(sau moartea meseriei de scrib, asa cum o stim) - DREPT LA REPLICA
Am citit deunazi un articol si am cazut pe ganduri. Era foarte romanesc - in tot ce avem noi mai schizofrenic si mai necurajos, ca natie si ca indivizi. Nu era numai un deserviciu adus copywriter-ilor si art director-ilor, oamenilor din publicitate sau oamenilor, in general. Dincolo de toate, era un elogiu adus limbajului nearticulat si 1984-ismului!!!
Articolul (" Demitizarea creativitatii") nu are nevoie de un drept la replica, pentru ca el insusi se autodesfiinteaza, atat prin metoda argumentarii cat si prin intentia ei.
Scopul (??) articolului pare sa fie acela de a ostraciza creativitatea, fie ca este vorba de publicitate sau de arta (e dat drept exemplu filmul).
Punctul de pornire este unul subred. si anume: REFERINTA. Am observat asta la multi oameni care scriu pe forumuri, critica romane sau filme, au pareri "personale" despre orice. Functioneaza chiar si in politica. Mi se pare ridicol si autoflagelant sa-ti incepi argumentarea printr-o destainure in confesionalul net-ului in care afirmi ca n-ai avut curajul sa-ti sustii punctul de vedere pana cand n-ai avut confirmarea unuia mai bazat. Validarea individuala nu este generata de simtul valorii cat de raportarea inferioara. Asa sa fie. Nevoia de alibi-uri e o trasatura nationala.
