tenita: Criteriul este “care mananca mai putin rahat”. Asta e singurul criteriu care functioneaza.
IQads: Dar ei intre ei pentru ce se respecta: cifra de afaceri, premii…
Catalin Tenita: Greu de spus daca cifra de afaceri are un sens. Fundamental, un service auto bun face o cifra de afaceri de 2-3 de milioane de Euro, cred. Si atunci inseamna ca un service auto e mai bun decat orice agentie din Romania?
Uite, noi avem 70 de ani pe care ii traim. Din astia doar o parte pot sa fie productivi. Alegem ca urmatorii 30-40 de ani sa ni-i petrecem intr-un fel sau altul. Majoritatea oamenilor fac alegeri pe moment, nu stau foarte mult sa se gandeasca. Sunt alegeri de tipul pas cu pas, nu de tipul proiectiv. Nu stam prea mult pe ganduri, sa ne inchipuim ce vom face la 60 de ani si cum vom privi de acolo inapoi.
In interiorul industriei sau intr-un sistem corporativ, toate alegerile sunt ori egoiste (“aleg sa fac multi bani”), ori fricoase (“nu vreau sa urmaresc ceea ce vreau cu adevarat pentru ca e mult prea riscant”), ori sunt niste alegeri mediocre (“stau aici, pentru ca aici mediocritatea mea se pierde in context cel mai bine”).
IQads: Apropo de “e o industrie in care toata lumea vorbeste de parca ar schimba lumea in fiecare zi”…
Catalin Tenita: Aici e tragedia. Orice industrie e mediocra, dar macar industria forajelor are putin bun-simt. Nu exista Revista Industriei Forajelor. Dar uite, a noastra e o industrie de 20 de milioane, cat fac 3 McDonald’s-uri din astea si fiecare are impresia ca a revolutionat Teoria relativitatii.
Sau uite, in industria de research, care probabil ca e de doua ori mai mare, clar sunt oameni mai inteligenti, mai cititi, dar nu-si mai dau atatea aere. Pentru ca nu-i baga cineva in seama.
Problema e ca voi, jurnalistii din Romania, ati fost prea tineri, nu ati avut scoala jurnalistica adevarata nici pe online, nici pe celelalte verticale. Pe vremuri ma uitam la West Wing si acolo arata foarte bine cum puneau intrebari jurnalistii oamenilor de la Casa Alba. La noi, jurnalistii n-au avut de unde sa invete care sunt cele mai incomode intrebari. Si n-au avut de unde sa invete curajul, in primul rand.
Si atunci, daca presa ii mangaie pe cap pe niste oameni, fie ca sunt din industria laptelui, din industria online-ului, din industria producatorilor de carnati, astia in mod firesc incep sa se simta foarte importanti.. Daca tu maine ai face o revista pentru industria opincilor si ai incepe sa pui tot felul de intrebari, aia ar incepe sa se simta extraordinar: “bai, noi astia care am inventat pantofii, care ii facem pe oameni sa mearga, fara noi lumea nu s-ar opri pe loc, fara noi toti oamenii s-ar tari”, li s-ar urca si lor la cap.
Problema industriei asteia e ca are prea multa voce. Si in loc s-o foloseasca pentru lucruri cu adevarat importante, o foloseste pentru lucruri egoiste. Si egoismul asta e de tipul infantil, de copilas razgaiat, nici macar nu e un egoism/egocentrism d-ala de tip Mao sau Napoleon.
Cinstit vorbind, spune-mi pe cineva care e fascinant la nivelul lui Plesu din aceasta industrie. Si putem sa ne uitam si la nivelul greilor din publicitate, nu doar la cei din online. Nu e nimeni care sa te dea peste cap prin personalitatea lui. Poate un pic Naumovici prin curaj. Restul sunt niste frunzulite. Poate si Aneta Bogdan, care isi face uneori curaj, dar are prea mult bun-simt. Dar atentie, si aici poate imi permit poate o mica impolitete, cred ca intr-o lume normala, asezata, rolul Anetei nu ar fi fost sa propuna chestii pentru un brand sau altul, ci sa impuna valori mult mai sociale, mult mai putin legate de profit si mult mai sociale - sa construiasca societatea, nu un brand.
IQads: Eu vreau sa mai smulg de la tine un sfat pentru tinerii care lucreaza de 3-4 ani in industrie si acum incep sa simta ca se invart in gol.
Catalin Tenita: Dupa 2 ani la o agentie din Londra, Salman Rushdie a zis ca nu-i de el, s-a apucat sa scrie si a devenit un mega-scriitor (Versetele Satanice, Copiii din miez de noapte, Shalimar Clownul). Desi realizase niste reclame geniale, am citit pe Wikipedia. Pentru ca asa a simtit si pentru ca a ales sa faca ce simte, cu toate riscurile implicite.
Agentiile de publicitate online sau neonline nu transforma niste potentiali artisti ai scrisului sau ai imaginii in certitudini, in stele glorioase pe firmamentul instelat al artei. Ii transforma in fapturi mediocre, cu visuri despre marci de branza sau de detergent. Aia care au noroc au visuri cu branduri de ciocolata si marci aspirationale.
Programatorii de banca sunt cel mai bine platiti programatori in America, stii de ce? Pentru ca programeaza in niste sisteme foarte vechi, depasite de progresul tehnologic, legacy systems le spune, pentru ca sunt niste carpaci de vechituri, in definitiv. Si faptul ca isi accepta statutul si vin seriosi la munca zi de zi, pentru ca aleg sa nu se gandeasca prea mult la cai verzi, ei bine asta se cumpara cu un bonus. Asta e si diferenta dintre copywriter si scriitor. Copywriterul e un carpaci fara curaj. Ilustratorul de afise si printuri si bannere e un artist ratat. Programatorul de agentie e unul care voia sa fie David Brin sau Sergey Brin, dar s-a multumit ca pana la urma e bine sa aiba bani de o bere si de iesit in Vama, pe motocicleta daca e aventuros.
IQads: Si nu ii putem motiva sa se schimbe?
Catalin Tenita: Dar nu e o problema. Problema ar fi daca s-ar schimba toti: ce naiba am face cu zero copywriteri si douazeci de mii de poeti? Chiar nu trebuie sa-i schimbam. Pentru binele societatii, e bine sa ramana asa. 99,9% din oamenii din lumea asta isi transmit genele mai departe si asta e tot. Daca incerci sa faci o lista mare de scriitori, poeti, inventatori, n-o sa scrii mai multi de 500. Nu e o problema ca oamenii sunt mediocri. E o problema ca oamenii sunt mediocri, dar se cred geniali. De fapt nici macar asta nu e o problema pana la urma. E o oportunitate de vanzare :)
IQads: Si nu le putem spune ceva ca sa devina mai buni? Asta stiu ei sa faca: publicitate. Cum pot fi ei motivati sa fie mai buni in meseria lor?
Catalin Tenita: Ei in primul rand ar trebui sa inteleaga ca daca sunt tineri si nu au foarte multe obligatii, ar trebui sa fie mai indrazneti, sa lase agentiile si sa faca ce le trece prin cap macar un an-doi, sa vada daca nu le iese asa. Si abia dupa aceea sa accepte ca nu le-a iesit si sa zica “nu am fost atat de tare incat sa fiu un adevarat artist; sunt un carpaci, dar macar sa-mi fac treaba bine”. Nu poti sa fii un artist bun intr-o agentie, cinstit vorbind, dar poti fi un bun mestesugar. Oamenii astia au aspiratii de artisti, dar multi nici macar nu sunt mestesugari buni.
Si revenind la intrebarea cum evaluam agentiile: da, le putem evalua dupa mestesug. Si da, pot sa existe niste premii ale breslei. Exista premii in orice breasla, dar nu facem Muzeul Luvru din premii ale breslei pantofarilor.
IQads: Si crezi ca va exista o consecinta in viitor pentru oamenii astia care se lauda cu lucruri de nimic? Eu vad ca au din ce in ce mai putin de treaba, se lanseaza din ce in ce mai putine campanii…
Catalin Tenita: Cred ca au foarte mult de treaba. Din contra, cred ca industria are atat de mult de treaba incat ar trebui sa mai si munceasca, numai ca exista o proasta diviziune a muncii. Cine vorbeste nu munceste.
Nu-mi place sa ma laud, dar asa incepe cartea despre Tao Te Ching – cartea despre Tao – ca “adevaratul Tao nu e cel despre care se vorbeste”. Si apoi incepe si vorbeste despre Tao. Un om care crede ca isi gaseste intelepciunea in carti, e destul de prost indrumat. La fel, daca el crede ca o sa-si gaseasca intelepciunea in interviul asta, atunci e hopeless. Omul ar trebui sa-si bata capul si sa traiasca asa cum vrea el.
IQads: Pentru cei care simt ca ii paste mediocritatea, poate ca vor lua din interviul asta motivatia sa se gandeasca pe mai departe, unde vor fi peste 5 ani.
Catalin Tenita: Problema e ca oamenii privesc mediocritatea ca ceva rau, cand de fapt e ceva normal. Adica daca nu am facut nimic ca sa-mi dovedeasca contrariul, sunt mediocru.
IQads: Eu am apreciat, de exemplu, ca sunt unii din agentiile de online care au plecat in agentiile de publicitate clasica, sa invete de acolo despre publicitate. E greu sa inveti sa fii mai bun cand nu se scrie un manual al industriei de online in timp real, pe masura ce ea se dezvolta, dar uite ca ei vor sa invete. Si unii isi dau seama ca au intrat intr-o rutina si sunt nefericiti…
Catalin Tenita: Sunt nefericiti pentru ca sunt bugetele mici si oamenii nu sunt prea dotati. Si trebuie sa genereze idei extraordinare pe bugete mici. Dar asta nu inseamna ca daca ar avea niste bugete foarte mari, ar fi mai fericiti. Ei sunt nefericiti pentru ca omul e nefericit in sine, in interiorul muncii lui, daca nu face ceva numai pentru el. Sunt doua chestii marxiste, reificare si alienare le zice. Simplist vorbind, daca nu ai impresia ca tot produsul muncii tale iti apartine, vei fi nefericit.
IQads: Hai sa gasim un mesaj motivational pentru oamenii astia tineri si dezorientati.
Catalin Tenita: Mesajul meu motivational este “fuck you, daca nu alegeti sa fiti cei mai curajosi oameni, sa alegeti sa traiti la nivelul curajului maxim, va meritati soarta” sau ne meritam soarta. De ce trebuie sa fie asa motivational?
La o masa rotunda, o psiholoaga spunea ca daca un copil a muncit 9 ore si a luat 3 la teza sau daca un om a muncit 3 zile la un raport care a iesit execrabil, nu trebuie sa-l certi, sa-i spui ce varza e, ci sa apreciezi faptul ca a depus tot efortul, ca si-a dat silinta. E bullshit, ti-ai pierdut timpul. Daca esti copil, ori nu vrei sa inveti, ori nu te duce capul si trebuie sa te apuci de altceva. Cineva trebuie sa-ti spuna asta. Iar daca esti adult, cineva trebuia sa ti-o spuna atunci cand erai copil.
Cu riscul de a enerva oameni, trebuie sa le spui adevarul in fata. “Bravo ca ai luat 4, iti apreciezi efortul, poate ca nici n-ai facut efort, asa ca apreciez ideea ca ai fi putut face efort. Nu vreau sa te jignesc pentru ca poate maine vei invata mai mult decat astazi”?!. Fuck you, esti o varza.
De ce te simti datoare sa motivezi industria?
IQads: Ca sa aiba o utilitate ce fac eu la job in fiecare zi. Ca sa fiu multumita cand ajung seara acasa.
Catalin Tenita: E o chestie egoista.
IQads: Este. Eu aud o chestie desteapta de la tine si insist sa o dezvolti, pentru ca stiu ca ar putea sa schimbe niste lucruri in oameni, sa-i motiveze sa fie mai buni, sa se duca sa se ia de piept cu directorul de creatie si sa incerce sa iasa din mediocritate prin proiectele pe care le fac.
Catalin Tenita: Nu exista mesaj motivational pentru industrie. Spune-mi tu un mesaj motivational pentru industria cablurilor de inalta tensiune. “Voi faceti cabluri de inalta tensiune, trebuie sa le faceti bune, daca doar 1% dintre ele sunt gresite, e bine, duceti-va si get a hobby, get a life si asta este”. Nu exista mesaj motivational absolut.
IQads: Treaba e ca in industria de comunicare lucrurile pot fi imbunatatite pentru ca nu sunt materiale ca in alte industrii, pentru ca e vorba de idei, ele pot fi imbunatatite continuu prin curajul de care vorbesti tu.
Catalin Tenita: Nu, aici e problema: nu exista descoperiri fundamentale in chimia alimentara. Chimia alimentara amesteca lucruri. Atata tot. Nu poti sa te duci la premiul Nobel pentru literatura scriind la rubrica Decese. N-ai cum. Daca tu scrii la GSP n-o sa poti sa iei Premiul Nobel pentru literatura.
IQads: Tu cum ti-ai ales tipul de agentie care urma sa fie TreeWorks?
Catalin Tenita: Noi nu suntem o agentie, noi suntem o firma care face niste site-uri pentru noi si pentru niste clienti. Unora le-am facut un site care e al treilea in lume pe nisa lor, de case de vacante.
IQads: Despre ce site e vorba?
Catalin Tenita: N-are sens. Noi suntem in relatie cu ei de 7 ani, de la inceput, dar e irelevant. Si suntem la fel de mediocri ca restul. Ba si mai rau in zilele noaste proaste.
IQads: E relevant pentru oamenii astia mediocri care au refacut azi un banner pentru a 17-a oara.
Catalin Tenita: Ba se simt foarte bine. Se duc la bere si uita de banner.
IQads: Nu, la bere repeta la nesfarsit cat de nasol e la job.
Catalin Tenita: Fiecare om isi merita clientii. Asa cum isi merita familia, prietenii, programul de televiziune si marca de cafea. Fiecare isi alege existenta, viata. Daca vrei sa lucrezi 24 de ore pe zi, lucrezi 24 de ore pe zi.
E o chestie de lasitate in industria asta a noastra de copii. Fundamental, majoritatea industriilor sunt din astea in care e clar separata munca de distractie. Daca eu sunt tractorist sau inginer de instalatii nu pot sa am prea multe distractii cu tractoarele sau instalatiile. Asta e, munca de 8 ore, de 10 ore, de 12, dupa aia distractia. Noi, astia din online, din publicitate, credem ca munca este o parte foarte importanta a vietii, ceea ce ne defineste. Si nu-i chiar incorect, decat atunci cand foarte multi renunta sa mai aiba hobby-uri, cand ei sunt doar niste oameni ai muncii. Pe de alta parte, nu le place munca pe care o fac, fara sa inteleaga ca, esential, sunt doar niste muncitori; presteaza un serviciu folositor comunitatii mai mult sau mai putin. Daca vor sa-si fac un hobby, sa-si faca pe langa. Si mai am o problema. Ei masoara cu niste standarde aiurea. Se asteapta ca un client sa fie dat pe spate ca ideea lor e geniala, dar clientul masoara in primul rand rezultatele. Rezultatele n-o sa fie legate neaparat de nebunia ideii.
IQads: Dar cei care au rezultate se pot simti mandri de ei?
Catalin Tenita: Da, daca fac lucruri misto acasa, sa se simta mandri de ei.
IQads: Si la job nu?
Catalin Tenita: Da, sa se simta bine si daca fac lucruri bune, si daca fac lucruri proaste, ce ma intereseaza pe mine cum se simt oamenii? Happines for all, ca nu-i pe banii mei. Pe mine nu ma intereseaza mediocritatea oamenilor, ma intereseaza a mea.
Oamenii astia care se lauda cu click-urile la hectar nu au sentimentul mortalitatii lor. Acceptarea mediocritatii si sentimentul mortalitatii vin impreuna. Si maine cred ca va fi o zi in care la inceput o sa deschidem mailul, o sa vedem ca iar urla clientul sau ca e fericit si te mangaie pe cap sau iti spune ca nu poate sa plateasca factura sau ca mai are un proiect si il vrea ieri sau “am un proiect la care m-am gandit din timp de data asta”, una calda, una rece. La pranz o sa ne intrebam de unde mai comandam noi astazi, sau sa facem ceva cool si sa iesim afara, la soare, apoi seara o sa ne intrebam daca plecam mai devreme azi, mergem la film, mergi la bere, mergem sa facem cumparaturile and this is life. Oamenii nu isi dau seama ca daca viata trece asa pe langa ei, nu au cum sa fie fericiti la final. Aici e problema.
IQads: Si solutia e sa renunti la jobul asta cu totul?
Catalin Tenita: Nu, solutia e sa-ti dai seama ca e just a fucking job. Sa nu-l confunzi cu viata. Sa-ti faci bine acest job, cat poti tu de bine, si sa gasesti toate celelalte forme de a te simti bine si de a avea planuri mai misto si mai controlabile de catre tine si de catre cei apropiati. De fapt, totul tine de control. Apropo de reificare, daca tu nu ai control asupra productelor tale, nu ai cum sa fii fericit. Pana la urma, esti la mana unei corporatii sau a unui sef sau a unui client. Atunci cand faci bannere sau site-uri sau strategii pentru altii (ca acum toti incearca sa le umfle cat mai mult; oamenii nu mai fac masini, fac “solutii de deplasare”, nu mai fac campanii, fac “programe de engagement”), nu ai control asupra lor si n-ai cum sa te simti liber.
IQads: Un sfat pentru cei aflati la inceput de cariera.
Catalin Tenita: Singurul meu indemn e sa fie atenti si sa manance cat mai putin rahat. Prin ceea ce spun si fac, dar mai ales prin ceea le servesc celorlalti oameni. Sa-si negocieze pozitia intr-o agentie asa incat sa nu trebuiasca sa manace tot rahatul din lumea asta, pentru ca o sa le cada greu la inceput, iar apoi o sa inceapa sa le placa si intr-un final vor fi chiar dependenti.
Eu nu sunt trist sau pesimist, imi fac treaba foarte profi, cred, raspund oamenilor la timp, le dau detalii, poate mai implic chiar mai mult decat e cazul, dar asta e un lucru normal. Dar nu e despre asta. E vorba de faptul ca traim intr-o industrie hiperinflata, in care toti oamenii sunt niste lei, dar de fapt nimeni nu are nici alura morala (sau poate foarte putini), nici experienta practica dovedita prin cine stie ce realizari care se masoara in bani sau in citari nu stiu de care incat sa fie bagati in seama de catre copiii astia din presa, pe merit. Ei nu pot sa fie exemple. Nu poti sa faci statui din persoane mediocre. E rusinos. Daca chiar vrei sa faci exemple, cauta exemplele alea si fa interviuri cu ele, nu cu mine.
Sigur ca it’s not about the money, dar cu ce te lauzi extra? Trist e cand nu ai nimic altceva cand vrei sa vorbesti despre viata ta. Din cand in cand mai fotografiezi cate o prajitura deosebita in nu stiu ce terasa sau o poza pe care o faci cu instagr.am, care face orice bullshit pe care il fotografiezi sa fie frumos. Exista filtrul asta care te face artist: rama. Toti suntem artisti, toti avem iPhoane si iPoade si ne instalam aplicatii si ne dam artisti, dar de fapt suntem niste nulitati sau cel mult niste mediocritati care nu se gandesc foarte mult la ce fac ei ca sa-si justifice existenta.
Si nu sunt socialist. Copiii astia sunt socialisti. Ei se asteapta sa nu riste foarte mult, sa nu moara de foame ca niste artisti, sa mearga in Vama si apoi sa primeasca si premii de mare artist. Dar esti o nulitate, traieste in reclamele tale!
Fiecare dintre noi mai avem nu stiu cate mii de zile in care putem sa facem ceva mai bun. Traim intr-o lume care nu e chiar jungla. Daca tu vrei sa faci ceva mai bun pentru tine si pentru umanitate, gasesti de mancare, nu e o problema. Dar noi ne comportam ca niste fiinte din astea hulpave care isi negociaza tot timpul toate placerile pentru ziua de maine. “Eu vreau sa muncesc pe cat mai multi bani ca sa beau tot timpul cocktailul cea mai scump in cel mai scump loc. Plus o poza cool, sa moara dusmanii”. Si apoi scriu pe Facebook ca sunt deprimati. Obositor si previzibil final.
Comentarii
no comment... iti inteleg frustrarile, dar sa-l faci ratat pana si pe Warhol, Dali sau Lautrec, printre altii, tre sa ai ceva tupeu...sau chiar sa nu stii ce vorbesti...
Exista situatii in care chiar si oamenii mediocri si non-valori fac bani, si fac bani grei, cum ii cataloghezi pe aia?
Sau, in alta situatie, poate exista o firma de software romaneasca ce inoveaza in fiecare zi dar nu are puterea de marketing a altor companii americane si ajung dupa 10 ani sa fie cumparati. In aia 10 ai cat au stat in umbra au fost mediocri?
Altfel imi place cum ai scris!